4,111 matches
-
șir marea nemișcată, glacială, transparentă, nesfîrșită. Dorm mult, încerc să uit. Îmi lipsește un al doilea corp. spune-mi ce am făcut astăzi. „ai luat-o la fugă prin oraș căutînd un al doilea corp. alergînd, ai început să te dezbraci. m-ai întrebat apoi de ce sunt o voce fără corp și eu ți-am răspuns. Dar tu nu-ți mai amintești răspunsul meu. ai umblat gol prin oraș. te-ai privit gol în oglinzile din vitrine. ai intrat într-un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-ai invitat la o plimbare în oraș. ai scos toate manechinele în stradă și le-ai sprijinit de ziduri. te-ai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că oglinda prin G. Călinescu care se vedeau acum coame de copaci era o fereastră. În odaie era o lumină dulce crepusculară. Felix se întinse din nou pe pat, cu capul pe un morman de perne decorative, fără să se dezbrace. Era hotărât să nu se culce, ci numai să se odihnească, intimidat de acest interior care nu părea pregătit să-l primească. Prin minte i se perindară toate întîmplările din cursul acestei seri ciudate, figura spână a bătrânului, scările scârțâitoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apă. Omul de lângă brișcă le semnala zâmbind locurile neprimejdioase. - Când e cald tare, zise el, și nu e tulbure, apoi vine lumeași se scaldă. Otilia făcu un astfel de gest, că Felix se sperie că avea de gând să se dezbrace spre a se scălda. Era însă prea târziu, se întunecase de-a binelea și trebuiră să se-ntoarcă, lăsând în urma lor corul de flaute acvatice. Masa de seară decurse într-o atmosferă apăsată, fiindcă luau parte la ea trei indivizi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
infecții, de avort, firește. Cu alte cuvinte, voia să vadă dacă nu cumva Costache e pe cale de a se scrânti, de a deveni iresponsabil. Un șnapan de ăsta, care are curajul să intre nepoftit în casa omului și să-l dezbrace, e în stare de orice. Poate să insinueze că a avut impresia că Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-l găsi în pat, în plapumă. G. Călinescu - Dar ce faci aici, pentru Dumnezeu, nu mergi? De cem-ai făcut să mă-mbrac? - Ți-am spus că nu merg. Și Titi se-ntoarse cu capul la perete. Supărată, Aglae se dezbrăcă și nu mai merse. A doua zi Ana fugi. - Titi, insistă Aglae, termină odată. Nu vă înțelegeți, și pace. Ea e ușuratică, tu ești încăpățînat, nu-i nimic de făcut. Divorțați. - Eu nu divorțez! se-ncăpățînă Titi. De altfel Ana era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sufocă. Stănică aduse pe Vasiliad. Acesta, atât de atent mai mult din paradă la consultarea lui Costache, nu descoperi de data aceasta mare lucru. Nu găsea nimic hotărât și accepta cu bunăvoință ipotezele Aglaei și ale lui Stănică. Simion se dezbrăcă și se urcă în pat, unde șezu și ziua, și noaptea, observîndu-se cu anxietate. Nu mai mânca, nu mai broda și era ros de melancolii. El, atât de tăcut înainte, vorbea Aglaei, până ce aceasta se plictisea, mărturisindu-i că se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acest vast coridor, într-o curte mereu adormită, întîlnindu-se o dată sau de două ori pe zi cu un bătrân morocănos. Otilia îl trădase. Felix luă iarăși lampa în mână, vîrî pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și se sui în pat, după ce suflă în lampă, rămânând numai la lumina focului. Deși era primăvară, zilele erau reci, și acuma se auzea vântul izbind în geamlâc și clătinând pomii neînfrunziți. Felix alergă cu gândul la moșia lui Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-un conci sărac pe vârful capului, era turbată de curiozitate. M-a pus într-o zi să mă dezbrac în fața fetelor, să vadă cum sunt îmbrăcată, și rezultatul a fost că toată clasa s-a strâns în jurul meu. Eram într-o combinație cu broderie superbă. Mama mă lăsa să stau până la orele târzii când avea musafiri și începuse să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
observ, trag ițele. - Mai bine ți-ai vedea de afacerile tale. M-am plictisit săatîrn de ușa altuia. Stănică și Olimpia ajunseră și intraseră în casa lor, și Olimpia își aruncase blana de vulpe pe marginea unui scaun și se dezbrăca, obosită. Dormitorul arăta un interior improvizat și neglijat, de oameni care nu fac gospodărie. Nici o mobilă nu se potrivea cu alta. Olimpia își scosese și rochia și, rămasă în jupon, își înnoda părul în jurul capului. Pieptul și spatele rămăsese goale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
statornicie și devotament, spre a-și controla și exercita puterea sufletească. Trebuia să rămână cast până când fapta cea mare a existenței lui se va împlini. Ajuns acasă, Felix urcă tiptil scările de din dos, blestemând treptele care scârțâiau, și se dezbrăcă numaidecât. În pat își aduse aminte din nou de Georgeta, fiindcă venea din alt pat, dintr-al fetei. Imaginea sănătoasă, lucioasă, cu dinți de porțelan a Georgetei râse de toate planurile lui austere. Ședea cu panglica cămășii puțin căzută și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căldură, c-a fost un zăduf groaznic! Ar trebui să te sui în pat, ce stai aici, pe canapeaua asta? Bătrânul gemu puțin și făcu doar din cap semn că nu vrea să se miște de acolo. - Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! Fără să mai aștepte aprobarea, Aglae îl răsuci ca pe un copil și trase surtucul. Otilia se repezi să-i scoată ghetele cu gumilastic, uscate și încovoiate de vechime, ca niște iminei turcești. Picioarele lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
politețe și chiar bunătate. - De ce suferi dumneata? întrebă el pe moș Costache. - Nu-nu sufăr de nimic. V-r-r-reau să știu, fiind în vîrstă,dacă sunt sănătos și ce trebuie să fac ca să nu mă îmbolnăvesc. - Foarte frumos. Sunteți prudent. Vă rog, dezbrăcați-vă. Doctorul examină atent pe moș Costache, dar fără amănunțimi exagerate. Făcu o auscultație sumară, palpă și percută ficatul, ascultă inima și zise: - N-aveți nimic la examenul somatic, și după toateaparențele sunteți un om sănătos. Doar un tonus mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sania alunecă nebunește, umplând toată strada de veselia zurgălăilor. Otilia, însă, era nemișcată, cu ochii pierduți în gol. Felix aduse puțină zăpadă și o puse pe capul bătrânului, deși știa că e inutil. Mai degrabă, ar fi trebuit să-l dezbrace, dar știa că bătrânul avea bani cu el și nu voia să-l trădeze. Stănică propuse totuși dezbrăcarea: - Trebuia să-i scoatem hainele, să răsufle, oricât, suntem datori să facem ce putem. Și se repezi singur la moș Costache să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că n-o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul și cu Otilia. - Ce mai caută și ăștia?! șopti Aglae, către fetele ei,înciudată. G. Călinescu Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe pieptul lui, apoi se dezbrăcă, ceru lighean și ordonă dezbrăcarea bolnavului. Bătrânul protestă cu gemete violente și făcu semn că voia întîi să iasă afară toți ceilalți. Pascalopol explică franțuzește dorința lui moș Costache, ascultat foarte atent de Stănică, și doctorul rugă asistența, în interesul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-ți dau banii pentru fe-fetiță. - Dacă crezi, zise acesta, cu oarecare indiferență, ca sănu-l sperie, dă-mi-i. - A-ajută-mi! Bătrânul încercă să-și tragă cureaua cu mâna, dar, neputând, rugă din ochi pe moșier. Acesta, ajutat de doctor, îl dezbrăcă cu băgare de seamă, pândit cu încordare de bolnav, și găsi sacul și buzunarul, din care scoase pachetul de hârtii înfășurat cu sfori. La cererea bătrânului, desfăcu pachetul și obținu alte trei mai mici. Bătrânul i le smulse din mână
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimitură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lift, Ho diábolos puse piciorul pe răzor chiar în inima unui titlu ce anunța că, "din acest moment, intrăm într-o etapă superioară a construcției societății, în care avem de rezolvat probleme hotărâtoare, într-un spirit revoluționar și militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alte podoabe de derbedeu: Papașa Ion, coleg de taximetru și de anvelopă cu Genel. La același garaj. Numărul 4. Din Crîngași. Leiți și cocliți la infracțiune aidoma, de, uneori, bete, nu-i deosebeau nici muierile lor. D-ăștia de te dezbrăcau și te lăsau îmbrăcat doar cu leucoplastul. Te furau, te încoțopeneau și se băligau în viața ta, ca într-o pungă. Iar dup-aia se mai și lăudau că, dacă nu faci ciocul mic, aveau să te bată până se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sâni. - Și crezi că eu mai am sîni? După foarte puțin: - Nu. Și o s-ajung în curând invizibilă... În fine, pentru ca întreaga scenă să atingă perfecțiunea, din geanta musafirei mele scoate capul un ursuleț de pluș care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă ești iubirea mea?" Târziu, adormeam... Despre partea cu culcatul îmi permiteți să nu vă mărturisesc mai mult. 327 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Doamne, m-am gândit, și eu am putut să mă dezbrac în fața unei asemenea femei vreme de șase ani. M-a văzut dezbrăcat! Cum de putea să existe pe lume o alifie care să-ți ia femeia de sub ochi, să ți-o mototolească și apoi, oriunde ți-ai arunca privirile asupra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dimineață îmi veniți cu o listă și eu o să îmi iau toate mișcările înapoi! - Cum adică? - Să-ți explic. Uite, tu crezi că am mîngîiat-o pe sîni? - Să vă spun drept... nu cred c-ați evitat. - Ei bine, atunci o dezbrac, o pun pe canapeaua de colo și, când vine vorba s-o mângâi pe sâni... îmi trag mâna înapoi de vreo cinsprezece ori. - Credeți c-o să reușiți? - Sigur. Tu o să stai pe balcon și n-o să am nici un chef. Ea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stranie, fata. Bună seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi, dragul meu. De unde?! Dimpotrivă, seara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unse cu gaz. Închise ușa în urma sa și-i spuse: - Lasă, du-te de te culcă... Închid eu prăvălia. Lina îl auzi apoi așezând obloanele și deschise ferestrele. Simțea și ea boarea lui aprilie, care venea pe furiș, și se dezbrăcă leneș, întîrziind. Locul fusese împărțit în două. Inginerii bătuseră țărușii, măsuraseră loturile și oamenii se apucaseră de treabă. Întâi a venit Matei, o namilă de român cu un păr rar și dinți negri, mâncați. Era îmbrăcat într-o scurtă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]