3,596 matches
-
alte vremuri taurii erau animale sfinte, oarecum sacerdoți și regi; mai curând zei. Că soarele ce-și arunca lumina peste parada taurilor văzuse defilând, În galeriile din Creta, oameni condamnați la moarte pentru că huliseră taurul. A vorbit de bărbați care, cufundându-și trupul În arzătorul sânge al unui taur, ajunseseră nemuritori. Montenegro a dat să evoce o coridă sângeroasă, cu tauri ce aveau vârfurile coarnelor Împodobite cu bile, la care asistase (sub dogoarea soarelui provensal) În arena din NÎmes; dar Muñagorri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de spumă de mare spre un personaj care, cu surâsul timid și țeasta cheală, tace Într-un colțișor, cufundat În barba-i blondă. Să developăm acest incognito: omul spre care converg priviri, degete și chipuri stupefiate e flamandul sau olandezul Frans Praetorius, de care am pomenit deja. Nota e scurtă; stilul, nespus de sec pare greoi ca eprubetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât să-și Îngrijească fiu și iasomiile. Cu așa serbezeli am ajuns În sofragerie, care dădea și ea În ălălant patio, care pă loc am ajuns să-l verific În el pă băiețică Cárdenas, da iel, favorizând producția străinardă, să cufundase În volumu 3 al Istoriei universale dă Cantú. Când veterana a bătut În retragere, i-am dat o palmată În spate lu Julito, care iera gata-gata să cumpere bilet dă Cosquín, cu tusea lui dă câine, și i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și nu l-am negat. Niște luni mai Încolo, Editura Molly Glus mi-a publicat broșura dă conciliere Cheile neoiordanismului, rodu cercetării și a unei zeloase ardori revizioniste. Fără să disprețui respectu care Îl merită figura lu Urquiza, m-am cufundat În apele la iordanism, unde făcea d-acu bras José Hernández, care și-a pus pretenarii dă familie să-i spună Gaucho Martín Fierro. — Îmi aduc bine aminte dă lectura care a făcut-o doctoru Pantoja, când a elogiat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bucură ce-mi spuneți, zise Barnes zâmbind și arătându-i lui Norman un scaun. Acesta se așeză recunoscător. — Ce-ați zice de o cafea? Întrebă Barnes, Îndreptându-se către o cafetieră din spatele biroului său. Deodată luminile se stinseră. Camera se cufundă În Întuneric, cu excepția luminii care mai pătrundea printr-un hublou lateral. Fir-ar să fie! răcni Barnes. Iarăși? Emerson! Emerson! Un sublocotenent intră pe o ușă laterală. — Se lucrează la defecțiune, domnule! — Ce s-a mai Întâmplat de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
altă civilizație. Președintele a decis ca, Înainte de a convoca o ședință specială a NSC, nava să fie deschisă. Astfel că, Începând cu 29 iunie, au Început să fie chemați membrii echipei FVN. Pe 1 iulie, habitatul subacvatic DH-7 a fost cufundat În apropierea rachetei. DH-7 adăpostește nouă scafandri ai marinei, care lucrează Într-o atmosferă de gaz exotic. Aceștia au trecut la execuția lucrărilor pregătitoare. Și cu asta, cred că am ajuns la zi. Aveți Întrebări? — A fost determinată structura internă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deasupra coastelor. — Doar un pic... așa. Acum puteți intra În bazin. Tânărul asistent se dădu În lături, iar Norman urcă treptele ce duceau la bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era plin ochi. Când se cufundă În recipient, apa se revărsă peste margini. La ce servesc toate astea? Întrebă Norman. — Scuzați-mă, doctore Johnson. V-aș ruga să vă cufundați complet În apă. — Ce-ai spus? Doar o clipă, domnule. Norman trase aer În piept, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era plin ochi. Când se cufundă În recipient, apa se revărsă peste margini. La ce servesc toate astea? Întrebă Norman. — Scuzați-mă, doctore Johnson. V-aș ruga să vă cufundați complet În apă. — Ce-ai spus? Doar o clipă, domnule. Norman trase aer În piept, intră cu capul sub apă, iar apoi se ridică. — Perfect, acum puteți ieși, spuse asistentul, Întinzându-i un prosop. — Pentru ce toate astea? Întrebă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ventuza asta, râse Ted. — Nu, nu. — Ce-i cu huruitul ăsta? Norman avu un moment de panică simțind cum fotoliul Îi Învăluie Întreg corpul, strângândui umerii și șoldurile. Căptușeala din piele Îi Înconjură capul, acoperindu-i urechile, apoi fruntea. Se cufundă tot mai adânc, dispărând În fotoliul care parcă Îl Înghițise. — Dumnezeule!... Apoi fotoliul avu o mișcare bruscă, aducându-l pe Norman lângă consola de control. Huruitul se opri. Și apoi nimic. — Probabil că fotoliul a „crezut“ că vrei să zbori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zâmbet neașteptat. Apoi păși Înlăuntrul sferei. Ușa alunecă În urma lui. Începură să vorbească toți deodată. Barnes țipa cel mai tare, cerând să se facă liniște, dar nimeni nu-i dădu nici o atenție până când nu se stinseră luminile din habitat. Erau cufundați În Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
este... O rățușcă! A ieșit doar ieri afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă, Cufundându-se în apă, Încântată! Iese liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe vecie. Dar nu aveam să fiu în stare să fac asta. Viața avea să aibă grijă să-mi contracareze planul. Tocmai atunci ușa de la dormitor s-a deschis. Amândouă am tresărit trezindu-ne din starea nenorocită în care ne cufundaserăm. Era sora mea cea mai mică, Helen. (Helen, optsprezece ani, intrată la mustață în primul an la universitate, avea dinți albi, micuți și egali, și studia chestii incredibil de utile cum ar fi antropologia, istoria artei și greaca veche, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a schimbat. Într-o după-amiază, eram cu mama, iar ea a pus un film. Un film care se presupunea a fi o poveste de dragoste, dar, în realitate, era mai degrabă un pretext pentru o producție pornografică. Mama era complet cufundată în vizionarea lui și mă tot apostrofa cu „șșșș“-uri. Am încercat să mă concentrez asupra filmului și s-o hrănesc pe Kate în același timp. Dar tot pierdeam firul acțiunii. — Cine e asta cu care face sex? E tipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a zis el făcând pauze lungi între fiecare cuvânt. Chiar. Că. Ai. Avut. —Ceee? am întrebat nițel șocată. Eram în continuare cufundată în sentimentele mele de pierdere și de abandon, dar am reușit să pricep că ceva se întâmplase cu James. Și că acel ceva nu era în avantajul meu. Imediat mi-a fost clar că nu era deloc bine dacă James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
M-a dus acasă într-o tăcere neașteptată. Singurele sunete au fost fâșâitul ștergătoarelor de parbriz și ploaia care bubuia pe acoperișul mașinii. Am trecut prin suburbiile adormite și, într-un final, taxiul m-a depus în fața casei. Care era cufundată în întuneric. I-am mulțumit politicoasă taximetristului că mă adusese acasă. El mi-a mulțumit politicos pentru suma de bani pe care i-o înmânasem. Și ne-am luat la revedere. Era unu și zece. Mi-am deschis singură ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și vreo doi ofițeri de securitate voinici erau trimiși să-l scoată rapid. Dacă Adam îmi răsărea în minte, aveam norocul ca mereu să am în față un document incredibil de complicat și de plictisitor în studiul căruia să mă cufund. Iar Helen era cam tot timpul prin preajmă. Învăța pentru examene și stârnea tot felul de scandaluri, lamentându-se cu amărăciune, punând întrebări și zicând că dacă voia să-și treacă examenele, trebuia să se culce cu toți profesorii. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83295_a_84620]
-
Ce mă doare mai mult Elena Marin Alexe Îmi trec degetele amorțite prin albeața zorilor, mângâind suflul ascuns al naturii îngenuncheate. Când sărut frunza, simt fiorul efemerului străbătându-mi simțurile. Nu-mi întreb sufletul de ce radiază durere, ci mă cufund în intensitatea ei, ca într-un psalm care răscolește misterul timpului trecut. Gândul mă poartă, prin absolutul universului regăsit în fiecare bătaie a inimii. Mă doare timpul nemilos, zilele ce se perindă tăcute, sleite de puteri, ca niște păsări rănite
Ce m? doare mai mult by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83299_a_84624]
-
Din zori până-n zori Elena Marin Alexe Am descălecat orbește Și-mi cufund fața în zori Printre degete-mi zâmbește Coloritul unei flori Alintate de lumină Fire verzi răsar acum Soarele măreț domină Veselia de pe drum Gândurile-mi galopează Pe aripi de bucurii Dorul însă mai oftează Trist pe norii azurii Prin frunze
Din zori p?n?-n zori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83304_a_84629]
-
facă și nevrând să facă nimic. Prea devreme pentru culcare. Și n-are chef de citit! Poate niște muzică? Radioul matusalemic transmitea un concert. Cam bănuia ce este, dar nu putea spune cu exactitate. Ar sta la nesfârșit ca acum, cufundată în fotoliu, învăluită în sunete, privind lucrurile din jurul ei. Ceasul electric o să i-l dea într-o zi lui Andrei Vlădescu. Și tabloul ăsta îngrozitor, înnegrit de vreme, cu țărani întorcându-se de la câmp. Unii i-au zis că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
văd călcându-mi pragul multă vreme? până când ori eu mă îmbunasem sau îmi era indiferent, ori el ajunsese la părerea mea, încât venea să mă vadă, chiar aducând-o cu el, când locuiam deja la etajul șase -, iar pașii lui cufundându-se în acel spațiu de umbre care cobora cu totul peste ei, orașul ăsta care îi înghite și în care nu poți fi decât singur, privindu-l cum se uită cu ochi de gheață, reîncepe să gesticuleze și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar putea auzi mișcarea degetelor sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște părând că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar putea auzi mișcarea degetelor sau chiar rostogolirea ochilor în cap, o liniște părând că-l cufundă cu totul și dintr-odată, mereu mai adânc, într-un hârdău sau o peșteră fără fund în care își aude până și dorința de a respira, urechile îi țiuie preț de o clipă, apoi i se afundă cu dopuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum întreba omul de lângă el, cum îl întrebaseră și alții, Ioana Sandi adineauri, la telefon: și acum ce va face? Al doilea brâu „Întinde mâna și dă hârtiile alea la o parte, nu văd nimic din cauza lor“, zise Ileana Roman, cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așezate în trei exemplare, să-l asculte, sporind și gâtuindu-l dintr-odată și văzându-se, din afară, în chiar acea clipă, pe scaunul simplu, mărunt și becisnic, cântărit și judecat de cei trei aflați de partea cealaltă a mesei, cufundați în scaunele moi, tapisate, și uitându-se la fața subțire și trasă a adjunctului de primar, la cutele tăcute ale obrazului său, urmârindu-i privirea ce clipește rar și se oprește asupra celorlalți, cel cu cămașa în carouri, și altul, la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]