3,457 matches
-
de pești morți aruncați pe țărm. Când voi muri mă vor năpădi și pe mine. Putrezirea cărnii e firească, mă învață cu blândețe Aia. Știu că Pământul-Mumă îmi va încredința trupul viermilor care nu mă vor cruța: să purifice materia degradată e chiar datoria lor. Și totuși nu sunt deloc liniștit. Oricât mă străduiesc, nu pot să-mi stăpânesc frisoanele de scârbă teribilă. Mă traumatizează ideea că acești prădători nesătui stau permanent la pândă ca să mă transforme într-un hoit fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și începu să îi vorbească de toate schimbările dintre Nicky și Carmen. Mintea Carlinei căuta printre acele cuvinte simțindu-se pentru un moment neajutorată. Situația i se arăta acum cu totul altfel decât și-o imagina. Această căsătorie arăta cam degradată iar Victoria se afla la mijloc. Carlina nu avea un alt program pentru seara aceea. Hotărî să-și amâne plecarea pentru a analiza situația dintre cei doi. Când îl îtâlnise pe Nicky se abținuse să nu plângă. Ca orice mamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al doilea cu etaj în 1930). Mai târziu s-a mai construit prin contribuția sătenilor o școală pentru clasele primare, în cătunul Țahanău și s-a electrificat întreg satul, s-a asfaltat 1,5 km drum comunal (în prezent destul de degradat). După 1989 s-a mai construit o biserică din cărămidă (pe locul vechii bisericuțe din lemn), tot prin contribuția enoriașilor și preocuparea preotului Deheleanu. Mai există în sat două case de rugăciuni, aparținând unor culte recunoscute. În prezent, în Costișa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
adună în piață ca să-și primească de la administrație rația zilnică de grăunțe. Unii vin la cunoscuți ca să ciugulească din palmă. Ce vor fi spunând guguștiucii (porumbei sălbatici) cu gângăvirile lor monotone? La Split, palatul lui Dioclețian cetate enormă, astăzi lamentabil degradată. Poporul de rând și-a făcut salaș în toate încăperile, împărțindu-le, dărămând și aranjând locuinți după gustul lui. Mauzoleul lui D. e astăzi templu catolic. Templul lui Jupiter, baptisteriu. Baia împăratului, refugiu al cânilor, al mâțelor și chiar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
improviza cu ușurință pe cele mai diverse teme. Ca provincial ce sînt, eu mi-am pregătit un text cu multe detalii, ceea ce pentru ei ar fi fost plicticos. Am revenit, apoi, la motivul principal și i am relatat cît de degradate sînt relațiile mele cu G.: ce-a fost la ședința de partid, discuțiile ulterioare etc. M. mi-a zis că mă înțelege și mi-a povestit, la rîndul său, cît de greu îi vine să se reîntîlnească (fie și pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era amplasată era superbă, clădirea era superbă dar prost întreținută atât în exterior, cât și, mai ales, în interior. Din cauza căldurii și umidității excesive, multe încăperi aveau evidente semne de igrasie, instalațiile de apă și aer condiționat erau vechi, ruginite, degradate, curtea interioară și spațiul din fața clădirii nu mai fuseseră temeinic spălate și curățate de nu știu când, grinzile podului erau afectate de termite, poarta de intrare pentru autoturisme se deschidea manual și în orașul cu una din cele mai ridicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în beznă, nu vor fi niciodată, nu zic înțelese, ci simțite de aceia care nu văd clar decât în plină zi. Se exprimă în ele o dezolare care nu se lasă copleșită de amă ră ciune, de acea tristețe diurnă, degradată și pângărită, ne înstare să se înalțe până la puritatea nopții. Singuraticul are arare ori o viziune amară asupra naturii umane; superior dezgusturilor sale, el se gândește la om prea de sus, prea de departe, pentru a se înjosi urându-l
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu i se poate contesta: nimeni n-ar fi auzit vreodată de el. Lipsiți-l pe Domnul de Talleyrand de următoarele: de calitatea de mare senior care s-a înjosit, de aceea de preot căsătorit și de aceea de episcop degradat, și ce-i mai rămâne? Reputația și succesul lui s-au datorat acestor trei depravări. DOAMNA DE COISLIN Doamna de Coislin era o femeie nespus de impunătoare. La optzeci de ani, ochii ei semeți și dominatori aveau o expresie spirituală
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
termenii moderni, soluția este aceea a unei dictaturi, formă politică care nu avea cum să-i fie cunoscută nici lui Nae și nici autorului, în schimb, aproximarea unui autoritarism emblematic se putea regăsi în formula rusească a țarismului, o formă degradată, metisată, orientală a cezarismului. Fraza nu este produsul unei reflecții personale, ci cel al vehiculării unei vulgate, emisă de o „străină gură”, cu termenii lui Mihai Eminescu, o bouche d’ombre, în termenii întrebuin- țați de Victor Hugo. În contrast cu ușurătatea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pintilie este una dereglată în cele mai intime resorturi ale sale. Întrebarea care dă și titlul filmului are valențe metafizice, însă răspunsul pe care-l primește evocă bășcălia, pe care augumentativ, în tonul unui sacru inversat, al unei sote- riologii degradate, de-a-ndoaselea, regizorul o numește „Sfânta Bășcălie”. Titlul filmului rezonează cu cel al romanului lui Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele (1940) după care Sam Wood a realizat în 1943 o „dramă romantică” cu Gary Cooper și Ingrid Bergman în rolurile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fi mult mai generos cu limbajul colorat al imprecației în articolele politice, analizate excelent de Ruxandra Cese- reanu în capitolul consacrat lui Caragiale din Imaginarul violent al românilor . Chiar și în D’ale Carnavalului, frizerul întruchipează o formă de galanterie degradată desprinsă din commedia dell’arte, însă oricât de deformat modelul întruchipat de fantele de mahala, răzbat în comportamentul acestuia clișeele unui fin amoris trecut prin baia de acizi a mahalalei. În ceea ce privește filmul lui Pintilie, lăsând la o parte gustul îndoielnic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte pe care-l oferă acest arlechin degradat, Nae Girimea, se pot citi toate deformările. Lupta cu cocoși este însoțită de o mascaradă cu căței îmbrăcați în roșiori care ucid inamicul turc : Războiul de Independență a fost redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
are limbariță, flecarul intratabil pentru care a vorbi nu importă ce, nu importă cu cine devine o necesitate. Cealaltă dimensiune a excesului ne pune în prezența unei deformări, unei torsiuni specifice a limbajului, care provine uneori dintr-o formulă retorică degradată sau din vocabularul neasimilat al unei limbi moderne. Nu avem de-a face cu un fapt de pitoresc lingvistic, există atâtea expresii măscăroase care nu au traversat frontiera epocii. Societatea Belle Époque s-a dizolvat complet în ceea ce ea avea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-a spus că se umflase Dunărea și, din cauza ploilor, apa a trecut dealul revărsându-se spre sat. Am ajuns în comună: case sărăcăcioase, locașuri de cult părăsite, degradate, cabinete medicale - lipsă, secție de poliție lipsă, lipsa oricăror autorități locale (vorbesc de locul unde eram noi). În fine... Am lucrat acolo o săptămână, timp în care am renovat două camere (tencuit) și am construit alte două, punându-le inclusiv
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca omul de pe stradă, eu, un student amărât de ce să nu mă prostesc? După 1989 Încurajarea le-a dat-o televiziunea, care În fuga după audiență, le-a oferit cele mai nefericite exemple. Și chiar În acest mediu social din ce În ce mai degradat, studenții facultății de medicină veterinară au fost cei mai cuminți din centrul universitar. Am dispus Înființarea cercurilor științifice studențești la toate disciplinele și am canalizat timpul liber al studenților spre direcții mai bune pentru formarea lor viitoare. Am sprijinit concursurile
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
secolului XXI ai eroilor lui Nicolae Filimon, sunt foarte mândri de achizițiile lor, din care aruncă oriunde resturile lor menajere, circulă disprețuind normele și punând în pericol pe ceilalți participanți la trafic, au un vocabular ales din mediile cele mai degradate ale societății și o educație atât de deficitară, încât nu-și dau seama că în fapt sunt propriul lor dușman, că deteriorând mediul vor deveni, cu timpul, ei și familiile lor victimele acestei "eroice" inconștiențe. O contribuție sau mai precis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
actuală, și nu alta, a Pământului: nivelul ridicat al emisiei infraroșii. Să ne imaginăm cum ar fi evoluat planeta dacă Viața n’ar fi apărut la un moment dat. Până atunci, energia radiativă primită de Pământ a fost folosită și degradată Însă doar În procese fizice și chimice. Primul filtru e atmosfera, care e departe de a fi inertă. Aici are loc un fenomen care s’a dovedit a fi benefic pentru Viață: absorbția radiației de lungime de undă mică, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o formă În alta, de pildă din căldură În mișcare, are loc numai În cantități strict echivalente. Principiul al II-lea arată Însă că această transformare are un anume sens preferențial, evidențiindu-se forme nu atât preferențiale cât mai degrabă degradate, de energie, spre care transformările decurg spontan și total. Mai precis, În mod spontan și total decurg toate procesele prin care energia de calitate superioară, adică electromagnetică, electrică, chimică și mecanică se transformă În energie termică, adică degradată; În sens
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
surplusul de energie fixată, dar nu degeaba, ci dându-i mereu de lucru primului. Cu alte cuvinte, biocenoza realizează un circuit Închis de substanță, ce asigură un flux de energie dinspre sursa primară, cum ar fi Soarele, spre un hău degradat, dar punând În mișcare acel mecanism sublim, Viața. Am arătat nu demult că, În circuit Închis chiar, biocenoza degradează substratul pe carel populează, cu toate că ambele componente ale biocenozei, autotrofă și heterotrofă, sunt reprezentate de entități vii, negentropice; și aici, 1
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În cele câteva zile În care ne bucurăm de plajă și nici chiar Într’o viață de om. Cu alte cuvinte, nimic, nici măcar invocarea acestor fenomene naturale, legice, de entropizare, degradare lentă a mediului, nu justifică să lăsăm plaja mai degradată - am În vedere deșeurile inerente unei aglomerări umane - decât o găsim. “Radiosfera”, 10 iunie 1996, ora 11,49 86. Caniculă și bronz Pentru Început, doresc să salut și să doresc viață lungă noii rubrici “Ecologica”. Într’adevăr, nevoia unui mediu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altceva, adică aburi, folosind energie; un proces fizic deci, dar pe care doar viul Îl poate, nu atâta găzdui, cât dirija. Iar altă parte a energiei primite Întreține fotosinteza, un proces biochimic; energia nu e nici aici radiată În forma degradată, ci fixată ca biomasă, În Însăși corpul plantelor. Dacă vrem, putem s’o eliberăm, arzând iarna lemnul. În ansamblu, viața vegetală nu disipă energia primită, ci o fixează În vapori și biomasă. Aceeași pădure, transformată În scânduri, nu va realiza
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unde existau munți, ca Tibetul, au plasat În vârful lor locul unde poate fi Întâlnită divinitatea. Cei care n’au avut munți, i-au construit. Dar nimeni, pe atunci, nu i-a Împănat și cu construcții. Mai mult, nu iau degradat. Creștinii Înșiși au folosit muntele pentru reculegere. Ce este Muntele Athos, Sinai ori mănăstirile nordului Moldovei ori Olteniei? De ce Moise a primit “tablele legii” pe Sinai iar nu În pustiu? Pentru a aborda divinitatea e nevoie de un mediu adecvat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
risipa ei din viața cotidiană? Fie și pentru acele câteva zile care, din punctul de vedere al naturii, ar trebui să fie mai multe, adică atâtea cât durează, pentru toți, vacanța. În medii plate, mă refer la relief, adică entropice, degradate, trăiesc totuși, nu neapărat numai la noi, dar și aiurea, oameni și nu puțini. Cum se poate? De unde capătă ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
română, decât că plecarea pisicii de acasă prevestește numai necazuri. Desigur e valabilă și reciproca, adică atâta vreme cât vedem o pisică, mai ales neagră, Încă e bine. Două caracteristici fac din pisică un indicator al stării mediului: reacția față de un mediu degradat, anume retragerea, respectiv o putere de adaptare deosebit de mare, o reacție pasivă, respectiv una activă la schimbarea inexorabilă a abioticului mediu. Poate chiar vizita ei În Europa care a venit abia la sfârșitul Egiptului, e datorată tot unei consecutive degradări
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]