3,354 matches
-
al ghetoului, în vreme ce Oskar Schindler, industriașul german înfățișat în filmul lui Steven Spielberg "Lista lui Schindler", alegea angajați din ghetou pentru a lucra în fabrica sa de vase emailate ("Deutsche Emailwaren Fabrik", sau pe scurt "Emalia"), salvându-i astfel de deportare. Deși a fost jefuită de ocupanții germani, Cracovia a scăpat de distrugere la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, mare parte din moștenirea arhitectonică și istorică a orașului păstrându-se. După război, în timpul regimului stalinist, comunitatea intelectuală și academică
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Populația Chișinăului, de la prima sa atestare cronologică (17 iulie 1436) în calitate de localitate așezată pe malurile Bîcului, a avut un caracter etnic românesc. Moldovenii, în ciuda tuturor vicisitudinilor (războaie, incendieri, încorporări forțate în teritoriul altor țări, deportări, foamete etc.), întotdeauna au fost majoritari prin număr față de orice alt grup de populație străină, așezată aici cu mult mai târziu. În a doua jumătate a sec. XVIII, în Chișinău, pe vremea războaielor ruso-turce de pe teritoriul Moldovei, încep a se
Demografia Chișinăului () [Corola-website/Science/312561_a_313890]
-
Banat. A scris atât în germana literară ("Hochdeutsch") cât și în dialectul șvăbesc. Pentru scrierile în dialect, a folosit și pseudonimele Uwe Peters, Hans Neufelder și Michl Gradaus. Tinerețea sa a fost marcată de al Doilea Război Mondial și de deportarea în Bărăgan a familiei sale. În anii '50 a devenit specialist în domeniul construcțiilor, dar nu și-a câștigat traiul de pe urma meseriei de constructor. I s-a interzis accesul la continuarea studiilor, și chiar la muncă. Nu a fost angajat
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
între altele împărțirea Volâniei între Polonia și Uniunea Sovietică. Polonia a ocupat cea mai mare parte a regiunii, înființând Voievodatul Wołyń. Cea mai mare parte a Volâniei estice a devenit parte a regiunii Jîtomîr. În perioada 1935-1938, Stalin a ordonat deportarea polonezilor din Volânia răsăriteană - prima deportare pe criterii etnice din istoria Uniunii Sovietice. În 1939, după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german, tot teritoriul Volâniei a trecut sub control sovietic. În cursul transferului de populații care au urmat după împărțirea Poloniei
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
și Uniunea Sovietică. Polonia a ocupat cea mai mare parte a regiunii, înființând Voievodatul Wołyń. Cea mai mare parte a Volâniei estice a devenit parte a regiunii Jîtomîr. În perioada 1935-1938, Stalin a ordonat deportarea polonezilor din Volânia răsăriteană - prima deportare pe criterii etnice din istoria Uniunii Sovietice. În 1939, după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german, tot teritoriul Volâniei a trecut sub control sovietic. În cursul transferului de populații care au urmat după împărțirea Poloniei între URSS și Germania Nazistă, comunitățile
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
Genocidul armean (în , în ) este un genocid comis între aprilie 1915 până în iulie 1916 sau chiar 1923, în care două treimi dintre armenii care trăiau pe teritoriul de astăzi al Turciei au pierit în urma deportărilor, foametei și de mare magnitudine. A fost planificat și executat de către partidul de la putere la momentul respectiv, Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), mai bine cunoscut sub numele de „Junii Turci”, compusă în special din Talaat Pașa, Enver Pașa și , care
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
compusă în special din Talaat Pașa, Enver Pașa și , care conduceau Imperiul Otoman implicat la acea dată în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale. Genocidul a costat viețile a aproximativ un milion două sute de mii de armeni din Anatolia și . Deportările și masacrele au fost pregătite și organizate de la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului, și implementate la nivel local de către liderii din diverse districte și provincii. Fiecare birou local era responsabil pentru colectarea armenilor din aria sa administrativă, apoi soldații
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
întâlnit în secret cu un plan de distrugere care va fi executat în următoarele luni. A fost prezentat oficial ca o deplasare a populației armene — pe care guvernul o acuza de colaborare cu inamicul rus — departe de front. În fapt, deportarea este doar masca care acoperă o operațiune de anihilare a tuturor armenilor din Imperiu; îndepărtarea de front a mai multor victime, în timpul diferitelor etape ale masacrelor, elimină orice plauzibilitate pentru acuzația de colaborare acestora cu inamicul. Prima măsură luată în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
împotriva guvernului, și în casele lor s-au căutat arme și probe în acest sens. Aceștia au fost apoi torturați pentru a se obține mărturisiri, deportați spre destinații necunoscute, și apoi masacrați în împrejurimi. A fost publicată o notificare de deportare conform căreia întreaga populație (persoane nepotrivite pentru mobilizarea generală) trebuie să fie evacuată în deșerturile din Siria și Mesopotamia în convoaie de femei, copii și persoane în vârstă care părăseau orașul, la intervale regulate, pe jos, cu puține sau fără
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
sclavi, în timp ce restul convoiului era decimat la fiecare etapă a drumului, atât de către jandarmii responsabil de escorta lor, cât și de triburile kurde și de alte miliții recrutate special în acest scop. Doar câteva mii de oameni au supraviețuit aceastei deportări. În și , aproape toți armenii au fost uciși pe loc. Constatând masacrele, guvernele aliate au făcut o declarație pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-24">24 mai 1915</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-24"></time> , în care acuzau Turcia
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
răspundere pe membrii guvernului otoman precum și pe oricine a participat la crimele în masă. Ca răspuns, <time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-27">27 mai 1915</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-27"></time>, guvernul otoman a promulgat (lege provizorie de deportare) prin care se autoriza deportarea populației armenești în afara Imperiului Otoman, sub pretextul „deplasării populațiilor suspecte de spionaj sau de trădare”. Această lege avea să fie abrogată în mod oficial pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1918-11-04">4 noiembrie 1918</time
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
precum și pe oricine a participat la crimele în masă. Ca răspuns, <time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-27">27 mai 1915</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1915-05-27"></time>, guvernul otoman a promulgat (lege provizorie de deportare) prin care se autoriza deportarea populației armenești în afara Imperiului Otoman, sub pretextul „deplasării populațiilor suspecte de spionaj sau de trădare”. Această lege avea să fie abrogată în mod oficial pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1918-11-04">4 noiembrie 1918</time><time class="nowrap date-lien" datetime
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de deportați armeni. Ei au fost instruiți în centrul de la Çorum, înainte de a fi trimiși să masacreze armeni. Existența „Organizației Speciale” a fost descoperită în 1919 la procesul Partidului Uniuni și Progresului. În restul Imperiului, programul a luat forma unor deportări, efectuate pe calea ferată pentru o parte a călătoriei, familiile rămânând uneori reunite. Convoaiele de deportați — aproximativ 870 000 de oameni — se îndreptau toate spre Alep, în Siria, unde o Direcție Generală de Instalare a Triburilor și Deportaților îi împărțea
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
din unor funcționari și soldați germani staționați în Imperiul Otoman la pregătirea și punerea în aplicare a masacrelor. Din arhivele germane și austriece, l-a dat ca exemplu pe generalul , vice-șef de stat major otoman, care a semnat ordinele de deportare în care cerea să se ia „măsuri severe” împotriva batalioanelor de muncă armene. Mulți ofițeri germani prezenți în Turcia în 1915 au intrat după război în Partidul Nazist, iar unii dintre ei sunt implicați activ în Holocaust. Este cazul lui
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
o mână de istorici la ordinele lui„ au dezvoltat . Acești istorici turci sau interesați de istoria otomană și/sau turcă refuză să califice aceste evenimente drept genocid; ei vorbesc doar de masacre mai mult sau mai puțin spontane și despre deportări impuse de circumstanțe, și minimizează și numărul victimelor. Chiar dacă multe țări și organisme guvernamentale sau religioase din lume le-au definit oficial ca genocid, Turcia continuă să conteste amploarea a ceea ce ea numește „uciderile” „presupusul genocid armean”, adăugând că în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
ca și insulele Thasos și Samothrace, plus aproape întregul teritoriu al cee ce este azi Republica Macedonia și o parte a Serbiei. În primăvara anului 1943, în urma unor proteste conduse de Biserica Ortodoxă Bulgară, evreii bulgari au fost salvați de la deportare. În schimb, evreii din Macedonia grecească și din Vardar au fost trimiși la Auschwitz. Bulgaria nu a participat la declanșarea invadarea Uniunii Sovietice declanșată pe 22 iunie 1941 și nici nu a declarat război URSS. Totuși, între navele militare bulgare
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
militar nazist, Edmund Veesenmayer. În perioada în care la conducerea guvernului maghiar s-a aflat Kállay, evreii au suportat o de represiune politică și economică crescândă, deși numeroși membri ai comunității evreiești au fost protejați într-o oarecare măsură de deportare în lagărele morții, (în special în capitală). În martie 1944, naziștii au lansat Operațiunea Margarethe prin care trupele germane au ocupat Ungaria. În țară, trupele de ocupație au început aplicarea soluției finale prin deportatea în masă a evreilor în lagărele
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
În martie 1944, naziștii au lansat Operațiunea Margarethe prin care trupele germane au ocupat Ungaria. În țară, trupele de ocupație au început aplicarea soluției finale prin deportatea în masă a evreilor în lagărele morții din Germania și Polonia. Pentru supravegherea deportărilor, locotenent-colonelul SS Adolf Eichmann s-a deplasat în Ungaria. Între 15 mai și 9 iulie, noua administrație maghiară sub conducerea primului ministru, generalul Döme Sztójay, sub atenta supraveghere a germanilor, au deportat 437.402 de evrei, dintre care majoritatea cu
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
fot trimiși în lagătul Auschwitz-Birkenau. La Auschwitz, aproximativ 33% dintre toate victimele asasinatelor în masă naziste au fost de origine maghiară. In fata presiunilor unor factori internationali, ca de pilda nuntiul papal, la 7 iulie 1944 Horthy a ordonat oprirea deportărilor evreilor spre lagărele morții din Polonia. La 29 august 1944, el a reușit să-l înlocuiască pe pro-nazistul Sztójay cu generalul cu vederi mai liberale Géza Lakatos. Noul ministru de interne, Béla Horváth, a ordonat și el încetarea deportărilor cetățenilor
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
oprirea deportărilor evreilor spre lagărele morții din Polonia. La 29 august 1944, el a reușit să-l înlocuiască pe pro-nazistul Sztójay cu generalul cu vederi mai liberale Géza Lakatos. Noul ministru de interne, Béla Horváth, a ordonat și el încetarea deportărilor cetățenilor maghiari. În septembrie 1944, forțele sovietice au traversat granița maghiară. Pe 15 octombrie, Horthy a anunțat că Ungaria a semnat un armistițiu cu URSS, dar nu a facut preparări suficiente și nu a îndrăznit să ordone militarilor sa întoarcă
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
scurtă vreme un teatru de război. Szálasi a promis măreție pentru țară și prosperitate pentru țărani, dar, continuand războiul alături de Germania nazistă, nu a adus decât la dezastru pentru Ungaria și armata ei. Szálasi, în cooperare cu germanii, a reînceput deportări - a circa 80,000 de evrei - iar violențele la care se dedau oamenii săi puneau în pericol și viața evreilor rămasi în ghetoul organizat în Budapesta. Din cei aproximativ 800.000 de evrei ai Ungariei de după 1941, (care includea și
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
administrația locală un document administrativ numit „Registru agricol”, care a fost ținut până în 1962, anul încheierii oficiale a colectivizării forțate, pentru că procesul a continuat până în anul 1989. În „Registrul agricol”, populația rurală era înregistrată după următoarele criterii: Primul val de deportare a chiaburilor în "Bărăgan" s-a declanșat pe data de 3 august 1949, acesta vizând satele din județele Bihor și Arad care s-au răsculat împotriva regimului de colectare a cotelor obligatorii de cereale, anulării plății în natură a muncitorilor
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
a Partidului Muncitoresc Român a înregistrat un număr de 17.441 de participanți la „"dezordini"”, din 54 de comune bihorene, și 10.357 de participanți, din patru comune arădene, însumând, oficial, 27.798 de răsculați. Din Bihor au luat calea deportării 238 de familii, însumând 863 de suflete, cărora le-au fost confiscate proprietățile agricole, în suprafață totală de 3.341,96 hectare. Aceste proprietăți au constituit zestrea gospodăriilor agricole colective înființate în primăvara anului 1950 în satele răsculate. În Banat
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
1950 în satele răsculate. În Banat exista o țărănime incomparabil mai înstărită decât în celelalte regiuni ale țării, iar apropierea frontierei cu Iugoslavia, unde era la putere un „regim chiaburesc”, era considerată deosebit de propice infiltrării în România de elemente subversive. Deportările în Bărăgan din anii 1951-1956 au afectat un total de 40.320 de persoane considerate periculoase de comuniști, între care erau înregistrați 19.034 de chiaburi și cârciumari. În decretul nr. 115 din 30 martie 1959, pentru lichidarea rămășitelor oricăror
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
de neplata salariilor cuvenite și înăsprirea condițiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte intreprinderi precum și o mare parte a populației orașului. Revolta a fost înăbușită de forțele comuniste iar liderii ei întemnițați și supuși la torturi și deportări. 1989: 22 - 25 decembrie Revoluția. La Brașov au loc violențe soldate cu numeroase victime. Pana la final, brasovul a primit din nou libertatea dorita. 1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9° pe scara Richter) 2004: 27 octombrie: Cutremur de
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]