5,590 matches
-
ales doar fabrica de jupit sfeclă de la Bucecea? Cum să dai bani, vorba lui nașu’ Pantilică din Humor, la cele care au dat cu, știți voi, în populație? Cineva de lângă mine, îmi zice împăciuitor: Li se dau bani pentru serviciu credincios. Deviza guvernului este demobilizatoare: „Muncești, nu muncești, pensie primești!” 2 martie 2009 Ocazii ratate Motto: „Errare humanum est, perseverare diabolicum” (lat.- „A greși este omenește, a persevera în greșeală e diabolic”) Fiecăruia dintre noi soarta îi oferă cel puțin o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mâna, nereperată, cum rămâne? Prevenitul (malițios): Las’ că ți-o reperează domn’ Mitică!” (I.L. Caragiale, Justiție) Nimeni n-ar fi zis nimic, dacă, spre exemplu, doamna Ridzi era sportivă și se antrena și ea în timpul cât nu era în serviciul credincios pentru Țară, sărind coarda, dar, așa, să fii ministru și să întinzi coarda până la plesneală, iacătă, intri în gura presei și, după cum ai văzut, doamnă ministru, această cățea a democrației, nu numai că te latră, dar te și mușcă de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
recuperați banii ? Pe la noi nu se aplică zicala: „Spune-i om cinstit, n-are bani, nu pune mâna!”. La noi, nu numai că pune mâna, se bagă cu totul în bani publici, apoi, cu aer superior, rostește formula magică: „soldat credincios al partidului” și nici poliția, nici justiția, nici Parlamentul nu mai pot face nimic. Hoție să fie, nene Iancu, dacă o cer interesele partidului, dar să ne înfruptăm și noi! Uite că nu s-a mai putut, chiar dacă s-a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din transfugii interesați un partid prezidențial, un fel de Front al Renașterii Naționale al lui Carol al II-lea, în frunte cu un general de paradă, ale cărui stele sunt venite pe umăr după aprige lupte politice și după serviciu credincios. Acest nou partid ar trebui să se numească Partidul Uniunea pentru Progres, cu Oprea înstelatul sau Onțanu, partid al cărui destin vine din prescurtarea: PUP, unde și pe cine?! Ghici! Măcar mințile luminate din viitoarea formațiune politică ar trebui să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
alături de Slava Vieții Viitoare” (Sfântul Apostol Pavel). „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”, zice Mântuitorul. Lumea cu toate păcatele ei va fi biruită, satana va fi aruncat în „Iezerul de foc”, căci pe Biserica lui Dumnezeu, căreia ca neam îi suntem credincioși, „porțile iadului nu o vor putea birui”! * Lucrarea este împărțită în două volume. Primul volum cuprinde evenimente și procese sufletești trăite în actul devenirii spirituale în școala legionară a fraților de cruce, de la vârsta de 14-15 ani până la majorat, la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sufletele era mai deasă; abia 10-12 au rămas în duhul care-i încălzise pentru ruperea de omul cel vechi și îmbrăcarea în lumina dragostei pentru Dumnezeu și neam. Peste timp această scenă mi-a amintit de cuvântul Mântuitorului către ucenicii credincioși, după ce mulți Îl părăsiseră: „Voi nu vă duceți?”. Într adevăr, „mulți sunt chemați (la Lumină) dar puțini aleși”, căci Duhul cere mai întâi lepădare de lume. „De va voi cineva să-Mi urmeze Mie, să se lepede de sine”... Iată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ești voios, române, să fii bun!”. Ne-au scos milițienii la poarta mare, spre stradă, să primim darurile. Condiția pusă de popor administrației a fost să dea cu mâna lor fiecărui deținut ofranda. Moș Dumitrache și Vițel zâmbeau. Ei învățaseră credincioasele femei cum să vorbească cu conducerea închisorii. Am primit fiecare din mâna femeilor, înlăcrimate la vederea atâtor copii, obolul dragostei lor pentru suferința noastră, simbol al împreunei participări la actul penitenței în Numele Domnului Hristos. Le-am răspuns cu lacrimile bucuriei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deplină. Era și el ținta invectivelor și provocărilor țiganului. Dintre ofițerii criminali de război se distingeau maiorul Mihai Ene și căpitanul T., prieteni de familie și camarazi de unitate pe front. Maiorul era om integru, cu un caracter de ostaș credincios spiritului românesc și creștinesc. Căpitanul T., dornic de parvenire, regreta posibilitatea oferită de partid, căreia îi dăduse cu piciorul, de a deveni general la 30 de ani. La câteva zile după sosirea noastră, a venit un fost comandant străjer. În urma
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fiind transferat dintr-o securitate în alta și dintr-un penitenciar în altul, de-a lungul anchetelor, nu ajunsese la Pitești în timp optim și a fost adus acum la Gherla, să fie reeducat. Constantin Pascu era însă un tânăr credincios, cu caracter de granit. A fost schingiuit rău într-o cameră specială, n-a vorbit nimic și-i înfruntase categoric pe torționari. Când a fost adus în camera 99 nu l-am identificat; a privi sau a schimba informații cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
morală și politică în fața adversarului și implicit rezistența fizică, căzând dezarmați la dușman. Datorită infatuării, în care căzuseră și o parte a celor din exil, s-au prins în plasa dizidenței și li s-a cerut să lovească în cei credincioși ascultării de Horia Sima. Ei revendicau calitatea de conducători și pretindeau ascultarea tuturor legionarilor. Unii nu sesizează nici acum înșelăciunea că dușmanul nu i-a socotit pe antisimiști nelegionari, ci le-a cerut servicii; din poziția de legionari au colaborat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că personal nu are nici un fel de aversiune pentru mine, din contră, e uimit cum am putut rezista atâta timp regimului de detenție despre care știa destule. I-am făcut semn cu mâna spre cer. Da... Și nevastă-mea e credincioasă, dar eu..., nu pot..., serviciul mă obligă... Mă gândeam mereu în fața acestor cazuri de duplicitate spirituală: „Nu poți sluji la doi stăpâni. Căci sau pe unul îl vei iubi și pe celălalt îl vei urî...”. În această greșeală se afla
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
90 de ani. Dumnezeu să-l odihnească! Petruța Maxim În anii de neliniște și nesiguranță cel mai apropiat și mai bun sfetnic a fost soția mea. Nu elogiez formal calitățile femeilor în general, dar am constatat că o soție creștină, credincioasă cu adevărat, este sprijinul cel mai de nădejde în tumultul vieții cotidiene. Ne rugam împreună și cu fetița și ne sfătuiam pentru tot ce trebuia să întreprindem. Soția avea un simț al măsurii pentru toate câte trebuia să le realizăm
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la cele veșnice, am înțeles că atât vom fi în viața de dincolo (ca stadiu de lumină transfigurată), câtă dumnezeire am reușit să înglobăm în noi în viața de aici. Hristos va adăuga din dragostea Sa (pentru sluga bună și credincioasă) „O măsură plină, scuturată, îndesată și cu vârf”. Că n-am reușit să împlinesc acest deziderat, se vede, căci multe din cele lumești și-au făcut loc în suflet și în minte. Am căutat totuși ca și asupra acestora să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
1999 Era în primăvara lui 1932. Nefericita perioadă în timpul căreia Nicolae Iorga fusese prim-ministru se apropia de sfîrșit. Stătea pe prispa casei lui din Vălenii de Munte, contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic, o rudă îndepărtată, pe atunci în vîrstă de aproape douăzeci de ani, stătea lîngă el. Totul în jurul lor era cufundat în liniștea solemnă a amurgului, atît de caracteristică mediului rural românesc primăvara. Dintr-o dată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a ajutat și mi-a dat multe materiale. Bizantinolog ca și Iorga, profesorul Stănescu m-a sprijinit cu generozitate în cercetările mele. Aș vrea să-i mulțumesc și domnului Frasin Munteanu-Râmnic, custodele Muzeului "Nicolae Iorga" de la Vălenii de Munte, fiul credinciosului locotenent politic al lui Iorga, D. Munteanu-Râmnic, pentru materialele pe care mi le-a furnizat și pentru amintirile pe care mi le-a relatat. Îi sînt recunoscător și domnului Ioan Kogălniceanu, nepotul fondatorului României moderne, pentru ajutorul acordat, ca și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
considera pe evrei drept un produs la istoriei și nu excludea o rezolvare a situației prin asimilare, dar era totodată îngrijorat de viitorul poporului român. El îi considera pe evreii din Transilvania drept șovini unguri. Dacă împăratul Habsburg avea supuși credincioși în Bucovina, aceștia erau evrei. Chiar și Basarabia era plină de evrei. Dar în timpul perioadei antisemite a lui Iorga au existat puține ocazii de manifestare a urii sale personale față de evrei. Avea relații de prietenie excelente cu ei (chiar și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
au făcut să adopte distorsionări și să lanseze lucrări lipsite de valoare deoarece se înscriau pe linia naționalismului său cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mică valoare din toate realizările sale. Dar el a rămas toată viața credincios acestor principii, luptînd pentru ele ca Don Quijote cu morile de vînt. Îi plăcea să repete cuvintele lui Cambronne: "Garda moare, dar nu se predă!" În toamna lui 1940, lumea lui Iorga se năruia în jurul lui: zvastica flutura pe Turnul Eiffel
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și ale Frăției Bunilor români. Ales la Galați în platforma partidului (cu A. C. Cuza ales la Iași), Iorga era cel care conducea partidul. Dimitrie Munteanu-Râmnic (o rudă foarte îndepărtată și fost student al lui Iorga) avea să devină locotenentul său credincios pînă la sfîrșit. Partidul avea suporteri în Moldova, Oltenia, la Galați, Brăila și Ploiești, în special acolo unde prezența copleșitoare a evreilor genera antisemitismul; la București și în Muntenia erau mai puțini suporteri. Iorga a intrat în conflict cu A. C
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și de Evoluția ideii de libertate (București, 1928). Viața personală a lui Iorga din iulie 1919 pînă în februarie 1920 a înregistrat trei mari pierderi. În iulie 1919 a murit cumnatul său, Ion Bogdan. A fost urmat în noiembrie de credinciosul său discipol sămănătorist, poetul moldovean Al. Vlahuță. În februarie 1920 a trecut pe lumea cealaltă mentorul lui Iorga, A. D. Xenopol. Viața familiei Iorga a rămas la fel de curată ca întotdeauna. Doamna Catinca a continuat să-și ajute cu fermitate soțul, ea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fără să se identifice cu ea50. În timpul acestei campanii, marii industriași și bancheri evrei nici măcar n-au fost menționați, ca să nu mai vorbim de madam Lupescu! Goga, un poet talentat, dar lipsit de conștiință, a declarat că este "un prieten credincios al doamnei Lupescu"51. Nici madam Lupescu (sau industriașii evrei) nu a intervenit în favoarea maselor de evrei. Cel care a luptat aproape de unul singur a fost dr. Filderman. În rest, "fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți!" Goga gîndea astfel
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
găsi încă răspunsuri la întrebările sale. La sfîrșitul vieții, Iorga pare să fi găsit răspuns la ceea ce a însemnat Bizanțul și a prezentat o sinteză a istoriei bizantine. În perioada cît a lucrat ca bizantinolog și-a cîștigat mulți prieteni credincioși printre istoricii străini, atît ai lui cît și ai României, care au răspîndit cunoștințe despre România și au cultivat prietenia față de aceasta în lumea întreagă. Pentru Iorga, înțelegerea Bizanțului era indispensabilă pentru înțelegerea istoriei românilor. Cele trei volume ale Istoriei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
poliție menționată mai sus (nu este clar nici faptul dacă Iorga a rămas în mașină), asasinii și-au continuat drumul spre locul execuției 43 Legionarii au transformat vila Magdei Lupescu într-un fel de muzeu și organizau zilnic vizitarea de către credincioși a "Altarului Răului". În plus, fosta reședință a acesteia a devenit o speluncă pentru polițiștii, pentru căpeteniile și pentru Echipele Morții ale legionarilor 44 Sima, Cazul Iorga-Madgearu, pp. 59-64 45 Citatul provine din jurnalul doamnei Liliana Pippidi-Iorga (însemnarea datată din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
am clătinat eu echilibrul vazei? Sau să fi avut loc un ușor cutremur? Nu-mi place să cred că eu sunt vinovatul, și am convingerea că nu eu port răspunderea. Îndrăgisem obiectul acela urât, era ca un câine bătrân și credincios. Am adunat cioburile, cu intenția vagă de a le lipi, dar, fără îndoială, e un lucru imposibil. Cum naiba a putut să sară singură de pe locul ei? Sunt total nedumerit. — Dar, domnule Arrowby, toate scrisorile dumneavoastră se află în cotețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfiorătoare. Hartley a început să plângă: — Nu mai putem continua, nu mai putem continua! Nu pot să mă mărit cu tine. Am fi amândoi nefericiți. Tu n-ai putea rămâne alături de mine, m-ai părăsi, nu mi-ai putea fi credincios. Da, te iubesc, dar nu pot avea încredere în tine, nu pot să-mi dau seama cum va fi. Eram amândoi înnebuniți de durere, și în suferința noastră, strigam unul la celălalt. Cuprins de disperare, de o spaimă mortală, vorbeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de a mă fi respins, acest eșec m-a distrus moralicește. S-o fi gândit că teatrul o să mă ducă la pierzanie? N-a spus niciodată așa ceva. Refuzul ei m-a împins pe calea rătăcirilor. I-aș fi fost oare credincios? Cum aș fi putut să nu-i fiu dacă ar fi trăit alături de mine, mi-ar fi gătit, mi-ar fi cârpit rufăria? Am fi devenit unul și același, iar pactul sacru al căsătoriei ar fi constituit siguranța și căminul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]