3,317 matches
-
puternice. Părea un câine uriaș, de stână. Dar nu, era un lup alb! Câinii ciobănești erau lățoși, cu boturile mai groase și, mai toți, cu cozile retezate. Era, poate, un animal răzleț. Perechea lupoaicei răpuse de Vânător. Înainte să se crape de ziuă, de undeva, din depărtare, s-a auzit un urlet prelung. Înfundat, parcă din altă lume, așa cum târgoveții nu mai auziseră încă. Până s-au dezmeticit, urletul a încetat. Mulți au perceput doar sunetele de pe urmă, joase și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-o pe a lui Poștașul. „Ce, parcă mai avea mult de trăit?! Un hodorog!” s-a vârât un vidanjor. „Ne-a tot înșelat!” a țipat cineva. „Până-n ultima clipă!” s-a auzit un glas răgușit. Poate, dar Ceasornicarului chiar îi crăpase inima. „A murit cu ochii deschiși”, a zis un sanitar; îl văzuse. „Se citea ura în ei. Cred că ură era...” „Frică!” a fost de părere o femeie. „Habar nu am avut cine a fost Pitpalacul!” ar fi putut zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
10 Eu aș stinge-atuncea *** Dulce *** al țâței tale L-aș lua în *** sperjurul Buburuzul copt pe dânsul Eu l-aș strînge-n buze țuiul 15 Și mîna-mi pe sub poale Ți-aș căta atunci cusurul Să-mi pun sulița-mi aprinsă Unde crapă-n două c... l Trandafir cu frunze coapte 20 Cari arde ca purpurul Cu l...... l ce se scoală Căutîndu-și împrejurul Când de-o dulce mâncărime Ți-ai sălta încet tamburul 25 Eu aș da mereu cu c... 1 Ti-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit în sus de prăbușirea compartimentului pentru motor. O vânătaie semicirculară îmi marca pieptul, un curcubeu marmorat întinzându-se de la un sfârc la celălalt. În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse afară din compartimentul motorului, așa încât genunchii îmi stăteau lipiți de piept. În fața mea, tabloul de bord fusese curbat înăuntru, crăpând cadranul kilometrajului și al vitezometrului. Șezând acolo în cabina aceea deformată, plină de praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce-l susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai dens al distrugerii noastre latente, ca țară și popor, mai vin și cele două țări ca să ne dea un bobârnac și să ne arate cât de tâmpiți suntem, gândind ca proștii, că suntem un popor liber. Poate liber să crape! Asta da, o cred! Doamne și câtă dreptate a avut gânditorul acela american, când a spus: „De abia când tu crezi că ești liber, atunci nu mai ai nici o scăpare”. Parcă au fost spuse special pentru români. Cine mai știe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
al poporului. În privința împovărătoarelor dări către imperiul roman, El spunea „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua). În privința supunerii față de puterile asupritoare, avea „idei” tot așa de „mărețe”, când propovăduia, că dacă cineva îți trage o palmă pe un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la dispoziție această religie a nonviolenței, a existenței placide de dobitoc, mânat la muncă pe această lume, fluturându-i în față frumusețile unei vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost în stare, pe pământul acesta și a crăpat creștinește, cum este sorocul fiecărui muritor). Și după cum spuneam, fiecare popor sau grup de popoare, au luat de pe taraba deschisă în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi, de numitul Isus Hristos, făcător de minuni amator, ceea ce a crezut că le place. Noi, ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui miluiți săracii de ei, că or fi trecut prin grele chinuri, de au ajuns așa. Ca niște oameni grijulii, ce sunt cu aproapele lor, au și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă frăsuiesc, pe ici, pe colo, cu alte chestii și deodată, hop, mă trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai cum îți crapă plombele din gură, despre cățelușii care prin acea parte aveau chiar patru lăbuțe, cu care alergau talap, talap prin curtea plină de praf, după rațele și găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aproape săptămânal, fiindcă nu dă legile bine. Puterea executivă e atât de bolândă în frunte cu "șeful" ei, de altfel prof. de Constituție, că nu este capabilă să scrie o lege neconstituțională beton, încât și cei de la Curtea Constituțională să crape naibii de invidie și s-o declare constituțională . Dar ce să-i faci, când dom’ profesor Boc este varză la teorie. Însă guvernul vine imediat și cu câte o surpriză, adică improvizează pe loc un așa numit plan B (B
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui Air Force One, urmată de întoarcerea triumfală a președintelui la Casa Albă, numai navele de război trimise spre alte țări, au rămas acolo pentru orice eventualitate. Detectivii au descoperit fără tăgadă, că zgomotul acela teribil, a fost produs când se crăpa de ziuă. Și ca orice crăpare, face zgomot. Punct. Deștepți băieți detectivii aceia, că altfel cine știe la ce bombardamente se mai ajungea, fiindcă americanii nu glumesc, atunci când este vorba de a-și încerca armamentul prin bombardamente preventive, (așa motivează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
trecut în drum spre casă și pe la cimitir. Pe fiecare mormânt erau aprinse candele astfel că acesta părea o pădure cu licurici. Au împărțit câteva pachete celor care erau prin cimitir la ora aceea și au ajuns acasă când se crăpă de ziua. Frusina pregătise preparate din mielul pe care tatăl său îl sacrificase cu câteva zile înainte. Cum au ajuns acasă, s-au spălat pe față și pe mâini cu apa în care puseseră două ouă și bănuți, așa cum este
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să-ți facă niște cartofi prăjiți cu un cotlet, avem și patricieni proaspeți. Ce vrei? - Unchiule ai ciorbă de burtă? - Ce s-a întâmplat, nu o mâncai până acum? - Să vezi ce-am pățit; era un frig prin București de crăpau pietrele, eu eram după o beție cruntă pe care o făcusem la niște fete și dimineața, când am plecat de acolo, cu doi amici, unul dintre ei propune să mergem la ciorbă de burtă. Abia mă târam de oboseală și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui Stridie, mă întorc și-l întreb: Chiar nu se poate abține? Încerc să mănânc, zic. Dar Stridie a luat cartea Monei despre meșteșugurile primitive, Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără. Crapă geamul și strecoară cartea prin el, iar flăcările izbucnesc în vânt înainte s-o lase să cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul lui Helen sună. Telefonul lui Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și amară rapsodie Când mă scald în ei ca într-o apă Macină timpul ziua către seară Ca o liniștire-n somn necunoscut Pe-ale nopții plete stele-ncep s-apară Ce cad ca visele din al meu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unde dormea învelit cu cojoace vechi și cu o tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aflat nimic, recunoscu el cu simplitate. Ce s-a mai întâmplat?... A murit patriarhul?... Poștașul își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de seară de ninsoarea de-afară. Mariana nu mai spuse nimic și se apucă să le pună masa cu un aer supărat. A doua zi, Virgil se trezi dis-de-dimineață și ieși să aducă niște lemne de foc de sub șopron. De cum crăpă ușa casei, el își dădu seama că lucrurile nu stăteau deloc bine. Speranța lui că, printr-o minune, vremea s-ar fi putut îndrepta i se risipi pe loc. Ninsoarea nu se oprise nici o clipă și nici nu dădea vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și ușurat. În clipa următoare, ușa biroului se crăpă cu un scârțâit sfios și prelung și în cadrul ei își făcu apariția Fane, cu un pahar gol în mână. Dând un "bună ziua" smerit, omul de serviciu depuse cu băgare de seamă paharul lângă sticla cu apă minerală și o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din încurcătură! îl asigură el solemn pe fiul său, adânc pătruns de justețea filozofiei sale de viață. Nu mai zic că-ți dă ocazia să cunoști și tot felul de lume... Uite eu, dacă nu mă făceam frizer, ajungeam să crăp în tranșee la Stalingrad sau pe la Cotul Donului... Și nici comuniștii n-au avut de ce să se lege de mine, că dacă eram și eu funcționar ca nenea Stelică, mă trezeam ori pe drumuri, ori direct la pușcărie!... Păi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că m-ai ajutat! Iepurilă, ești un prieten adevărat! Balazs Cynthia-Alyssa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 cameleonul se joacă în liliacul alb eu, tot singură... Haiku 2 se crapă de ziuă, hamsterul pe masă, peste tot, toporași... Haiku 3 zori de aprilie, pe pernă, doar pielea cameleonului. Haiku 4 în pădurea Basarabi rupând crengi de liliac alb pentru mama. Haiku 5 pe malul mării cu Rex cățelul ecou melodios
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
desenează infinitul Atunci moleșeala se risipește, Căci soarele a răsărit Dincolo de realitate Pe paravanul care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă Lungimea cea eternă, Mă tot duceam, dar nu știam Pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]