4,964 matches
-
Blaga, Despre conștiința filozofică, pp. 101-107. 206 C. Noica, Devenirea întru ființă, p. 30. 207 Apud M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 369, unde comentatorul face o profundă analiză a acestei probleme. Ființa este cea care intră în devenire și tot ea e capătul de drum al acesteia. Ceva nu poate deveni decât pentru că este și nu poate deveni decât ceea ce este. Werde was du bist", explică Noica în Devenirea întru ființă, p. 14. 208 M. Riedel, op. cit., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a acestei probleme. Ființa este cea care intră în devenire și tot ea e capătul de drum al acesteia. Ceva nu poate deveni decât pentru că este și nu poate deveni decât ceea ce este. Werde was du bist", explică Noica în Devenirea întru ființă, p. 14. 208 M. Riedel, op. cit., p. 37. Potrivit celor arătate anterior (vezi I, 2B), renunțarea la ideea unei conștiințe în genere în favoarea ideii de "conștiință istorică" a dus într-adevăr în istorism la "înlocuirea perspectivei generalizatoare" promovate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deasupra iluminismului și nu este, în calitatea lui de critică a iluminismului, pur și simplu un anti-iluminism"5. Așa e posibilă apariția unei mișcări ca Sturm und Drang-ul în plin Aufklärung. Așa se ivesc categoriile romantice ale mobilității și devenirii, care tind să le înlocuiască pe cele clasice și clasicizante, mult prea statice și imuabile. Dar mai presus de toate, așa devine posibilă apariția conștiinței istorice factorul determinant în uriașa răsturnare de idei care avea să conducă la hegelianism și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de părere că "Geschichte nu denumește un domeniul al existentului, ci o categorie în sens kantian"34. Spre deosebire de Kant însă, Droysen susține fără șovăire că "investigația istorică presupune ideea că până și conținutul eului nostru este rezultatul istoric al unei deveniri, al unei intermedieri"35, ceea ce îl face pe Schnädelbach să comenteze că la baza conceptelor de natură și istorie (Geschichte) nu se mai află "<<o conștiință în genere>>, anistorică, ci conștiința istorică o conștiință care s-a autointerpretat deja în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Epistemologia lui Dilthey vizează tocmai refacerea întregului, recâștigarea încrederii în necesitatea conștiinței acestuia, fără ca părțile să fie ignorate, ci pornind chiar de la ele. Într-un spirit dominant romantic, opus modelului clasic, categoria de existență a fost înlocuită cu cea de devenire 46. S-a renunțat, deci, la apriorismul static, astfel încât lucrurile au fost privite din perspectiva particularului viu, mobil, cu o dezvoltare organică, surprins în evoluția lui. În această situație au fost admise valori condiționate spațio-temporal în detrimentul valorilor eterne și unanim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care n-a mai reflectat doar asupra faptelor istorice, ci și asupra lui însuși, înțelegându-se pe sine ca fapt istoric, ca ființă prinsă într-un Zusammenhang spațio-temporal și cultural. Iar "contextul" este mereu altul și-l antrenează într-o devenire care-i condiționează, la rândul ei, propria lui viziune asupra lumii. Relevându-ne limitele pe care le avem în cunoaștere în genere și în cunoașterea istoriei în special, conștiința istorică a deschis calea relativismului, a scepticismului și a nihilismului care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ei antinomice, ne-ar determina atunci să-i atribuim numai supraistorismului ideea continuității. De altfel, am precizat și în capitolul anterior că această idee trimite la repere anistorice. Dar putem vorbi despre discontinuitate în legătură cu o orientare care vede lucrurile în devenirea lor? Și când punem această întrebare retorică, nu ne referim neapărat la schimbări în cadre date (când, într-o anumită perioadă, cadrele nu sunt puse în discuție, iar autoritatea paradigmelor nu constituie un obiect de controversă), ci mai ales la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
după expresia lui V. Tonoiu 56), adică atunci când se trece de la o paradigmă la alta în momentele de criză ale "științei normale" (vezi I, notele 175 și 197). Avem în vedere, așadar, nu atât o evoluție în sincronie niște simple deveniri singulare, care se consumă în cadrul unuia și aceluiași moment istoric, ca să zicem așa "cu circuit închis" -, cât mai cu seamă o evoluție în diacronie, ce străbate epocile, dincolo de diferențele lor specifice. Atunci, de vreme ce nu ignoră evoluția diacronică, istorismul recunoaște implicit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ideal al creativității. În termenii lui Mircea Florian, am spune că este exploatat astfel caracterul "stimulativ", și nu cel "paralizant" al istorismului (vezi supra II, 1Be). Sau ca să folosim limbajul lui Noica avem aici "o limitație ce nu limitează". Autorul Devenirii întru ființă apreciază că numai "dogma sau <<adevărurile absolute>> sunt în fond limitații ce limitează", în vreme ce "adevărurile deschise, deci relative, ale cunoașterii de astăzi sunt limitații ce nu limitează"108. c) Sensul istoriei Înainte de a trece la "critica rațiunii istorice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
j) Concluzii despre continuitate și discontinuitate în filozofie Pentru a pune mai limpede în evidență aceste concluzii, vom încerca să prelungim analiza comparativă între Hegel și Dilthey. "Desfășurarea istoriei nu ne înfățișează evoluția unor lucruri străine, ci este cea a devenirilor noastre, evoluția științei noastre"204, spunea Hegel în Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, încercând să-i confere realității raționalitate. "Istoria pe care o avem la dispoziție este istoria ideii ce se găsește pe sine; iar ideea se află în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană este mereu aceeași și are ca efect transformarea "haosului" în "cosmos", o dată cu Hegel arată autorul menționat conștiința de sine a omului rezultă abia în urma unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane, ci în acela al evoluției logosului 215 (vezi și I, nota 28). ) Holismul teoriei sistemelor Am vorbit de asemenea despre o continuitate a preocupărilor și investigației, a atitudinilor și scopurilor filozofice. Pentru aceasta am plecat de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
București, Editura Cartea Românească, 1987, p. 26, vol. coordonat de Dumitru Ghișe, Angela Botez și Victor Botez). Reamintim totodată că această atitudine activă a romanticilor este în dezacord cu "pasivitatea" pozitiviștilor în fața realității (vezi I, nota 57). 108 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, p. 232. Dar în vreme ce Dilthey sau Blaga nu fac decât să accentueze în spirit romantic latura benefică a limitării, Noica în virtutea structurii și a opțiunilor sale de factură clasică, precum și grație vocației lui pedagogice, proprii unui maestru spiritual
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o teorie totalitatea existenței, Dilthey se vede nevoit să revină deseori asupra conceptelor și ideilor sale, pe care le nuanțează sub rezerva unui "insondabil" care ne scapă (pe linia cercetării pozitive) sau a unei istorii în permanentă mișcare, a unei deveniri continue (pe linie neoromantică)68. Firește, același motiv îl împiedică pe autor să-i acorde filozofiei statutul de știință capabilă de o cunoaștere universal valabilă (fie și ca teorie a cunoașterii, care rămâne în sine tot o merkwürdiges Doppelwesen) și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
șapte de trepte ale realului, București, Editura științifică, 1969. Idem, Spiritul românesc în cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Univers, 1978. Idem, Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, București, Editura Cartea Românească, 1980. Idem, Devenirea întru ființă, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Idem, Trei introduceri la devenirea întru ființă, București, Editura Univers, 1984. Idem, Scrisori despre logica lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986. Idem, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990. Edgar Papu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan, București, Editura Univers, 1978. Idem, Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, București, Editura Cartea Românească, 1980. Idem, Devenirea întru ființă, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981. Idem, Trei introduceri la devenirea întru ființă, București, Editura Univers, 1984. Idem, Scrisori despre logica lui Hermes, București, Editura Cartea Românească, 1986. Idem, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990. Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977. Idem, Existența romantică. Schiță
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
discursul psihiatriei trebuie înțeles nu atât ca o "știință" a tratării nebunilor, ci mai mult ca un document a ceea ce este considerat drept nebun. Nebunia devine "un fel de derivat al istoriei", ale cărei forme "sînt determinate chiar de figurile devenirii. Dependentă de timp și esențială pentru temporalitatea omului așa ne apare nebunia, cum era ea recunoscută sau măcar resimțită atunci..." 42. Raportul nebun-psihiatru este unul problematic și niciodată categoric separat, Foucault urmărind și aspectul tendențios al acestuia: Cine este mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt integrați într-un proces al recuperării, și nu unul al perfecționării, precum în Franța începutului secolului al XIX-lea74. Lucrurile sunt într-o ordine a lor, deși filosofia dialecticii ne mistifică și ne face să înțelegem și să acceptăm că... devenirea realității trece prin opoziții, prin contradicții și prin confruntări de forțe. Etica sexuală și cea politică a Europei Occidentale nu a fost dăruită de Ceruri. Ea s-a constituit gradual. Aceste norme de comportament sexual și politic au fost elaborate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus la cultură și la egalități bazale de șanse. Sinele modernilor poate fi analizat în raport cu un comportament public indolent și indiferent ca un reflex concret la distanțarea de acești civili anonimi a elitelor. Devenirea spirituală a elitelor, dincolo de orice înzestrări de natură "ereditară", este strict corelată cu o inegalitate structurală și istorică la informare, la cunoaștere, la instrucție publică. Cunoașterea e putere, căci ea ne învață strategii și lupte discursive, tehnici enunțiative și posibilități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vizibilitate deschisă prin reflecțiile lui Foucault, care, în esență, se întemeiază pe problematica kantiană: cum deținem sau posedăm... puterea? De altfel, este chiar invers. Nu noi deținem puterea, ci ea ne posedă pe noi spre acțiuni și fapte social-politice, spre... devenirea istoriei. Puterea este un drept pozitiv, un control asupra forței și al controlul însuși asupra forțelor exterioare, ceea ce conferă posibilitatea instituirii unui regim (social-politic). Privilegiile (acele drepturi sporite conferite de regimul social- politic anumitor oameni care s-au distins prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problemă numai printr-o respingere a normelor. Din secolul al XIX-lea, anormalul este din ce în ce mai intens legat de patologic, de boală psihică, ceea ce nu era posibil în secolele XVII-XVIII, pentru că "funcția Psi" nu era formată, era chiar o himeră în devenire. Sufletul este o realitate concretă, aflat dincolo de mitologia modernă despre el, care-l vede non-material și invizibil, îl vede dincolo de materie și... în Ceruri! Acesta este un element prelucrabil, iar prin trup și prin nevoile acestuia se exercită puterea din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care le dezvoltă (în narațiunile sale), cu toate "războaiele" și păcile pe care le are încorporate în ea. Printr-un acord între diferențele și similaritățile dintre științe se poate ajunge la o unificare. Înțelegerea istoriei este legată de dinamică și devenire. Istoria este ceva în devenire, se impune ca o atenție pentru ceilalți, marchează evenimente, trasează opțiuni și contribuie la degajarea terenului social-politic pentru acțiunile viitoare. Perspectiva foucauldiană de a scrie istorii este cu totul originală, în ciuda influențelor sale, a ideilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sale), cu toate "războaiele" și păcile pe care le are încorporate în ea. Printr-un acord între diferențele și similaritățile dintre științe se poate ajunge la o unificare. Înțelegerea istoriei este legată de dinamică și devenire. Istoria este ceva în devenire, se impune ca o atenție pentru ceilalți, marchează evenimente, trasează opțiuni și contribuie la degajarea terenului social-politic pentru acțiunile viitoare. Perspectiva foucauldiană de a scrie istorii este cu totul originală, în ciuda influențelor sale, a ideilor ce le-a dezvoltat. Despre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
seriile de guru, câinii pavlovieni de prin universități nu au nimic în comun cu ideea de democrație. Toate acestea nu ne arată decât "o spargere" a principiului reprezentării în lideri mari și mici... Dacă Heidegger a avut o influență asupra "devenirii filosofice" a lui Foucault o idee falsă! , atunci, cu siguranță, Nietzsche, omul-dinamită, l-a influențat pe filosoful francez să scrie istorii "incomode", "subversive", "polemice", "scandaloase". Curând, toată această percepție negativizantă se va șterge din memorie, iar autorul nostru va fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și pervers-politic lansată: societatea e oglinda școlilor (a gimnaziilor, a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate fi nici rea, nici bună. Școala este așa cum este și societatea, devenirea ei. Atât timp cât societatea românească este una subculturală și decadentă, nu va exista o societate civilă matură în gândire pentru că nu vor exista școli care să o formeze (gimnazii, licee, universități). Societatea românească post-decembristă e, la rândul ei, oglinda unui fals
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contra-model, așa cum a fost el (prost) fundamentat de "elita" noastră, alături de prostituția mediatică pseudo-hollywoodiană (adică americanizarea falsă și formală a României prin formatorii ei intelectuali) sunt coordonatele subclasării societății noastre de azi pe plan european (cultural și politic) și a devenirii românilor în subcultural (producții media, de soap box) și în abject (manelizarea vieții publice și a discursului social-politic). Într-un interviu despre destinul intelectual și politic al lui Heidegger, Richard Rorty afirma că nu a fost primul sau ultimul ticălos
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]