3,167 matches
-
culegea atunci când știa că venim în ospeție și îi punea pe masă... Nu mă voi mai descălța și, așa cu picioarele goale, să alerg la fântâna din care aduceam tatei o găleată cu apă proaspătă... Cum, Doamne, cum să mă deprind cu acest gând? Toată noaptea nu putu să doarmă. A doua zi a fost grea, durerea de cap nu o părăsise toată ziua. Se stărui să nu arate suferința pe față. Nunta trecu cu bine. Ajunse acasă și se gândi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Nunta trecu cu bine. Ajunse acasă și se gândi să o sune pe sora ei mai mare, dar simțea că nu va putea vorbi cu ea despre casa părintească. Preferă să lase să mai treacă ceva timp, poate se mai deprinde cu ideea. Apoi se gândi și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” Ne ruga să nu ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne ruga să fim atenți pentru a nu fi înșelați de învățături străine Bisericii lui Hristos, să deprindem și copilașii noștri cu Biserica, cu credința și cu rugăciunea. Îmi amintesc cum o dată l-am întrebat: - Tată, sunt atâtea persoane care, deși nu merg la Biserică, trăiesc cinstit, sunt oneste, ajută și fac bine multora. Ce va fi cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și omenia. Tatăl lui nu se mai recăsători. Se înscrisese la o școală de dascăli și așa se făcuse dascăl în satul său. Ion era foarte harnic, nu se temea de niciun fel de muncă. Încă de tânăr, începuse a deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate. „Tânărul acesta are mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înscrisese la o școală de dascăli și așa se făcuse dascăl în satul său. Ion era foarte harnic, nu se temea de niciun fel de muncă. Încă de tânăr, începuse a deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate. „Tânărul acesta are mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat să-și facă serviciul militar în Lituania. Acolo, cunoscuse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
semnul crucii și să-i binecuvântez de fiecare dată când plecau undeva. Și astăzi fac la fel, și simt că Domnul îi păzește și chiar i-a ferit de multe întâmplări rele și din primejdii. I-am învățat să se deprindă cu acest lucru și să-l facă și ei singuri, atunci când se pornesc oriunde ar fi, înainte de a ieși din casă. În una din scrierile sale, Sfântul Paisie Aghioritul, la acest subiect, scrie așa: „Precum în viața monahicească, cea mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rugat-o să rămână până la sfârșitul lunii august. Au rugat-o să-i ajute să găsească altă femeie, bună și harnică ca ea și, cu două săptămâni înainte de a pleca, să vină să stea împreună, pentru a o ajuta să deprindă lucrul ei. - Desigur, cunosc femei bune, mai bune și decât mine, care au nevoie de muncă, o să fiți mulțumiți, sunt sigură, a zis Maria. Așa a și făcut. După ce s-au întors din vacanță, Maria a sunat la o cunoscută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar calm. ― Mi-e frică să nu se prindă. ― N-au cum! După ce s-au urcat, apăsați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat că trebuie să spui mulțumesc pentru masă și să te declari încîntat de orice ți se pune înainte. Se instalară amândoi în fotoliu. Melania scoase dintr-un ghem roșu două andrele, înfășură firul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la ceva regizat. Melania Lupu, subțirică și elegantă, eleganța aceea care nu are nimic de-a face cu hainele ― chestiune de ținută și prestanță ― clătina capul plină de demnitate. Afișa o tristețe reținută, politicoasă, zâmbea cum știu să zâmbească oameni deprinși în general cu societatea. Grigore Popa, încotoșmănat, arunca priviri piezișe în jurul lui. Purta un palton lung, îmblănit. Gulerul de lutru prinsese nuanțe roșietice pe la margini. Lângă el, Doru Matei tremura. Se bâțâia de pe un picior pe altul uitîndu-se mereu la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
depășesc momentul dezagreabil. ― Bănuiesc că v-a surprins invitația noastră. ― Sânt mulți ani de când nu mă mai surprinde nimic... ― Asta s-ar numi înțelepciune. ― Sau experiență. ― Aveți dreptate. Cu ce ocazie vă aflați în Romînia? Cristescu vorbea o germană greoaie, deprinsă în liceu, completată ulterior în anii performanțelor teribiliste cu un teanc de dicționare și gramatici, abandonată în cele din urmă. Van der Hoph clipi mărunt în spatele ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu te mai prăpădești. De când tot arzi ca o vatră Crăpai de-ai fi fost de piatră Și puteai să te topești. Gândesc la a ta răbdare Și mă cuprinde mirare Cum mai poți să te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lui mică, dar cu un ton de bătrân prost dispus. De anul trecut, de când mergea la școală, tonul acesta de învățător i se lipise de limbă și nu mai scăpa de el. Obiceiul de a vorbi cu el însuși îl deprinsese însă de când se știa, pentru că, spre marele lui necaz, n-avea frați, cum au alți copii. S-ar fi mulțumit și cu o soră, la o adică. Își scutură zăpada de pe surtuc, privi cu ciudă spre ghețușul pe care alunecase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
împreună, portarul ne-a salutat scoțându-și chipiul și, parcă dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți cu lovituri. Poate că ne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înjură cu glas atât de tare, încât l-ar fi putut auzi și codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea lui deprinsă cu anumite sunete percepu răsucirea unei chei, ușa se deschise și în fanta ei apăru un cap tânăr și ciufulit. — Oameni buni, spuse Fane în chip de prezentare, vreau să fac o baie! Băiatul îi spuse că-i închis, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. După comunism, oamenii speră să vină consumismul. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici nu poate fi inculpat penal. Reușita unei călătorii deprinde de bagajul spiritual cu care plecăm. Ca orice balanță, și cea a justiției are o oarecare toleranță. Nu știm de ce s-a supărat Dumnezeu pe noi, că doar postim de câteva decenii. Unii au fără să fie, alții sunt fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
el, tatăl, iar fiica locul 62 de vizavi. Locurile lui preferate, încă din vremurile de tristă amintire când fuma cu nesaț și pasiune Cu toate că de curând împlinise cel puțin două decenii de când renunțase definitiv la acel obicei nociv și distructiv, deprins în anii milităriei, acum, la cei peste șaptezeci de ani ai săi, încă îi plăcea să călătorească la fereastră în picioare pe coridor. Locurile de vizavi, respectiv 64 și 66 erau deja ocupate de două persoane mature, mai precis, de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sora mai mare. Leanca nu e nimic. Ce te-a apucat? Când săriți coarda, nu cântați voi mereu că arde, arde leanca? Fraier mai ești! E un joc. Ai înțeles? Da; am înțeles; e un joc cu focul... Dacă aș deprinde cât de cât meșteșugul penelului, ce veritabilă pictură naivă aș crea, gândi septuagenarul Bidaru, o leancă existentă numai în imaginația mea de copil ca o piramidă arzând cu flăcări zvăpăiate, cu un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
izola, din ce în ce, de cei din jur. Poate și asta o ajuta să vadă și să înțeleagă mai limpede lumea din jurul ei. Domnica, femeie tânără, vrednică și voinică... de ani buni capul casei, și bărbat și femeie, era deprinsă cu toate treburile gospodărești. Nu se da îngenuncheată de greutăți și nevoi. Viața și munca, în bătătură casei, și-o împărțea cu bătrâna ei soacră, Zoița, mama lui Ion, mort în război. Ca vadană de război cu trei copii, toți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așa începu Anuca lecțiile cu învățătorul cu chip plăcut și cu glas cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca citea și scria... deprindea buchea cărții cu o repeziciune care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea sa înțeleagă, să cunoască o lume nebănuită până atunci. Învațătorul, de fiecare dată când se apropia, de dânsa, îi punea mâna pe creștet și o mângâia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mori mâncat de lup..!“, i s-au înfipt în inimă ca un pumnal. - Ci negureală mai fumărești în tini, măi, Lisandri ?! îl întrebă bătrânul. Vorba țăranului e ca pământul, aspru și bolovănos... sperie mintea și cutremură... Vorbește în doi peri, deprins să-și ascundă gândul. Suflet enigmatic, plin de surprize și bănuieli. Lisandru, deși se uita la gura bătrânului, și îi asculta vorbele ca pe un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmări dintre cele mai neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute și altora. Iată. Locuind de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Însă, dacă m-ar auzi acum, toată gloata de teologi și-ar aduna imediat forțele, sunt sigur de asta, și mi-ar intona frumos, cu multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca eu să mă deprind cu virtutea răbdării, a ascultătii și a supunerii necondiționate, pe care să le folosesc laolaltă în slujba aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
născut în primăvara anului 1943, într-un loc pe care nici chiar eu n-am ajuns să-l cunosc. A avut o copilărie tumultuoasă, marcată doar de nenorociri familiale. Rămânând de mic fără acele puncte de sprijin părintești, s-a deprins foarte lesne cu însușiri de autodidact. Nu a fost niciodată un bărbat chipeș. Tot ceea ce a putut să dea el lumii a fost numai inteligența sa remarcabilă, ce l-a ridicat repede-n ochii săi și-n ochii lumii. Era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]