71,108 matches
-
Yu. Dar ca succesor direct al artei lui Qu Yuan, a avut o mare influență asupra literaturii chineze din perioadele următoare. Printre cele mai cunoscute poeme lăsate de el posterității, sunt Gao Tang Fu și Shen Nü Fu în care descrie frumusețea eternului feminin, dând dovadă de o bogată imaginație. Excepționalul arcaș Cu 2000 de ani în urmă, pe actualul teritoriu al Chinei existau mai multe state, fiecare având personalități renumite. Bai Qi din statul Qin a fost un eminent conducător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întâi în rândul literaților. Mai târziu, au început s-o copieze și aristocrații și bogătașii. Drept urmare, în Luoyang hârtia a devenit tot mai rară și s-a scumpit foarte mult. Îmbinând proza și versurile, în Despre cele trei capitale el descrie în cuvinte frumoase și alese capitalele celor trei regate de pe teritoriul Chinei de atunci, Wei, Wu și Shu, condițiile geografice, situația economică și sistemul lor politic. Pentru realizarea acestei capodopere, autorul a făcut o serie de documentări la fața locului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
La vârsta de 63 de ani, a încetat din viață. Tao Yuanming a lăsat posterității numeroase poezii idilice inspirate din propria experiență, precum și un mare număr de eseuri valoroase. În cel intitulat Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic, el a descris o societate utopică în care dinastiile nu se schimbă, în care nu există frământări sociale și biruri și în care poporul duce o viață bogată și armonioasă. Farmecul acestei creații nemuritoare, scrise în cuvinte alese, a făcut ca Însemnări de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fiecare cap de dragon este așezată câte o broască de bronz cu capul în sus și gura deschisă, fiind gata să primească bila din gura dragonului. Fiecare pereche broască-dragon este foarte interesant poziționată, lăsându-ți impresia că se joacă. Când descriau înfățișarea aparatului de mișcare a pământului, oamenii foloseau expresia "jocul broaștei cu dragonul". Potrivit proiectului lui Zhang Heng, când avea loc un cutremur, tija de bronz a aparatului se înclina, indicând direcția în care s-a produs acesta. Sub acțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
artiști și public, care îi conferă o influență profundă și un rol important în cultura chineză. Opera Beijing este o sinteză de acțiuni stilizate, muzică, dialog și mimă, de luptă și dans acrobatic, pentru a reprezenta o poveste sau a descrie diferite personaje și sentimentele lor de bucurie, furie, tristețe, fericire, surpriză, teamă sau tristețe. Personajele pot fi întruchipări ale loialității sau trădători, frumoase sau urâte, bune sau rele, toate sunt însă personificate într-un mod plin de expresivitate. Măștile Operei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trei regate, Răscoala țărănească de la Wagang, Cinstitul și corectul dregător Bao Zheng etc. De asemenea, sunt numeroase intrigi de dragoste și întâmplări care ridică probleme de etică socială. După proclamarea R.P.Chineze, au apărut numeroase piese pe teme moderne care descriu viața actuală și momente din istoria contemporană, precum "Valea Chaoyanggou", "Xiao Erhei se însoară", "Veselie mare" ș.a. 3. Piese de operă celebre Orfanul din familia Zhao În perioada Primăverii și Toamnei (între secolul al VIII-lea î.e.n. și secolul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Libertatea urii Fiul Ploiitc "Fiul Ploii" Poți săți vezi uneori cuvintele pe fundul unei găleți de gunoi. Sau printr-un geam, ude, descriind orbite aproape circulare. Cuvintele tale pot căpăta o limpezime, o puritate de scriitură pe neant, în sfârșit eliberată de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și aveți vreo soluție la asta? - am fost întrebat, mai mult sau mai puțin agresiv. Vreți desființarea CNSAS? Nu. Ar fi exact ce vrea PRM. CNSAS ar putea fi nucleul unei alte structuri, care să încerce să evalueze și să descrie, pe baza unei legi de condamnare a sistemului comunist din România, răul în integralitatea lui. Și Doinaș, dar și Păunescu să-și aibă locul în tablou. Păi, ăsta-i punctul 8 din proclamația de la Timișoara, veche din ’90, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca un cocoșel care urmează să devină supă, ce legătură ar fi putut să aibă cu năpârliții din Ghencea? Zău, ca dinamovist, sunt de părere că-i mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine toate astea, avea semi-internatul în sânge, nici nu era nevoie să se uite în spate, înspre școală, după strigăte și chirăituri putea să descrie tot ce se întâmpla. Era ora la care începeau să apară părinții, și el aștepta mai mereu până la cinci-șase, ziua aia fusese o excepție, scăpase maică-sa mai devreme de la serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
litere și încă socotea pe degete, lui i se cuvenea înaintea tuturor să-i cânte trompetele și să-i fluture drapelul alături. Tovarășa mi-a cerut să enumăr o parte dintre calitățile și meritele colegului meu de bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deloc că același lucrul trebuie să fie valabil și pentru mine. În cazul în care aș fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu cred să fie de-ajuns să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care avea și ea pe-atunci un bebeluș (nu ca Matei, fiindcă nici un bebeluș nu se compara cu el), a apărut odată în apartamentul 40, din D 13, și a bocit până i-au curs mucii. Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de plex, până își pierdea cunoștința. În mai puțin de-un minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și o claritate de necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care-o botezasem cosmos. O singură dată am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
caz mai degrabă vulgar de dependență sau, poate, de simptomele jalnice ale unei tulburări obsesiv-compulsive clasice, și nu e nici o Îndoială că aveți dreptate. Însă conceptul dependenței nu e atît de complex, suficient de complex și de puternic pentru a descrie această foame. I-aș spune mai degrabă dragoste. Primară, poate, ori chiar perversă, În mod sigur neîmpărtășită, Însă cu toate astea dragoste. Aceștia erau mugurii, verzi și cleioși, ai unei pasiuni ce mi-a dominat Întreaga viață, unii ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe alee, acesta se ridica și cobora ritmic În fața nasului meu. Se ridica și cobora. Și cel mai ridicol era faptul că insista să-și țină și coada Într-un unghi ațîțător, un unghi pe care cred că Îl pot descrie fără teama de a greși drept neobrăzat. Neobrăzat și provocator. În timp ce ne strecuram În șir indian pe alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-a invadat conștiința și m-a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o altă poveste. Ori de cîte ori mă zăream razant În vreuna dintre acestea, eram pe loc oripilat, de parcă aș fi văzut un monstru. Firește, Îmi dădeam seama imediat că monstrul sînt de fapt eu, și n-am cuvinte să descriu tristețea copleșitoare ce se pogora asupră-mi. Așa că am apelat la un mic truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu Norman Într-o zi, cînd scriitorul tocmai părăsea librăria, l-a făcut „personaj boem”. La ora aia Încă mă aflam În etapa burgheză a vieții mele, așa că acesta nu era genul de apelativ la care aspiram. Norman l-a descris odată și ca romancier experimentalist, deși e posibil să o fi spus În glumă. Alteori Îl făcea țicnit sau bețiv. Acest scriitor locuia deasupra librăriei, deși eu Încă nu știam asta atunci - nu știam nici măcar că există locuințe la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prea strîns. Nu o desfăcea niciodată - și-o trecea doar peste cap și o lăsa să-i atîrne de gît, ca un ștreang. Întotdeauna arăta de ziceai că tocmai se Întoarce de la o beție și, dacă ar fi să-i descriu Înfățișarea printr-un singur cuvînt, aș zice că arăta șifonat. CÎnd am reușit să ies din Hotel și să pornesc șchiopătînd prin cameră, Jerry n-a avut nimic Împotrivă. Era groaznic la capitolul gospodărie, și nu obiecta la nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mult decât orice, de rănile organelor genitale, uterul ei străpuns de ciocul heraldic al siglei producătorului, sperma lui vărsându-se peste cadranele luminoase ce înregistrau pentru totdeauna ultima temperatură și nivelul de benzină. Numai în aceste momente, atunci când îmi descria ultima lui ciocnire, Vaughan era calm. Vorbea despre aceste răni și coliziuni cu tandrețea erotică a unui amant demult rămas singur. Căutând prin fotografiile din apartamentul său, se întorcea pe jumătate spre mine, așa încât prohabul său masiv mă reducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum se îneca în propriu-i sânge sub girofarurile poliției, îmi aduc aminte de nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
politicii aviatice. Deseori puteam ghici numele celui mai recent amant cu mult înainte să-l divulge ea în punctul culminat al actelor noastre sexuale. Acest joc al provocării era o necesitate pentru amândoi. Când stăteam întinși unul lângă celălalt, puteam descrie o întâlnire amoroasă de la un capăt la altul, de la prima conversație ușoară la un cocteil organizat de compania aeriană și până la actul sexual în sine. Apogeul acestor jocuri era numele partenerului ilicit. Ascuns până în ultimul moment, producea întotdeauna cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dinăuntrul dulăpiorului meu, cu ochii stinși pierduți dincolo de fereastra plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere de voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]