3,122 matches
-
Dar lucrurile nu se opresc aici. Pusă la îndemîna individului, reproducerea societății nu mai este problema societății - sau, în orice caz, nu mai este apanajul ei legitim. Din problemă a tuturor, „continuitatea speciei” devine problemă a fiecăruia. Relația genealogică se destramă astfel și ea : nu mai sîntem urmașii organici ai unui lanț definitoriu de strămoși, ci expresia unui „proiect” individual. „Al cui ești ?”, care însemna pînă mai ieri din ce neam te tragi ca să știu cine ești, aproape că nu mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare, m-am oprit de cîteva ori să culeg cîte o ciupercă pe care o aruncam apoi, dîndu-mi seama că n-am unde să o pun, pînă cînd s-a destrămat și ultimul fir de potecă. Ora mea de plimbare impusă de doctor se terminase de mult. Mais qu’est-ce que j’aurais bien aimé encore une fois... Am mers mai departe, cotind puțin spre stînga pentru a regăsi firul apei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru după-amiaza ceața a înghițit fumul care s-a ascuns în ea, iar pe seară întunericul le-a înghițit pe amândouă. Sub valurile albe și negre s-a pierdut țuguiul clădirii ziarului L
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viitor pe care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cartea ta, va pieri lumea. Numai creația mai poate reabilita statutul depreciat al muncii. Scrisul este o încercare de exorcizare a magmei lăuntrice. De regulă, premiile sunt instrumente mediatice. Care nu prea au legătură cu arta. Arta ar mai putea destrăma fibra egoismului din noi. Am început să ne obișnuim cu arta refuzată de fior. Arta pur comercială atrofiază gândirea consumatorului. În surâsul trist al Giocondei există și semne al viitoarelor noastre alienări. Arta de consum profanează sensibilitatea umană. Avem cărți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor spune părinții, frații și cealaltă soră a lui, când vor afla că au murit amândoi striviți de bolovani sau înecați?". Un ultim efort. Zădarnic. Puntea suspendată s-a destrămat în sute de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o durere ca o lovitură de ciomag, undeva deasupra stomacului, și... Un țârâit salvator
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se dovedi a fi directorul școlii în persoană. În intervalul scurt, în care bărbatul din fața lui, cu perciunii scurți, albiți înainte de vreme, a parcurs cu privirea în tăcere documentul prezentat, ceața ce îi acoperise retina până în momentul respectiv s-a destrămat ca din senin, mintea i s-a luminat brusc ca și cum i s-ar fi aplicat pe tâmple o compresă de gheață binefăcătoare după care, un val de căldură îi năvăli în obraz. În acel moment și-a dat seama că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în final să se șteargă aproape complet. Timpul și depărtarea îi înstrăinează pe oameni, chiar și atunci când sunt rude. Dacă în cifra absolută includem și soțiile lor, prietenia dintre cei șase, ce a durat aproximativ 23 de ani, s-a destrămat în câteva săptămâni. * * * Având caietul în față cu copertele de carton puțin cam roase, încercă să reconstituie din memorie filmul acelor evenimente petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, demne de luat în seamă, la care se referea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când, înainte de ivirea zorilor, în dimineața zilei de Sânt Ilie, se porni din nou ploaia, o ploaie care credeam că ne îneacă... norocul nostru, că n-a ținut mult și s-a oprit așa cum a pornit. Întunericul s-a mai destrămat, și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nouri. Ș‟o dată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau cu știri de război... Ploaia nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nori. Era luni, în 30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul. „Avea dreptate conu‟ Griguță... ce s-ar faci omu‟ fără gânduri“ Bătrânul se analiza urmărindu-se cum, încetul cu încetul, aluneca în nesimțire, cum se sleiește în nemișcare și se destramă în neființă. „ - Oari, ci fac Anton șî Anuca... pe unde-or ci oari?! Măcar Anuca, de-ar ci fost aicea... Am nevoi di dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni, facă-se voia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Zorile se apropiau... Aerul deveni proaspăt și pătrunzător și sub asprimea lui te făcea, parcă, să-l resimți cu o tărie mai mare. Anton, pădurarul, mergea liniștit... cunoștea potecile cu ochii închiși... Odată cu risipirea nopții, părea că și tăcerea se destrăma pe încetul... În stânga sus, în vârful unui stejar, răsuna cu sunete adânci, sălbatice, pufăitul unei bufnițe iar de sus, de pe creasta Rediu-Mârzac, cobora ca un murmur depărtat, ca de basm, urletul lupilor... Se auzea când mai sonor, când mai profund
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ambiție, dragostea de suprafață a femeii înseamnă doar a-ți lega o piatră uriașă de gât, care te țintuiește locului! Aceste simțăminte, ce m-au păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente, nu mi se pare în asta nimic mai firesc și mai previzibil, pe atunci nu avea, în mintea mea, nicio noimă; era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simți pentru moment acasă și nu mai mai avu nevoie de haina de blană, costumul de la Savile Row, banii sau poziția lui pentru a scăpa de complexe. Dar când ajunse la tren, se porni și vântul, corturile de abur se destrămară și el se trezi iarăși În mijlocul unei lumi ostile. Recunoscu totuși cu gratitudine la ce anume erau buni banii. Nu puteau cumpăra totdeauna curtoazia, dar asiguraseră eficiența. A fost primul trecut prin vamă și, Înainte de a sosi ceilalți pasageri, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fie așa de greu, de ce să fie întotdeauna doar un ideal îndepărtat, de ce să pară atît de imposibil, de ce să nu încercăm, de ce să nu credem că se poate, de ce să fie mereu o aspirație sau un vis ce se destramă cu fiecare moment, de ce să nu avem un pămînt așa rotund și verde albăstrui cum e care să se rotească în armonie și înțelegere, natural și universal valabil miraculos, de ce să fie pacea doar un cuvînt invocat atît de multe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iluzie... Iluzia... ce este iluzia? Și ce este de fapt concretul, ce ar fi realitatea? Dacă iluzia poate ajunge să ofere mai mult decît realitatea și realitatea pare doar o iluzie, iluzoriul devine mai mult decît real și realul se destramă în nesemnificativ. De altfel, nelămurirea generată de ambiguitate nu este totuși echivalentul relativului. Pentru a progresa trebuie să înțelegi. Pentru a înțelege trebuie să te lămurești. Pentru a te lămuri, trebuie să depășești aparențele încremenite ale concretului superficial. Ajungi la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
știe acum că ea ar vrea să rămînă amîndoi mai departe împreună, vede și simte acest lucru și asta e o dovadă că iubirea există, anume pentru el. Află, cu această ocazie, că distanța nu are importanță și îndoiala se destramă în fața iubirii, că lumi paralele pot exista foarte aproape și chiar întregul univers poate să devină într-o clipă nou și strălucitor, plin de însuflețire și viață... de ce? Păi așa bine, pentru că iubirea există... ea vrea să fie amîndoi și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o idee, o imagine, un vis iluzoriu al verii... de ce? nu știu. Oare să fie din cauză că iubirea e ceva atît de important, atît de esențial și totuși atît de ușor de pierdut, încît dacă nu o prețuiești într-adevăr, se destramă și se șterge la fel ca o iluzie a căldurii intense?... Mă uitam ieri la apusul de soare și culorile sale... ce frumos și cît de măreț poate fi cerul colorat uneori și cît de mici, de insignifiante sentimentele sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În clasificarea ta cea mai intimă. De unde să știe cei cîțiva poeți cu care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numește Comitetul de Explorare a Ne-spațiului (o să-ți scriu o scrisoare și despre comitetul ăsta), dar toate amănuntele acelei părți, cele care explică de ce și cum s-au petrecut lucrurile... când încerc să mă gândesc la ele, toate se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pot ține nava pe linia de plutire fără pastile. O să trebuiască s-o ții pe linia de plutire, fir-ar să fie, nu-i așa, pentru că nu știm niciodată ce-o să spună el. Dar e prea lung, țesătura s-a destrămat - fire trase și găuri, se întrevede el, știi cum e înainte de pilule. Nu-mi pasă de asta, nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau încă unite și despre cele care se destrămaseră și despre televiziune, în principal despre cine cu cine a făcut sex, cine pe cine a înșelat, cine pe cine a ucis în telenovele. De unele dintre personajele pe care le-a pomenit nici măcar nu auzisem vreodată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o curme. Orice. 3 Chiar a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]