3,588 matches
-
creșterea de entropie datorită amestecului scade continuu către zero. Pare astfel că discontinuitatea care apare în termodinamica clasică în limita de "totală similaritate" dispare acum. Acest argument este expus în detaliu în și se bazează pe definiția entropiei în mecanica cuantică dată de J.v.Neumann în cartea sa . După J.v.Neumann entropia unui mol de gaz format din particule cu spin 1/2 la temperatura Ț în volumul V este dat de:formulă 18 unde "S(clasic)" este dat de ecuația (S
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
Un calcul simplu al valorilor proprii arată că:formulă 21 unde formulă 22 Din această expresie se vede că, dacă cele două stări se apropie una de cealaltă: formulă 23 și aceasta tinde către zero când ε → 0. Astfel, se pare ca mecanica cuantică oferă un mod de a evita paradoxul lui Gibbs, considerând numai similaritatea stărilor interne ale particulelor. Aceasta însă este pentru multi o iluzie . Dacă acceptăm definiția cuantică a entropiei, este adevărat că "entropia de amestec" ΔS este din ce in ce mai mică atunci cand
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
și aceasta tinde către zero când ε → 0. Astfel, se pare ca mecanica cuantică oferă un mod de a evita paradoxul lui Gibbs, considerând numai similaritatea stărilor interne ale particulelor. Aceasta însă este pentru multi o iluzie . Dacă acceptăm definiția cuantică a entropiei, este adevărat că "entropia de amestec" ΔS este din ce in ce mai mică atunci cand stările interne se apropie între ele, dar devine neclar în ce sens ea reprezintă extinderea naturală a entropiei clasice. Într-adevăr, în cazul clasic putem determina creșterea
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
gaze separate)(ecuația (A)): de exemplu, folosind un rezervor la temperatura Ț și o membrana semipermeabila putem separă amestecul, la început în două volume de mărime 2V inversând procesul de la §2 și apoi comprima izoterm la geometria inițială. În cazul cuantic rolul membranei semipermeabile îl poate juca un polarizor care selectează o stare anumită a spinului. Este de imaginat că acesta face de fapt o "măsurătoare" a direcției spinului și în funcție de rezultatul măsurătorii, îl lasă să treacă sau nu. Un astfel
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
numărarea stărilor posibile), considerând astfel drept identice stări care diferă numai printr-o permutare a particulelor gazului; faptul că dificultățile dispar prin această modificare este privit uneori că un argument pentru incompletitudinea fizicii clasice și că o "previziune" a statisticilor cuantice. Termenul ""paradoxul lui Gibbs"" este folosit și pentru această dificultate din mecanică statistică. Cele două accepții ale termenului sunt legate între ele (cuvântul "identitate" (de particule sau gaze) joacă un rol cheie în ambele) dar, și din motive de spațiu
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
conclude că descrierea clasică a particulelor gazului este insuficientă. Introducând o funcție de similaritate între două particule și cerând că entropia de amestec să tinda la zero când această funcție tinde către unu, el introduce treptat în mod original conceptele mecanicii cuantice. Funcția de similaritate are proprietățile (pătratului) produsului scalar între stări. Dificultățile descrise în paragraful precedent sunt discutate dar fără concluzii radicale.
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
pentru că omenirea să poată intra într-o „nouă vârstă”, în care va domni armonia universală. Curentul presupune "apropierea tradițiilor spirituale și metafizice și infuzia lor cu influențe de la psihologia dezvoltării personale și motivaționala, medicina holistica, parapsihologie, studii ale conștiinței, fizica cuantică". Termenul de " "se referă la era astrologica a vărsătorului. Mișcarea New Age are ca obiectiv crearea "unei spiritualități fără granițe sau dogme ce îngrădesc". Militează pentru o viziune holistica, punând accent asupra faptului că mintea, trupul și sufletul sunt interconectate
New Age () [Corola-website/Science/312430_a_313759]
-
identică cu un nucleu de heliu-4, și masa atomică și numărul atomic sunt la fel. Dezintegrarea alfa este o formă de fisiune nucleară unde atomul părinte se desparte în două produse-fiu. Dezintegrarea alfa este, la bază, un proces de tunelare cuantică. Spre deosebire de dezintegrarea beta, dezintegrarea alfa este guvernată de forța nucleară tare. Particulele alfa au energie cinetică tipică de 5 MeV (aproximativ 0.13% din energia lor totală 110 TJ/kg) și o viteză de 15 000 km/s. aceasta corespunde
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
ca produs secundar al producției de gaze naturale. Până în 1928, George Gamow explicase teoria dezintegrării alfa prin intermediul tunelării. Particula alfa este prinsă într-o groapă de potențial de către nucleu. Clasic, îi este interzis acesteia să scape, dar conform cu principiile mecanicii cuantice, recent descoperite la vremea aceea, exista o probabilitate mică (dar diferită de zero) de "tunelare" prin barieră și de apariție pe cealaltă parte, scăpând astfel de nucleu. Americiu-241 este un izotop folosit în detectoarele de fum. Particulele alfa ionizează aerul
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
a fost un experiment fizic care a furnizat suport pentru modelul Bohr al atomului, un precursor al mecanicii cuantice. În 1914, fizicienii germani James Franck și Gustav Ludwig Hertz au încercat să probeze experimental nivelele energetice ale atomului. Astăzi celebrul experiment Franck-Hertz a adus dovada experimentală a modelului atomului propus de Niels Bohr, cu electroni orbitând nucleul cu niveluri
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
explicat experimentul în termeni de ciocnire elastică și inelastică. La potențiale scăzute, electronii accelerați căpătau doar o cantitate modestă de energie cinetică. La întâlnirea atomilor de mercur din tub, ei participau la ciocniri pur elastice. Aceasta se datorează predicției mecanicii cuantice că un atom nu poate absorbi energie până când energia de coliziune depășește cea necesară pentru a ridica un electron la o stare de energie superioară. Cu coliziuni pur elastice, cantitatea totală de energie cinetică din sistem rămâne aceeași. Deoarece electronii
Experimentul Franck-Hertz () [Corola-website/Science/310979_a_312308]
-
de Fizică Kaiser Wilhelm din Berlin-Dahlem. În 1920, Franck devine profesor de fizică experimentală și director al celui de-al doilea Institut pentru Fizică Experimentală la Universitatea din Göttingen. Între anii 1920-1933, când Göttingen devine un important centru pentru fizică cuantică, Franck a cooperat îndeaproape cu Max Born, care a și condus Institutul pentru Fizică Teoretică. S-a întâmplat în Göttingen atunci când Franck și-a dat seama că este un profesor foarte talentat, adunând în jurul lui și oferind inspirație unui cerc
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
fost dată. Acestea sunt dispozitive care funcționează, aparent sfidând legile cunoscute ale fizicii. Un exemplu sunt curențiii electrici în "circuite supraconductibile". Acest fenomen este încadrat ca perpetuum mobile de speța a treia și cercetările sunt în curs, fiind implicate fenomenele cuantice. Brevetele de invenții asigură protecția ideii tehnice, a proprietății intelectuale. Oficiile de brevete ale unor țări, cum este Germania, cer ca aceste idei să fie și realizabile practic. Ca urmare, având în vedere avizul negativ al comunității științifice, ele nu
Perpetuum mobile () [Corola-website/Science/309546_a_310875]
-
trebuie să fie mai mari decât lungimea Debye, respectiv, numărul de particule dintr-un volum Debye trebuie să fie mult mai mare decât 1. Modelul uniparticulă ia în considerare mișcarea unei particule reprezentative din plasmă. Se neglijează efectele relativiste, cele cuantice și, cu unele excepții, gravitația. Poate fi folosit pentru a descrie plasmele cu densități mici, necolizionale. Concentrațiile fiind mici, se pot neglija interacțiunile dintre particule. Mișcarea particulelor încărcate se studiază pe baza ecuației diferențiale a mișcării unde formula 28, formula 29, și
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
că starea psihică - creierul - să fie influențată de la distanță. Pentru a explica evenimentele psihotronice se solicită să se facă apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
solicită să se facă apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acțiunea psihotronica, fiecare componentă va cunoaște ceea ce perechea să din câmpul biofizic a observat. Transmisia cuantică a informației ar putea explica cum informația psihotronica trece de la situl observat la spionul psihic. Câmpurile morfogenetice - câmpuri
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acțiunea psihotronica, fiecare componentă va cunoaște ceea ce perechea să din câmpul biofizic a observat. Transmisia cuantică a informației ar putea explica cum informația psihotronica trece de la situl observat la spionul psihic. Câmpurile morfogenetice - câmpuri energetice care modelează viața. O altă analogie se referă la genomul uman (cromozomii care alcătuiesc materialul genetic uman) programat pentru a transforma
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
temperatură și nu se lichefiază. Literatura de specialitate deosebește, în principiu, trei tipuri ale modelului gazului perfect: gazul Boltzmann, gazul Bose și gazul Fermi. Aceste modele sunt particularizate și tratate diferit, fie în cadrul mecanicii statistice clasice, fie în cadrul mecanicii statistice cuantice. Prin aplicarea asupra acestor modele a metodelor statisticii Maxwell-Boltzmann, Bose-Einstein sau Fermi-Dirac, se regăsesc legile termodinamicii și se pot explica o serie de proprietăți fizice ale materiei. Comportarea gazului perfect este foarte asemănătoare cu a gazului ideal, care însă este
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
la densități mari (ceea ce corespunde fie unor presiuni mari, fie unor temperaturi extrem de scăzute), când ipotezele teoriei cinetice clasice nu mai sunt valabile. Pentru aceste domenii, descrierea comportamentului gazului se poate face folosind distribuțiile de viteză bazate pe principiile mecanicii cuantice, adică distribuțiile Fermi-Dirac și Bose-Einstein. Distribuțiile cuantice concordă bine cu distribuția lui Maxwell în domeniul clasic (adică pentru densități mici ale gazului) și concordă cu experiența acolo unde distribuția clasică nu mai este valabilă. Datorită acestui aspect, se deosebesc în
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
presiuni mari, fie unor temperaturi extrem de scăzute), când ipotezele teoriei cinetice clasice nu mai sunt valabile. Pentru aceste domenii, descrierea comportamentului gazului se poate face folosind distribuțiile de viteză bazate pe principiile mecanicii cuantice, adică distribuțiile Fermi-Dirac și Bose-Einstein. Distribuțiile cuantice concordă bine cu distribuția lui Maxwell în domeniul clasic (adică pentru densități mici ale gazului) și concordă cu experiența acolo unde distribuția clasică nu mai este valabilă. Datorită acestui aspect, se deosebesc în principal trei variante de gaz perfect. Primul
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
mici ale gazului) și concordă cu experiența acolo unde distribuția clasică nu mai este valabilă. Datorită acestui aspect, se deosebesc în principal trei variante de gaz perfect. Primul model este cel clasic, sau "gazul perfect Maxwell-Boltzmann" și două gaze perfecte cuantice: "gazul Fermi" respectiv "gazul Bose". Pentru fiecare din aceste modele, postulatele enunțate mai sus sunt valabile, diferența dintre ele constând în distribuția vitezelor particulelor asociată. Modelele cuantice au un grad mare de generalitate în sensul că, prin trecerea la limită
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Primul model este cel clasic, sau "gazul perfect Maxwell-Boltzmann" și două gaze perfecte cuantice: "gazul Fermi" respectiv "gazul Bose". Pentru fiecare din aceste modele, postulatele enunțate mai sus sunt valabile, diferența dintre ele constând în distribuția vitezelor particulelor asociată. Modelele cuantice au un grad mare de generalitate în sensul că, prin trecerea la limită pentru cazul clasic, ele se reduc la modelul gazului perfect clasic. Un gaz perfect clasic, numit și gaz Boltzmann-Maxwell este un model al gazului la care sunt
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari. De asemenea, modelul nu poate fi aplicat sistemelor de particule la care efectele cuantice sunt semnificative (electroni, fotoni, etc.). Fie un număr mare formula 2 de molecule aflate într-o incintă cubică cu latura formula 3, cu pereți perfect elastici, în care sunt îndeplinite premisele de mai sus. Macroscopic, sistemul este în echilibru termodinamic la temperatura
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]