3,260 matches
-
pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l dădusem jos deși nu îmi fusese cald. Mă plimbam pe o plajă pustie și aveam sentimentul că veneam de departe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
replică fără acel verb? Iar răspunsul vine: Nu. Mă uitam după prietenul meu cum își găsește logodnica și-o sărută... cam șchiopătat. În acel moment, în imaginația mea, mă aflam și eu lângă o logodnică iubitoare care să-mi aranjeze cravata și să-mi ureze succes la cursuri. ”Mulțumesc...” Intrat în incintă, am urcat nesfârșitele scări până când am ajuns în sală. Mi-am salutat prompt colegii (care articulau cu zgomot fiecare cuvânt) apoi m-am așezat într-o lene de nepătruns
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Acum numele lui Jonas apărea din ce în ce mai des în ziare și se pomeni și el solicitat, ca atâția alții, să intervină spre a denunța niște nedreptăți cu totul revoltătoare. Jonas răspundea, scria despre artă, mulțumea, dădea sfaturi, se lipsea de o cravată spre a trimite un mic ajutor, semna, în sfârșit, manifestele de protest atât de îndreptățite ce-i erau înfățișate. Nu cumva te-ai apucat de politică? Las-o mai bine pe seama scriitorilor și a fetelor urâte", spunea Rateau. Nu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din urmă cu două seri. Sau, cel puțin, era gata să mai acorde relației noastre o șansă. Abia așteptam să-i spun lui Bea. Deci, ce pot să fac pentru tine în dimineața asta? m-a întrebat David îndreptându-și cravata. I-am cerut să se documenteze pentru două dintre ideile lui Vivian, explicându-i ce fel de informații ar trebui să adune. David a clătinat din cap, notându-și câteva dintre detaliile pe care mi le notasem și eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aruncând o privire scurtă spre vreo altă femeie. Din punctul ăsta de vedere, nu semăna deloc cu foștii mei iubiți. În plus, nici pe femeie nu o puteam blama. Îmbrăcat cu un costum croit la mare artă și cu o cravată Hermes, Randall era, ca întotdeauna, mai mult decât frumos. Ei, mi-am spus singură ca să mă înveselesc, poate c-am intrat cu oiștea carierei într-un zid zdravăn, dar măcar îl mai am lângă mine pe bărbatul perfect. Randall s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe Luke - dar o parte din mine, o recunosc, era puțin dezamăgită de indiferența lui. — O să scap de zdrențele astea și-o să fac un duș. O să fiu rapid. Îți promit. Zâmbindu-mi ca un drăcușor, Randall și-a slăbit nodul cravatei, după care s-a îndreptat înspre baie. Poate că simțea doar teribil de sigur pe el. și de ce n-ar fi fost așa? Locuiam împreună - eram un cuplu, foarte serios angajat în relație, care locuia împreună. De ce i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu băuturi. — Eu n-aș fi făcut-o nici pentru cea mai frumoasă femeie din lume, spune Părințelul, nici pentru Zîna Zînelor sau Ileana Cosînzeana, mărturisește, slăbindu-și nodul de la cravată. — Ori ați simțit nevoia să vă revanșați după ce ne-ați băgat în sperieți, ori e din cauză că fetele v-au cerut să le mai scoateți și pe ele în lume, adaugă Curistul. Nici una, nici alta, spune Roja, și hai să n
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sunteți izolat de orice întrerupere din partea copiilor, a animalelor de casă și a telefoanelor. Dacă sunteți la un hotel, nu trebuie decât să-i spuneți recepționerei să vă rețină toate telefoanele până când veți reveni cu alte indicații. Scoateți-vă pantofii, cravata, ceasul, cureaua, bijuteriile și orice altceva care vă leagă corpul. Așezați-vă întins pe spate, pe podea sau pe un covor (saltelele și canapelele sunt prea moi). Picioarele trebuie să fie puțin depărtate, iar brațele lăsate relaxat pe lângă corp. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
relaxați complet și să lăsați să se întâmple orice în mintea dumneavoastră. Cu aceste lucruri în minte, să asistăm împreună la o ședință de meditație. Alegeți o cameră izolată, bine aerisită, unde nu veți fi deranjat. Desfaceți-vă cureaua și cravata, scoteți-vă ochelarii și bijuteriile, și adoptați o poziție confortabilă, șezând pe o pernă groasă și tare. Puneți o carte de telefon sub pernă pentru a vă ridica mai mult dacă este nevoie. Începeți prin a vă curăța plămânii prin câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Budapesta și un frate În Australia. Invitat În fiecare an, când la Balaton, când la Sydney, domnul Húsvágó nu fusese decât o singură dată În Secuime. Drum de șase ore cu trenul În luna iulie, În haine de sărbătoare, cu cravată la gât și pălărie pe cap, iar În picioare cu pantofi antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de plastic În chip de tablou. Cam În dreptul Casei Minoriților, Coriolan desenase cu talentu-i recunoscut două siluete umane. Fiecare avea pe creștet o literă: cea feminină un „M”, iar cea masculină un „C”. Femeia purta rochie lungă, bărbatul costum cu cravată și pălărie. Nu erau nici triști, nici fericiți. Se țineau de mână și priveau În gol. El iubea golul și nu putea trăi decât pe marginea prăpastiei, În vecinătatea lui. Nu se mulțumise doar să trăiască așa, ci și povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre artiști. Fără verdele brotac al cravatei de lână a lui Brândușă și fără tropăitul cazon al pantofilor săi cu blacheuri, mica reuniune, pioasă cu măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care domnul Aștilean Îi purta doar la ocazii speciale Împreună cu un sacou Steilmann și o cravată de mătase naturală. Un polițist zelos aflat În apropiere l-a plesnit pe Edu exact peste bot, limitând În acest fel pagubele, oricum neînsemnate față de foloasele ceremoniei ce tocmai se Încheia: pașnic, cordial, Într-o notă de reculegere chiar, firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ideea unui Revelion cu vânzare i se părea năstrușnică și promitea un spectacol pe care nu voia În nici un chip să-l piardă: era vorba bineînțeles de vânzarea unor tablouri, dar s-ar putea vinde și cumpăra orice: decorații, diplome, cravate de pionier, carnete de membru PCR etc. Ca să nu mai vorbim de obiecte casnice, de la călcătoare cu cărbuni la umbrele de soare brodate de la Începutul secolului. Man muss sich nicht grosses vornehmen, um im Leben zu versagen, zice bunică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul Arestări mi-ar fi adus faimă în zonă ca polițist. Departamentul Arestări ar fi însemnat să port haine normale, dar fără costum și cravată, ar fi însemnat idile amoroase și un număr de kilometri per diem parcurși într-o mașină fără însemnele poliției. Cei de la Arestări urmăreau indivizi cu adevărat periculoși, nu bețivani gălăgioși și labagii exhibiționiști din fața stabilimentului Midnight Mission. Departamentul Arestări însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aiurelilor cu Dalia Neagră din ziare. — Deci vineri, pe 10 ianuarie, la ora cinci, a fost ultima oară când ai văzut-o? repetă Millard. Manley dădu din cap a confirmare. Millard se uită fix în geamul-oglindă, își aranjă nodul de la cravată, apoi ieși. Ajuns pe coridor, se văzu înconjurat de polițiști, care-l asaltară cu întrebări. Harry Sears se strecură în cămăruță. Lângă mine o voce familiară răzbătu deasupra vacarmului. — Acum o să vezi de ce îl ține Russ pe Harry în preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă dărâma. Îl preferam pe Fritzie, cu abordarea lui directă. — Ești bolnav de delirium tremens, căcatule? Vrei niște pumni în bostan, ca să-ți limpezești gândurile? — Destul, Bleichert! Am tăcut. Avocatul se uită urât la mine. Russ își îndreptă nodul de la cravată - semn că acum trebuia să-mi țin gura. Dulange își trosni degetele de la mâna stângă unul câte unul. Russ aruncă un pachet de țigări pe masă. Vechiul truc de manual: „Sunt prietenul tău“. — Lui Johnnie Roșcovanul nu-i place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu am făcut ciocul mic. Sally ne făcu semn spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
povestești despre tipul acesta, care ne e drag tuturor ca sarea-n ochi. Sună de parcă aș avea cumva de ales. — Ai de ales. Discuți cu noi aici sau cu o matahală de gardiană din centru. Russ își aranjă nodul de la cravată cu un gest nervos. Îți amintești unde ai fost în perioada aceea, domnișoară Stinson? Sally își scoase din buzunar pachetul de țigări și cutia de chibrituri și își aprinse o țigară. — Toată lumea care a cunoscut-o pe Liz își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Știu că stau aici? Nu. I-am spus căpitanului că încep urmărirea. Probabil, că băieții lui te-au reperat prin zonă. Ai reușit să scapi de ei? Am dat din cap că da și l-am atins cu pistolul pe cravată. — Cum se face că ești așa de cooperant? Dolphine îmi dădu ușor la o parte țeava pistolului. — Am și eu interesele mele și mă pricep al dracului de bine să împac și capra, și varza. În plus, vorbesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața stației, unde scria cu litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru, frecându-și surâzător mâinile. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
altfel, călăuzeau toate indicatoarele aeriene și imediat, aplecat, ținându-și cu mâna pălăria să nu i-o sufle puternicul curent de aer stârnit de motoarele „Bourului”, lângă navă se prezentă un tip foarte elegant, îmbrăcat într-un tweed gris-perle, cu cravată și pantofi de lac. Tipul aruncă o privire indicatorului navei, cuplă radiotranslatorul simultan de lângă ureche și-i întâmpină într-o română perfectă, literară: — Bine ați venit în instituția noastră! Sunt pedagogul de serviciu Iuri Clarence. Cu ce vă pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de contabilitate practică, afectându-i orgoliul. Sperase Întotdeauna că va putea obține și celebritatea, și bogăția prin intermediul scrisului. Nu pentru că ar fi tânjit după aur de dragul aurului sau pentru ceea ce Își putea asigura cu ajutorul lui - iahturile, trăsurile și acele de cravată cu diamante nu Îl atrăgeau. Ci pentru că obținerea unor sume semnificative În paralel cu progresul pe scara literară - ochirea a două ținte cu o singură săgeată - era singura modalitate În care un romancier putea impresiona materialistul secol al nouăsprezecelea. Dickens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]