6,583 matches
-
făcută: - Foarte bine! Și încă nu i-am făcut rodajul. - Rodajul este obligatoriu! - a decratat un alt vecin, șofer la IOTC (Intreprinderea orășenească de transport Cluj). Rodajul este sănătatea mașinii! - Da’ ce viteză prinde? - a vrut să știe un alt curios. - Ohooo.... răspunse profesorul. Am mers și cu 100 de kilometri pe oră. Mai mult n-am îndrăznit. La 100 de kilometri pe oră, vezi șoseaua asemeni unei cărări. Asta e viteză, nu glumă. Un cor de exclamații sincere și admirative
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
mers și cu 100 de kilometri pe oră. Mai mult n-am îndrăznit. La 100 de kilometri pe oră, vezi șoseaua asemeni unei cărări. Asta e viteză, nu glumă. Un cor de exclamații sincere și admirative, venite din partea grupului de curioși, îi acoperiră ultimele cuvinte. - Da, da! Chiar așa este! - îi comfirmă spusele strungarul - Păi eu, cu motocicleta mea, am mers... - Cum ai mers mă’? Pe lângă ea? Ca de când ai luat-o o tot repari și nu mai isprăvești! - îl apostrofă
RENAULT-UL, VEDETA COMUNITĂŢII de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374044_a_375373]
-
VIEȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-mpăștie gânduri pe filele vremii, Când iarna pornit-a la drum, furioasă... Și viscolul duce zăpada pe creste, Iar eu mă ascund printre cărți, curioasă. Aștept să răsară în mintea-mi arzândă Un nou univers, mai frumos și mai tandru Și cărțile toate s-aducă lumină-n Petalele unui gingaș oleandru. În iarna vieții furtuna-și aruncă Toți fulgii de-argint peste suflet și țară
ÎN IARNA VIEȚII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374076_a_375405]
-
bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
rotundă, nelipsită din nici o gospodărie la vremea aceea, stăteau așezați răbdători și cuminți șase persoane ce se înfruptau din ciorba aburindă de fasole, în străchini mari de lut și din turtele calde ce alcătuiau un prânz dumnezeiesc! Câte un căpșor curios și îndrăzneț se ițea din când în când prin ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
fugiseră cu ani în urmă. O umbră trecu peste frumosul obraz al tânărului, o lacrimă se scurse pe obraz. -Dacă vrei, poți, să-mi vorbești despre gândurile tale, sigur, dacă le poți împărtăși unui străin. Olga, ca orice femeie era curioasă, totodată inginerul din fața ei începea să-i placă, ar fi vrut, să vadă, cine este cu adevărat, ce vrea, voia, să-i cunoască sufletul, să vadă ce e acolo, dar mai ales, să vadă cine-i acolo. -În curând ajungem
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
în strai superb de mireasă exista pe atunci în albumul de fotografii din casa bunicilor. O atingeam doar cu vârful degetelor, de teama de a nu comite cumva un sacrilegiu. Aceeași strângere de inimă am simțit-o recent, în timp ce fotografiam curioasă cortegiul procesiunii de Paști din localitatea spaniolă în care locuiesc acum. Nimeni nu interzice fotografierea celebrelor „Procesiones” (care pot dura până la 13 ore!) dar sobrietatea participanților și gravitatea momentului seamănă leit cu experiența alaiului funebru din copilărie. Izbitoare e suprapunerea
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
pe o bucată de hârtie deh, că anii trec. CUCU:Nu, că nu m-am ramolit. Știu eu. Mi-am adus aminte. Ce bine că mi-am adus aminte! Așa, cum să nu, păi se putea...? DOAMNA CUCU: Mor de curioasă, nu alta. CUCU: Dimineață am avut un spectacol. Sus la deputata. DOAMNA CUCU: Haiti! Iar s-a mai certat cu cineva. CUCU: Aș, de unde. S-a dus bărbatu-său să țină o conferință la clubul din cartier. Învățămât și educație
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
de păsărele. Cel mai bătrân dintre grădinari o conduse pe Cora sub fereastra reginei, pentru a-i arăta ceea ce devenise Mărul de Aur, apoi o lăsă singură cu tulpina înnegrită care părea fără viață. Pe la ferestrele palatului se adunaseră câțiva curioși, printre care și regina, Prințesa Violeta și Prințul Codrin. Era destul de neplăcut să fie supravegheată, dar Mărul de Aur era prea departe de ferestrele sălii de bal ca să se poată vedea prea clar ceea ce făcea Cora. Fata prinse tulpina pomului
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
au dat, nu ne puteam apuca de exterior. În exterior, dacă nu isprăvești ce-ai început, poți peste o vreme s-o iei de la capăt. În interior cât de cât se cunoaște. Dacă nu refaceți acoperișul, tot degeaba. Dar sunt curioasă să văd, continua să răbufnească nemulțumirea Angelei. Sper că v-ați condus după planurile originale, nu cum am văzut prin alte părți. Poate mi s-a ivit șansa să corectez ceva din comportamentul meu de altădată, ticluise Valentin un răspuns
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
necesare pentru ora de curs ce abia începuse, am luat în mână ghemotocul moale, care abia se mai mișca, de sătul ce era. Nu-mi aminteam să fi pus acolo nimic care să aibă asemenea caracteristici și l-am studiat curioasă, fără să am nici cea mai mică bănuială. Probabil că din cauză că ochii stăteau să-mi iasă din orbite, nu mai reușeam să disting prea bine despre ce poate fi vorba, dar senzorii palmelor mele au început să țipe înainte să
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
știu dacă este calea cea mai simplă, Ovidiu. - Ce contează cum e, cum nu e? Natalia, vreau să fim împreună, vom avea timp să căutăm o variantă mai bună. - Ai fost în weekendul ăsta la ai tăi? am întrebat eu curioasă. - Nu, le-am spus că trebuie să mergem la o aniversare. - Deci nu știu că ne-am certat? am întrebat eu cu aceeași uimire de mai înainte. - Nu, Natalia, a răspuns scurt Ovidiu, dar pe un ton indiferent. - Bine, Ovidiu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ea. Dar acum își strecură capul printre privitorii adunați în cerc, hipnotizați de ceva încă nezărit de ea. Îndeobște sensibilă și plină de compasiune, acum se dovedi altfel. Se pomeni zâmbind a înțelepciune la vederea celor căzuți și ascunși de curioșii înspăimântați. Erau câțiva dintre avizii cumpărători ai anticarului. Zăceau pe jos contorsionați, însoțiți de răvășeala cărților cumpărate, strângând în spasme înghețate ceasurile primite cadou de la ciudatul anticar. Pe față li se citeau spaima și surpriza morții, cu siguranță își retrăiseră
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă, strecurându-se în odaia lui, sfâșiat de neputință. Adormise buștean... Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui, neîncrezători că ar putea fi aici. Curioasă parcă, luna năvălise prin fereastră, argintând patul. Se uimiră zărind pe albul perinii un ghemotoc de șoarece înlemnit de frică... Referință Bibliografică: BLESTEMUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV, 30 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta era Șușurel, un neisprăvit de motănel de opt săptămâni. Până și vrăbiile săreau în jurul lui, cântărindu-l din ochi, curioase. Numai sticleții se țineau la distanță: „Parcă poți să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte, când pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de durere, iar cocoșul într-o parte, cotcodăcind. „Ia te uită ce prostovan!” se gândi
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
prin furnicarul ăsta de lume. Eu eram cu ochii numai pe tiribombe și pe intrarea de la "Zidul morții" unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și un zgomot de ziceai că nu-i numai una ci câteva. Curioșii după ce plăteau biletul de 3 lei cât scria pe pancartă, se înghesuiau pe marginea zidului de tablă. Curiozitatea mea nu avea margini. Cum să fac să văd și eu ce se întâmplă în interiorul cilindrului din tablă de aplaudau așa de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
cilindrului metalic, am văzut o motocicletă normală fără aripi de protecție și un motociclist echipat într-un costum cum nu am mai văzut pe la țară, cu cască pe cap și ochelari mari din plastic pe ochi. Pasarela era plină de curioși printre care se mai zăreau și alte capete de țânci ca mine. Bărbatul echipat așa de caraghios cum mi se părea mie, s-a urcat în șeaua motocicletei sale și cu motorul turat începu să se învârtească în jurul cilindrului metalic
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
ce visează. Adormind cu sete mare, dorește ca-n vis să vină însuși “Făt-Frumos” călare; cu-n pahar de apă-n mână. Dar visu-i dezamăgire, când june nu a apărut, fetei să-i aducă știre despre destin necunoscut. Flăcăii chipeși, curioși, doar își pun grâu în pahare. Celor ce vor fi norocoși, grâul le va crește mare. Crenguță de măr se pune lângă fereastră, în apă. Înflorind de Sfânt' Vasile recoltă va fi bogată. Vârcolaci, strigoi, fantome, pe la răscruci se adună
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
poezia Ci doar prilej de luat aminte. Eu nu o caut, singura vine, Vrea să se joace cu trecutul, Prezentul, sau neînceputul A tot ce-a fost sau fi-va-n mine. Spun „bun venit”! când simt că muză Cea curioasă răscolește Prin amintiri și izbutește Pe turta ei să-și tragă spuza. Cât zare-mi este universul, Doar teamă poate să mă-ngroape, Strivindu-mi îngerii sub pleoape, Dar, nu îmi rătăcește versul. *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografica
ÎN VERS MĂ-NCUMET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371998_a_373327]
-
Asociația dumneavoastră are ușa deschisă pentru toate persoanele care doresc să viziteze. Voiam să vă întreb, tinerii, copiii, școlile, vin către dumneavoastră? Ana PĂCURAR: Da. Și-au dat intersul foarte mult. Am avut avut un proiect european și copiii foarte curioși, nu cunoșteau obiectele, spre exemplu de vârtelniță mă întrebau asta ce este? Ei habar nu au cum au trăit bătrânii noștrii, părinții nostrii și bunicii noștrii. Dar e nemaipomenit să îmi aduc aminte de copilărie. În comuna Viișoara erau niște
DRAGOSTEA DE MAMĂ, MATERIALIZATĂ ÎNTR-O ASOCIAŢIE CULTURALĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372325_a_373654]
-
Ei și ce să vezi? De pretutindeni, porniră spre palatul prințesei alaiuri care mai de care mai strălucitoare și mai mari, însoțind fii de regi dintre cei mai cunoscuți și mai avuți. Prințesa stătea în vârful unui turn și privea curioasă printr-un ochean lumea care se aduna în tabăra ridicată de tatăl ei lângă râul de lapte și miere. Doica ei îi stătea alături, atentă ca Mărgăritei să nu-i lipsească nimic. - Oare ce îmi aduce prințul acela cu coiful
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Când se întâlneau o făceau cu zâmbetul pe buze, având un secret în comun despre care știa doar Georgeta. Dar și aceasta stătea la rândul său cu ochii pe cei doi, să vadă cum vor evolua relațiile dintre ei. Devenise curioasă să știe dacă Sebastian își va schimba atitudinea față de colega lor sau nu. Chiar era nemulțumită de cum decurg lucrurile. Era evident că nu mai era aceeași atitudine comportamentală a unuia față de celălalt. Nu știa ce să facă. Să se bucure
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372333_a_373662]
-
ai ști ce ,,belea'' are Pepsi al nostru, și continuă să râdă, atunci ai râde și tu, mă Tutoi, ai râde cu lacrimi, cum am râs eu as'ară și râd și-acu. - Păi? Ce-i mă? Chiar mă făcurăți curioși. - Ziii! Zi odată, măăă! Bă Tutoi, dacă nu-ți zice el, îți zic io, auzi? - Păi zi tu, mă! Sau spuneți-mi o dată! - Mi s-a pus pata pe-o gaică mă, șî nărodu' ăsta râde de mine, nu vezi
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
facă investiții în cercetare și să se stimuleze inovarea în orice domeniu ar fi acesta. Veronica IVANOV: Ce alte proiecte de viitor aveți? Adrian CÂRLAN: În primul rând îmi doresc împlinirea pe plan familial. În al doilea rând, sunt foarte curios ce ne va rezerva viitorul. Așteptăm cu nerăbdare călătoria în SUA, să intrăm în contact cu oficialii de la NASA. Cu siguranță va fi un „life changing event". Doresc să continuăm cooperarea din echipa „Arachnobeea” și să avem șansa să putem
INTERVIU CU ADRIAN CÂRLAN, ROMÂNUL DIN CIPRU PREMIAT DE NASA de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372430_a_373759]