3,132 matches
-
cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce treceau
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce treceau prin trecătoare la intrarea sau ieșirea lor dinspre actuala Depresiune a Silvaniei spre zona dinspre est adică Transilvania.”" În urma cercetărilor arheologice efectuate încă de prin anul 1958
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Săpăturile efectuate în anii 1959—1962 pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, aproape de vărsarea Șiretului în Dunăre, au scos la lumină un "castellum" român, construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
de locuitori Gherghina. Că aceasta cetate a fost zidita pe vremea lui Traian se poate dovedi cu monezile dezgropate din dărâmături, ca și cu o lespede de marmură în care stă săpat: IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Arheologul Vasile Pârvan precizează că pe teritoriul fortificației au fost descoperite monede datând din perioada împăraților români Traian, Antoninus Pius și Filip
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix", Versanți stâncoși
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
protejate Polița cu Crini (rezervație naturală de tip științific și botanic) și Cascada Duruitoarea (monument al naturii). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate ("Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Pajiști
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de "Fagus sylvatica" ("Aremonio-Fagion"), Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis și Sanguisorba officinalis"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști panonice de stâncării ("Stipo-Festucetalia pallentis"), Pajiști uscate seminaturale
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
regiune biogeografică stepică) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice specifice nordului Dobrogei. Parcul dispune de zece habitat naturale; astfel: "Păduri dobrogene de fag; Păduri dacice de stejar și carpen; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp; Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Stepe ponto-sarmatice; Comunități pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stancării
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Bucegi" și dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Păduri alpine cu "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri sud-est carpatice de molid ("Picea abies") cu "Soldanella hungarica", Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
cheiuri, văii, păduri, pajiști și fânețe) ce adăpostește o gamă floristica și faunistica variată, specifică Meridionalilor. În arealul parcului au fost identificate 18 tipuri de habitate comunitare: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium", "Tufărișuri alpine și boreale", "Comunități de
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului Clase de habitate semnalate în parc: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri dacice de stejar și carpen", "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Păduri balcano-pontice de cer și gorun", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Păduri ilirice de
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
și geomorfologică (relief carstic cu vârfuri ascuțite, turnuri, ace, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văii; păduri, pajiști și fânețe) care dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
turnuri, ace, creste calcaroase, peșteri, cheiuri, văii; păduri, pajiști și fânețe) care dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri dacice de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Tufărișuri alpine și boreale, Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: angelica ("Angelica archangelica"), unghia păsării ("Violă dacica"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), mlăștinița (cu specii de "Epipactis atrorubens" și "Epipactis helleborine"), ghințura punctata ("Gențiana punctata"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), o orhidee din specia "Gymnadenia odoratissima", buhai
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
râului Strei, la o înălțime de 920 de metri , este lungă de aproape 500 m și accesul se face printr-un aven adânc de 12 m. La Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este expus in exemplar de "Sophrochaeta dacica (ord. Coleoptera, fam. Silphidae)", provenit din peștera Tecuri, specie endemică, înscris în lista de bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național.
Peștera Tecuri () [Corola-website/Science/313779_a_315108]
-
Paris, dar avea să se specializeze și la Viena, luând lecții cu Marck von Neusser (canto) și Joseph Marx (compoziție). Dintre compozițiile sale, amintim: sonate pentru pian și vioară; lieduri (ciclurile Destin de poet, pe versuri de Eminescu și Itinerar dacic, pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca), coruri; Suita I pastorală pentru orchestră simfonică, în 4 părți (difuzată de Radio Viena, la 16 septembrie 1937, în interpretarea Wiener Symphoniker, dirijată de Max Schönherr); poemul simfonic Viziuni; simfonii; operele Kera Duduca (1963
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
se acordă cu: Dar există și alte teorii, conform cărora numirea Moldovei ar veni de la coniferul „Molift” prezent în altitudine în munții Călimani, în jurul Dornei și în masivul Ceahlăului, sau mai timpuriu, din antichitatea târzie, din limba gotică sau chiar dacică. În trecut mai circula și o legendă, raportată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, după care voievodul maramureșean Dragoș de Bedeu, venit la vânătoare de zimbri în zonă, avea o cățea numită Molda, care, sleită de puteri, se înecă în râul ce
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
latinei vulgare cu vorbitorii limbilor autohtone ale Balcanilor, în limbi romanice de est apar niște cuvinte de origine incertă care formează substratul romanic oriental. Se estimează că în româna există 80-300 de cuvinte autohtone. Probabil își au originile în limba dacică, tracică sau limba ilirică, aceasta părere fiind suportată de existența cuvintelor înrudite în limba albaneză ("abur" - cf. alb. "avull", "bunget" - cf. alb. "bunk"). Totuși, orice discuții de pe acest subiect sunt doar ipotetice, ca dacica, tracica și ilirica sunt foarte biet
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
Probabil își au originile în limba dacică, tracică sau limba ilirică, aceasta părere fiind suportată de existența cuvintelor înrudite în limba albaneză ("abur" - cf. alb. "avull", "bunget" - cf. alb. "bunk"). Totuși, orice discuții de pe acest subiect sunt doar ipotetice, ca dacica, tracica și ilirica sunt foarte biet atestate. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) și este compusă din: - arhaisme; - regionalisme; - elemente de jargon și de argou; - neologisme; - termeni tehnici și științifici. 1. Arhaismele sunt cuvinte, expresii, fonetisme
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar Dimitrie Cantemir afirmă în "Descriptio Moldaviae" (Berlin 1714) că moldovenii vorbesc aceeași limbă cu valahii și transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. Karl Marx și Friedrich Engels spuneau la mijlocul secolului al XIX-lea că „valahii și dacoromânii constituiau masa principală a populației teritoriului între Dunărea de Jos și Nistru” și că „țării vechi și noi ai Rusiei” se tem să recunoască acest
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică, grohotișuri calcaroase, grohotișuri medio-europene calcaroase, grohotișuri
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
o țară liberă. El se gândește să-și ridice neamul „prin exerciții și instrucție, prin disciplină și ascultare de porunci, și prin cumpătare”. În vremea în care armata lui Iulius Cezar (Nicolae Iliescu) intra în Galia, la porțile unei cetăți dacice sosesc trei călăreți străini: Calopor (Ion Dichiseanu), fost gladiator și centurion în oastea lui Spartacus, poetul și cântărețul Lai (Ovidiu Moldovan) și țăranul Comata (Șerban Ionescu); toți trei au fost sclavi la romani. Adus de principele Castaboca (Ernest Maftei) în fața
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]