3,741 matches
-
o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-o patetică conversație cu mine însumi, ca și cum o prezență invizibilă m-ar fi văzut și judecat. Evident că nu s-a întâmplat nimic, Dumnezeu nu se deranjează pentru un bărbat ridicol. După puțin timp eram deja cu gândul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca vârful unui scut. Lipsea mai puțin de o lună. Elsa răsufla tot mai greu. Seara, după cină, o masam încetișor deasupra stomacului. Dormea puțin, când se întindea, tu păreai că te trezești. Noaptea o surprindeam deseori trează și tăcută, cufundată în gânduri. Veghea la urzeala aceea de dorințe din care peste puțin te-ai fi desprins. O priveam în penumbră și nu îndrăzneam s-o deranjez, simțeam că vroia să rămână singură. Pe stradă se sprijinea de brațul meu, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
disperare pe perna aceea transpirată. Am încercat din nou să-i prind privirile, dar mâna mea transpirată nu reuși să-i țină bărbia. — Iubire... Respiră profund, pieptul i se ridică, apoi se lăsă și în respirația aceea întregul corp se cufunda, se abandona. Atunci mă privi, dar nu eram sigur că mă vede. Își mișcă buzele, șopti un ultim cuvânt. — Du-mă. Dar nu îmi spuse unde. Era nemișcată pe pernă, nu mai era vie, dar nu era încă dincolo, suspendată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cea mai mică adiere de vânt, aerul nemișcat se întindea în depărtare peste peisaj, ca o foaie de celofan, împiedicând mișcarea lucrurilor. Moartea Italiei domnea peste spațiul acela, până la orizont, acolo unde răsărise soarele. Adio, iubito, adio. Era în sicriu, cufundată în mătasea cu care acesta era căptușit. Îi aranjaseră bluza în fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să ții picioarele ridicate; dacă nu, pune-i la loc. Și acum nu sta acolo, cu pantofii într-o mână și cu cartea în cealaltă. Potrivește lumina așa încât să nu-ți obosească ochii. Fă-o acum, căci, după ce te vei cufunda în lectură, n-o să-ți mai fie cu putință să te miști. Fă așa încât pagina să nu fie în umbro, o îngrămădeală de litere negre pe fond cenușiu, uniformă ca o armată de șoareci; dar fii atent să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cine ești, Cititorule, ce vârstă ai, ce stare civilă, profesie, venit? Ar fi indiscret să te întreb. Treaba ta. Ceea ce contează e starea de spirit cu care acum, în intimitatea casei tale, încerci să restabilești calmul perfect pentru a te cufunda în carte; întinzi picioarele, le tragi la loc, le întinzi iarăși. Ceva s-a schimbat de ieri. Lectura ta nu mai e solitară: te gândești la Cititoare, care în această clipă chiar deschide și ea cartea, și iată că peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume consistentă, densă, minuțioasă. Cufundat în lectură, miști mașinal coupe-papier-ul în grosimea volumului: cu lectura nu ești încă la sfârșitul primului capitol, dar cu tăiatul ești cu mult mai departe. Și iată că, în clipa în care atenția ta e complet absorbită, întorci fila la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
generali și deputați, în legătură cu bombardamente și retrageri de pe front, cu sciziuni și unificări ale partidelor reprezentate în Consiliu, întrerupte de observații climaterice: averse, brumă, mersul norilor, viscol. Toate acestea, însă, numai ca garnitură a stării mele de spirit: ba mă cufund cu bucurie în valul evenimentelor, ba mă închid în mine însumi, și parcă m-aș concentra asupra unui desen obsesiv, de parcă tot ce se-n-tâmplă în jur nu ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fidelitate perfectă față de modelele stilistice și conceptuale ale autorului.“ Aducerea acelor pagini la New York nu a fost ușoară, dacă e să credem ce scrie Marana dintr-o capitală din Africa neagră, lăsându-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul într-o spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un sentiment de neliniște încă de la prima pagină - spune ea... De pe terasa vilei elvețiene, Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un șezlong, cufundată în citirea unei cărți pe o altă terasă, două sute de metri mai jos. - E acolo în fiecare zi - spune scriitorul - de câte ori vreau să mă așez la birou simt nevoia s-o privesc. Cine știe ce citește. Știu că nu e o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spațiul unde citești, ne poate spune care e locul pe care-l au cărțile în viața ta, dacă sunt o pavăză pe care ți-o pui înainte pentru a ține la distanță lumea din afară, un vis în care te cufunzi ca într-un drog, ori punțile aruncate spre exterior, spre lumea ce te interesează atât de mult, încât vrei s-o multiplici și să-i extinzi dimensiunile prin cărți. Pentru a înțelege asta, Cititorul știe că primul lucru de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea somnului; mai întâi tu, și apoi tu veți stinge lumina; venind din universuri separate, vă veți regăsi superficial în întuneric, unde toate îndepărtările se șterg, înainte ca vise divergente să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
edificiului literaturii nu s-ar fi schimbat nimic... dar, dedesubt, în fundațiile lui, acolo unde se stabilește raportul cititorului cu textul, ceva s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Atunci Ermes Marana nu s-ar mai fi simțit abandonat de Ludmila, cufundată în lectură: între carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe care o citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideea că volumul interplanetar ar putea fi cel citit de femeia de pe șezlong. Femeia nu se afla pe terasă. Dezamăgit, am orientat ocheanul în jurul văii, când am văzut, așezat pe un colț de stâncă, un bărbat în haine de oraș, cufundat în citirea unei cărți. Coincidența se petrecea la un moment atât de potrivit, încât nu era greu să cred într-o intervenție extraterestră. — Iată cartea pe care o căutați, le-am spus tinerilor, oferindu-le ocheanul îndreptat asupra necunoscutului. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bibliotecii închisă pentru renovare. Continui să completezi fișe; pentru un motiv sau altul, nici una dintre cărțile pe care le ceri nu este disponibilă. În timp ce personalul își continuă cercetările, tu aștepți răbdător, așezat la o masă împreună cu alți cititori mai norocoși, cufundați în volumele lor. Întinzi gâtul la stânga și la dreapta ca să te uiți pe furiș în cărțile celorlalți: cine știe, poate unul dintre ei citește una din cărțile pe care le cauți... Privirea cititorului din fața ta, în loc să se așeze pe cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
i-l prezintă pe Tarrou. \ Un prieten, spune el. O ! spune doamna Rieux, sunt foarte bucuroasă să vă cunosc. Plecând, Tarrou își mai întoarce o dată privirea în urma ei. Pe palier, doctorul încearcă zadarnic să facă lumină pe scări. Totul rămânea cufundat în beznă. Doctorul se întreba dacă era cumva efectul unei noi măsuri de economie. Dar nu puteai ști. De câtăva vreme, în case și în oraș, totul se strica. Poate pur și simplu din pricină că portarii și concetățenii noștri, in general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adevăr, scene asemănătoare s-au repetat destul de des, fără ca autoritățile să schițeze gestul de a interveni. Singura măsură care a părut să-i impresioneze pe toți locuitorii a fost interzicerea circulației și stingerea luminilor pe străzi. Începând de la orele unsprezece, cufundat într-un întuneric complet, orașul era împietrit. Sub nopțile cu lună, el își alinia zidurile albicioase și străzile drepte, nepătate vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dacă Dumnezeu putea să admită și să dorească chiar ca sufletul să se afle în tihnă și să se bucure în timpurile de fericire, El îl voia excesiv în excesele nenorocirii. Dumnezeu făcea astăzi făpturilor sale favoarea de a le cufunda într-o asemenea nenorocire, încât ele trebuiau să regăsească și să-și asume cea mai mare dintre virtuți, care consta în Totul sau Nimic. Un autor profan, din secolul trecut, pretinsese că dă la iveală secretul Bisericii afirmând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fiul său și nu izbutea nici măcar să Îl zărească timp de cîteva clipe; putea fi o pedeapsă tîrzie a faptei de odinioară, și-a zis, Îl vînduse pe cel căutat acum, Îl Închisese, pentru o vreme, Într-o retortă. Îl cufundase În ghețuri ce nici la poli nu se găseau. S-a tot plimbat, era un străin gînditor, ieșit din camera sa de hotel să se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mâncat șarlota care tocmai îi fusese adusă. Buzele ei - care, apropo, arătau divin rujate cu noul gloss M.A.C. de care e toată lumea obsedată zilele astea - se mișcau necontenit, dar nu-i urmăream trăncăneala. Nu mă puteam aduna deloc. Eram cufundată într-un moment de profundă introspecție. Cum de-am putut să uit de bujorii lui Zach, și de cinele luate cu el, și de cadouri, și de toate? Dacă ar fi să mă iau după legile poveștilor de dragoste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
arbitru și așa mai departe, dar când vine vorba de Ales, nu prea poți să decizi mare lucru, chiar dacă el de-abia îți vorbește. Slavă Domnului că pot vedea lucrurile cu atâta claritate. Asta-i partea genială a introspecției. Te cufunzi în ea pierdut ca un tăițel chinezesc într-o lasagna siciliană și ieși din ea cu gânduri mai drepte decât Fifth Avenue. Vocea lui Julie răzbătu până la mine: —... Deci, cam asta am auzit despre el. Nu-i un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în trei minute. Atmosfera era mai tensionată decât o scenă dintr-o piesă de Cehov. Dintr-o clipă în alta una din fete putea să leșine sau să moară doar ca să fie în centrul atenției. Ah, iată-te! spuse Muffy, cufundându-se în canapea lângă mine. Gâfâia și mai epuizată decât fetele din jurul meu. Își tampona fruntea imaculată cu o batistă proaspăt spălată. — Dacă știam că salvarea Veneției e atât de istovitoare, aș fi ales un alt oraș care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să ne vedem, să ne vorbim, să ne scriem, să ne cunoaștem. Pe urmă... Pe urmă Dumnezeu și inimile noastre se vor pronunța! Eugenia, dulce nălucire a vieții mele de toate zilele, îți vei pleca, așadar, urechea la spusele mele? Cufundat în ceața vieții sale, îți așteaptă răspunsul Augusto Pérez.“ Și iscăli, zicându-și: „Îmi place obiceiul acesta de-a iscăli tocmai pentru că e inutil.“ Închise scrisoarea și din nou ieși pe stradă. „Slavă Domnului - își zicea în drum spre bulevardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dormi singur, singur, singur, să dormi un singur somn! Visul de unul singur e iluzie, aparență; visul în doi e, ce mai, adevărul, realitatea. Ce e lumea reală altceva decât visul pe care-l visăm toți, visul comun?“ Și se cufundă în somn. XIII Câteva zile mai târziu, Liduvina intră într-o dimineață în camera lui Augusto și-i spuse că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da, aia, pianista. — Eugenia? — Eugenia, da. Hotărât lucru, nu doar dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ocrotirea ei, și moartea aceea lentă, gravă, dulce, nedureroasă a bietei doamne, când a plecat ca o pasăre călătoare ce-și ia neauzită zborul. Apoi își aminti sau visă din nou întâlnirea cu Orfeu și-n scurt timp se pomeni cufundat într-o stare de spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el, un bărbat murmura rugăciuni. Bărbatul se ridică și dădu să plece, iar el îl urmă. La ieșirea din biserică, bărbatul acela își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]