3,710 matches
-
care-i lipsea era ca Stevie s-o interogheze asupra activităților desfășurate la Londra. — Te-a căutat maică-ta. A sunat deja de trei ori. Normal, nu s-a coborât să-mi spună mie despre ce e vorba. Fran își croi drum prin haosul alcătuit de bocăniturile constructorilor, zarva mașinilor de scris și săgețile confecționate din comunicate de presă ale consiliului local cu care Mike Wooley arunca în Sean McGee, până când găsi în sfârșit un telefon într-un colț izolat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau nu să taie iarba din cimitir. Woodward și Bernstein n-ar fi fost prea impresionați. Principala reprezentanță a trustului de distribuție Morton’s era la doi pași de redacția Citizen, dând spre piața din fața catedralei. Fran și Sean își croiră drum printre turiștii care mișunau pe trotuar. — Ar trebui să edităm ghiduri turistice pentru străini, mormăi Sean, încă nedumerit asupra destinației spre care îl târa Fran. — Cu excepția faptului că vin aici doar șase săptămâni pe an. Sean, ai ceva experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la un ziar de scandal, care aproape că o convinsese să pozeze purtând o jartieră pe care o scosese din buzunar și expunând un decolteu mai generos decât al Pamelei Anderson. Încercând să nu se piardă cu firea, Fran își croi drum prin mulțime și aproape că le târî pe cele două mirese recalcitrante până la Cathedral Arms ca să se schimbe. După cinci minute, totul era în linii mari cum ar fi trebuit să fie și fotografii surprindeau cu râvnă pe peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
puterea de atracție a unei martire, până când bănuiau pe cineva că vrea să le fure bărbatul, moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață mi-a pus salată de varză în ceai. Fran era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cele din urmă i-au acordat premiul acestui ziar. Fran făcu un efort să se țină pe picioare. Simți deodată că i se face rău și că se învârte camera cu ea. Cineva din spate o prinse la timp. Își croi drum prin mulțime înspre ieșire, fără să-i pese de ce gândeau oamenii. De bună seamă, Jack n-avea să urce pe scenă netulburat să accepte premiul. Nu când știa câte luni chinuitoare lucraseră la acel articol, făcând toată munca pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spunea întotdeauna că orice realizare care merita pomenită apărea în ziar. Dar ar fi înțeles nevoia și dorința lui Jack de a spune aceste lucruri și, în cele din urmă, le-ar fi acceptat, cu o grimasă de modestie. Își croia drum prin mulțime ca să-i spună asta lui Jack și să-i mulțumească, în numele ei, pentru că evocase atât de viu personalitatea lui Ralph, când văzu că Murray Nelson i-o luase înainte. Stevie își dădu seama dintr-odată de generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de obicei un inamic declarat, ținu cu ea și piulițele se îmbinară imediat. Nu vru să se gândească la ceea ce urma să facă sau să spună odată ajunsă la destinație. Într-o inconștiență totală, purtată pe aripile dragostei, Fran își croi drum prin traficul de după-amiază, evitând turiștii, zâmbindu-le șoferilor de camion, oprindu-se pentru a acorda prioritate copiilor la o trecere de pietoni. Doar așa se putea abține să nu înceapă să cânte. Oamenii puteau fi scutiți măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Extra Strong din buzunarele ei încăpătoare. — Vrei una? Fran clătină din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie își croi drum prin mulțimea de turiști osteniți și copii care orăcăiau spre locul unde-și lăsase mașina. — Ai bătut drumul până la Londra să iei rezultatele ca apoi să nu le deschizi. — Nu știam că n-o să deschid plicul până în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vină, dar plecase deja, neobișnuit de devreme. După ceasul de pe peretele din bucătărie, trecuse aproape o oră de când plecase de la redacție. Camilla nici nu păru să observe când ieși pe ușă. Traficul de la orele de vârf se rărea, în timp ce își croia drum înapoi spre Cathedral Arms, pe când cei care poposiseră la un pahar după muncă se întorceau acasă, unde erau așteptați cu masa gata și cu copiii deja gata de culcare. Fran încercă să-și scoată din minte chipul disperat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice, cu condiția să nu dai nume. Dacă se poate, chiar nici un nume. Poți să descrii, de pildă, destinul unui fost tânăr critic care, sprijinit de un critic mai bătrân, uns cu toate alifiile de partid, a reușit să-și croiască drum prin hățișul junglei ceaușiste scriind în fiecare săptămână un articol critic „de întâmpinare” într-un săptămânal care se menține și astăzi, deși nu prea mai e citit. Fostul tânăr a îmbătrânit ca și alți foști tineri, iar protectorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
uniformele lor americane, chelneri cu tunici albe și oaspeți europeni ținîndu-și strîns În mînă pălăriile și valizele. Doi motocicliști japonezi, fiecare cu cîte un soldat Înarmat În atașul camuflat, porniră În fața tancului. Stînd În picioare pe pedale, Încercau să-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor. Circulația În Bund era deja blocată. Încă o dată, zgomotul și freamătul Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spate a cabinei pasagerilor, iar marginea ușii o lovise În cap pe mama sa. — Jamie, ieși din mașină... Jamie! Năucită, deschise ușa din partea ei și coborî pe stradă, luîndu-și geanta de pe bancheta care se clătina. În spatele lor, tancul japonez Își croia drum peste mașina Lincoln Zephyr, abandonată de dansatoarele chineze. Șenilele de metal sfărîmară aripa din spate a mașinii, apoi o Împinseră În spatele Packard-ului. — Ridică-te, Jamie... mergem acasă... Cu o mînă la obrazul rănit, mama lui Jim trăgea cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Imperiul Japoniei, o lecție la obiect dată tuturor celor care nu erau dornici să intre În Sfera de Coprosperitate. Din fericire, cîteva ore mai tîrziu, un grup de oficialități de la Ambasada Franței de la Vchy și de la cea a Germaniei Își croiră drum prin mulțime. Protestară energic cu privire la tratamentul aplicat englezilor răniți. Îndemnați de una dintre schimbările lor bruște de atitudine, japonezii s-au Îmblînzit și i-au dus pe prizonieri la spitalul Sfînta Maria. Odată ajuns acolo, unicul gînd al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trăgeau peste rîu. În picioarele goale, Jim traversă salonul pînă la ușa din spate. O pasarelă Îngustă trecea printre sacii de nisip, iar nisipul scurs din ei era acoperit cu sute de chiștoace de țigări aruncate de doctorii francezi plictisiți. Croindu-și drum printre cioburile de sticlă, Jim porni să străbată ieșirea de incendiu. O scară de metal ducea la aripa opusă, legată print-un pod ruginit de salonul aflat sub cel al lui Jim. Jimse coborî repede scara și traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gura lui Jim. Liniște, Jim. Tăcerea e un prieten bun pentru un băiat. Jim Își sprijini capul amețit de umărul lui Basie. Dădură o raită pe străzile Întortocheate. Sute de fețe chineze se lipeau de ferestre, În timp ce-și croiau drum printre ricșe și căruțe trase de bivoli. Lui Jim Îi era din nou foame, iar continua hurducare a roților peste liniile de tramvai nefolosite să amețea. Ar fi vrut să se Întoarcă la Nantao, la sobița pe cărbuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară conținutul, puseră la loc vîrful cilindrului greu și Îl tîrÎră de-a lungul taluzului. Jim Îi urmări croindu-și drum printre movilele funerare, spre lagărul Lunghua. Fu tentat să alerge și să li se alăture, dar toate măsurile de precauție Învățate În ultimii ani Îl avertizau să nu se expună. Soldatul Kimura zăcea În apă la cincisprezece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12. Întăriți-vă dar mîinile obosite și genunchii slăbănogiți, 13. croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15. Luați seama bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
cu valoare de acces la adevăr. Fondator al unei relații inițiatice - răvășitoare, dar devenită, în cele din urmă, suportabilă - cu diferența, cu diferitul, fondator al unui soi de integrare a alterității în deschiderea către Celălalt, el este și cel ce croiește drumul spre experiența alterității sub forma ei cumplită, amenințătoare, o alteritate devastatoare implicând haosul și moartea, învecinată cu cea figurată de Gorgo. Cât despre Gorgo, aceasta este întruchiparea alterității absolute, forța terorii în stare brută, materializată într-o mască monstruoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
hidos. Imaginația, așadar, îți îngăduie să vezi ceea ce nu există: astfel, Tezeu va defini poetul ca fiind cel ce dă un trup real irealității, cel ce dă o înfățișare lucrurilor inexistente. Oare nu e poetul ființa care, în delirul ei, croiește forma („turns them to shapes”) unor lucruri neștiute, găsește un loc și un nume pentru închipuiri lipsite de consistență („to airy nothing/ A local habitation and a name”)? Într-adevăr, asta este ceea ce face mai ales poetul teatrului, spre deosebire de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
învingă slăbiciunile trupului, masca - socotită de Craig mai aptă decât chipul omenesc să slujească țelurile unui teatru precum cel definit de el - trebuie să fie și ea originară, ceremonială, din familia măștilor sculptate în lemn, în fildeș sau, mai târziu, croite din piele. O mască anterioară degenerescenței a cărei expresie o constituie masca de carnaval, făcută din hârtie sau din mătase neagră. Într-un text din 1909, „Apropo de măști”1, Craig își expune limpede părerile în această privință. Referințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Luminăției Sale, Poetul, și clucereasa Elenca, nora sa, dimpreună cu fiii lor, Nicolae și Iancu, își primeau invitații. Doi flăcăi zdraveni și chipeși îi săltau din sănii și-i purtau de subsuori până la podium, ca să nu li se strice imineii croiți din marochin sau brodați cu fir de aur și presărați cu mărgele și perle. Cu boierii treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat! Și, totuși, soarta i-a croit din ea doar o haină de valet. Păcat! Mare păcat! Cu consulul Julien aș fi avut, sunt sigură, un dialog mai mult decât savuros.” PAGINĂ NOUĂ 6 Pâș! Pâș! Doar în ciorapi, mergând pe vârfuri, feciorul se străduia să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]