4,078 matches
-
numele. — Viv? Părea uluit. Băieții mi-au spus... — Știu. Tot o tărăganau și n-am avut altceva mai bun să le spun. — Cristoase. Îl auzi cum Își freacă bărbia și obrajii nerași. Unde ești? Cum ai dat de mine? Își depărtă gura. Woods, Îți jur că dacă-mi mai faci o poantă ca asta, te... Am sunat la Telefoane, spuse ea. — Poftim? — Am sunat la Telefoane. — Ești bine? — Da. Nu. — Nu te aud. Stai o clipă. Puse telefonul jos și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ăsta, trebuie să vă sunați doctorul. Dar nu cred că se va Întîmpla așa ceva. Foarte puțin probabil. Cred că nu e cazul să vă spun că, dacă ar fi nevoie de un doctor, nu ar fi bine să menționați... Își depărtă mîinile Încă o dată. Ei bine, cred că Înțelegeți. Reggie se uită destul de fioros la el și nu-i răspunse. — Ești OK, Viv? o Întrebă el. — Cred că da, spuse ea printre lacrimi. — Isuse, repetă el, apoi i se adresă domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tifon intrase În ea, deplasîndu-se de la locul lui. Marginile tamponului igienic se frecau de coapse. Se lăsă și mai grea pe brațul lui Reggie, dar refuza să-i vorbească. — Ești bine? repeta el necontenit. OK? Bravo, fetițo. Apoi, după ce se depărtară o sută de metri, explodă. — Ce căcănar! Cristoase, ce-a dat peste noi! Toată chestia aia cu zece lovele În plus. Știa că ne-a prins la-nghesuială. Cristoase, ce jidan afurisit! Trebuia să mă mențin pe poziție mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Măcar dacă m-ar strînge În brațe... Dar nu făcea decît să o privească și să facă un fel de gest de neajutorare: Își Întindea mîinile și clătina din cap. Îmi pare rău, Îngăima el. Îmi pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
La un dentist. Ce ți-a făcut? — M-a adormit. La Început totul a fost bine. Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la fereastra glisantă de deasupra capului lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd ea deschise gura, Kay vorbi În locul ei. — Avort, spuse ea apăsat. Avort cu complicații. Credem că doamna, doamna Harrison a căzut foarte rău. A pierdut mult sînge și este destul de dezorientată. Sora dădu din cap. — Bine, zise ea. Se depărtă și chemă un brancardier. Hei, tu de-acolo! Da, tu! Ia un cărucior și ai grijă cum mergi cu el! Mickey Își plecă fruntea și nu mai spuse nimic. Se apucă, cu destulă asprime, să-i desfacă iute cureaua care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a Întîmplat? strigă sora. — Trebuie să mă Întorc! spuse Viv, dînd să se lupte. Dați-mi voie să mă Întorc să-mi iau verigheta! Fără ea, n-are rost... — Uite-ți verigheta! zise Kay brusc. Iată-ți verigheta. Poftim. Se depărtase de Viv și-și Împreunase mîinile; le răsuci o clipă, apoi scoase un mic cerc din aur. Se mișcase atît de rapid și de imperceptibil, de parcă ar fi făcut un număr de iluzionism. — O aveai, deci? Întrebă Viv uluită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu fetele tale? — Aoleu. Bine. Vroiam doar... — Să ce? Fraser ezită din nou. — Nimic, spuse el. Eram curios cum merg lucrurile astea. Ce lucruri să meargă? — Pentru cineva ca tine. — Ca mine? Întrebă Duncan. Ce vrei să zici? Fraser se depărtă. — Știi prea bine ce vreau să zic. Nu știu. Probabil că știi ce se spune despre tine aici. Duncan simți că roșește și mai mult. Asta se spune despre oricine. Despre oricine cît de cît cultivat; despre oricine căruia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i puse degetele pe buze să-l Împiedice să vorbească; iar cînd domnul Mundy spuse În șoaptă, cum făcea noaptea: „În regulă?“ Duncan nu răspunse. Mai chemă a doua și a treia oară Înainte de a renunța și de a se depărta cu părere de rău. Duncan Încă Își ținea mîna peste buzele lui Fraser. Îi simțea respirația pe degete și-și retrase mîna Încet. Nu vorbiră. Dar Duncan Își dădu seama acum de prezența corpului lui Fraser, de căldura lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Era Încă prăbușită acolo. Gardianul găsise o bucată de perdea și o acoperise. Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul și se depărtă. Paltonul femeii și pălăria dispăruseră, iar părul Îi stătea răvășit pe față; mănușile de seară erau Încă netede și neatinse. Rochia de mătase, argintată de lună, era strînsă lîngă ea pe trotuar de parcă Își arăta nurii; dar carnea spatelui gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înainte. Avea părul blond și Încîlcit, de parcă dormise - ca părul lui Helen, se gîndi Kay, cînd se trezea sau cînd se dădea jos din pat după ce făceau dragoste. — Isuse, repetă ea, ștergîndu-și gura cu dosul manșetei. Ce treabă nenorocită! Se depărtă puțin și-și aprinse o țigară. Dar În timp ce-o fuma, se neliniști. Se mai uită o dată la cer. Jocul de culori era la fel de brutal ca Înainte, strălucirea mai intensă uneori, alteori mai redusă pentru că flăcările Împungeau sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un zîmbet. — Ajutați la efortul de război. GÎndiți-vă și așa. De cîte fete v-ați folosit pe linia asta? — SÎnteți prima, vă jur! — Prima pe ziua de azi, vreți să ziceți. ZÎmbetul i se transformase În rînjet. Buzele i se depărtară și-i văzu dinții. Avea niște dinți derutanți: foarte regulați și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își tratează toți bărbații fața, nu și femeile. Apoi trenul Începu să Încetinească. Viv se uită neliniștită la geam. — Asta nu-i Paddington, nu-i așa? — Paddington! exclamă el. Isuse, aș vrea eu să fie! Se aplecă spre transperant, Îl depărtă puțin și Încercă să se uite afară, dar nu se putea zări nimic. Dumnezeu știe unde sîntem, adăugă el. Cred c-am trecut de Didcot. Iată că pornim. Ne bagă o călătorie la tîrgul de distracții pe gratis. Trenul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
NE-AM DESPĂRȚIT... Ne-am despărțit fără un bun rămas, Ne-am despărțit c-o lacrimă în glas, Ne-am depărtat fără să ne privim Și-acum degeaba, ambii suferim... Am preferat ca să umblăm haihui Și fiecare-am mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-acuma regretăm, ne pare rău... Ne-am pus speranțe-n drumul
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
Se opriră să privească În urmă cînd răsună izbitura unei cazmale Într-o piatră funerară. Se auzi un strigăt ascuțit și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe o lance de turnir și holbîndu-se la psihiatru cu un aer răvășit. — Doctore, de ce-ai venit? Bibi nu te-a invitat. Sanger ridică mîinile Într-un gest de liniștire a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dimensiunile unei debarale pentru mături și cîrpe de praf. Crawford stătea la geam, uitîndu-se printre fîșiile jaluzelelor. — Dormitorul cameristei? am Întrebat. Sper că-i drăguță. — Ei... la asta Încă nu ne-am gîndit. Dar priveliștea de-aici e interesantă. A depărtat lamelele ca să mă uit printre ele, ocazie cu care i-am văzut amprentele clare În praful de pe ele. Dincolo de curtea bucătăriei se afla terenul de tenis, a cărui suprafață argiloasă fusese recent măturată și liniată. O plasă nou-nouță atîrna Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și începu a plânge și a se văeta și a geme, în multe vorbe, pe limba lui, bocind de lipsa arzătorului soare și de lipsa nisipurilor cele dogoritoare din țara lui și din alte țări ale harapilor, de care se depărtase el, pentru a se trezi, fără de mamă și de tată și fără de frați și de surori, aici, în văgăuna aceasta de piatră udă, și în întortocherile întunecate de sub Muntele care ne potopea, ferecându-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vițe și cu vargă de aluat copt încinși jur-împrejur erau rânduiți, printre castroane cu sarmale poleite și printre străchinoaie anume cu pui rumeniți Iar eu am dat, atunci, să întind mâna, ca să ating colacii cei frumos rotați, iar ei zvâcneau, depărtându-se de mine, ca niște iezi care zburdă și nu rămase în loc, decât numai o pâine mare, mare cât un sac doldora, cu o coajă proaspătă și galbenă, ca de bostan copt și cu un miez moale și puhav la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în așteptare și asta fiind nepăsarea mea, nu am mai luat în considerare ușoarele smuncituri, care se simțeau tremurând, într-o parte a schelelor sondei Însă atunci a ridicat privirea Manuil Fragă și i-am văzut cum ochii i se depărtează între ei și se fac mai mari și întinzându-și gâtul în sus, se arătă înspăimântat, ca de Moarte Zicând cu un strigăt mare: nea Duran, ce faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru buturile sale imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și bine păstrat tapet de mătase, cu flori mărunte și aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care o și luă, depărtându-se, prin căscătura, neagră de funingine, a unui fost șemineu uriaș. Însă, nimeri într-o bucătărie fără ieșire: stropii de mămăligă împestrițau până sus peretele afumat nimburi mărunte ale unor tihnite cine de taină familială. Terenul este, totuși, destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele vigilente dispărură, de lângă el, de îndată ce Mircea se trezi în mașina cu ferestre asigurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aruncă cu capul înainte încotro vedea cu ochii, urlând sfâșietor de durere și oprindu-se, din când în când, pentru a-și mușca cu înverșunare locurile care o usturau cumplit. Simțind nevoia de a-și mai amâna îmbuibarea, Vladimir se depărtă de epicentrul incandescent al chefului și, luând cu el o carafă plină, porni la întâmplare prin încăperile mărețe de la Sans-Souci. Trecu dintr-un imobil în altul, de la un nivel la altul al palatelor, străbătând coridoare pustii, din salon în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]