4,878 matches
-
de ajutor), vă rugăm pe voi toți, vă povățuim și vă îndemnăm în Domnul, și vă poruncim pentru iertarea păcatelor voastre, ca pentru această operă să oferiți pomeni pioase din bogățiile ce v-au fost dăruite de Domnul și ajutoare dictate de recunoștința carității, și astfel voi, pentru aceasta și pentru alte opere bune ce le veți săvârși, în urma inspirației divine, să puteți ajunge la bucuriile fericirii veșnice. Noi, într-adevăr, încredințându-ne milostivirii lui Dumnezeu cel Atotputernic și mijlocirii sfinților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o funcție inferioară, ne-ați cerut cu insistență să declarăm și punctele slabe și obscure ale aceleiași Reguli și să dăm un răspuns cu privire la alte aspecte dificile. Așadar, oricât am crede noi că amintitul mărturisitor al lui Cristos, atunci când a dictat acea poruncă, avea o intenție lăudabilă și că și voi aveți la inimă să respectați cu fidelitate poruncile drepte și sfintele sale dorințe, cu toate acestea, noi, preocupați fiind de pericolul în care se află sufletele și de dificultățile în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ar putea crede că Ovidiu este sincer, că încearcă să se controleze și că, în ciuda dificultăților de care se lovește, vrea să adere și el pe deplin la o asemenea schimbare de situație... sau poate este vorba de o mișcare dictată de gânduri și speranțe ascunse.... ? În orice caz, textul care urmează pare să-i atragă atenția lui Graecinus asupra datoriei sale față de prietenul aflat la ananghie și, poate implicit, asupra cauzei care a determinat relegarea lui Ovidiu: "Ce rușine [însă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fusese citit în prezența marilor Doamne, în casa lui P. Petronius. Tot în Epist. ex Ponto, IV, XVI, 31 se face trimitere (alături de Varus sau Varius) la Gracchus, care "punea în gura tiranilor cuvinte nemiloase". Cum Varus Gracchusque darent fera dicta tyrannis. Pe urmele lui Weichert 311, acesta este asimilat cu Ti. Sempronius Gracchus, amantul Iuliei, care a fost asasinat la ordinul lui Tiberiu. "Les rapports d'Ovide, qui cite le nom de Gracchus le tragique, avec la seconde Julie, dont
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dar câteodată și expres -, și compararea lui Ovidiu cu respectivii soți, fapt care poate aruncă o rază de lumină asupra comportamentului ipotetic al lui Ovidiu care i-a adus relegarea și nu exilul. În Tristele, III, III, poetul, bolnav, îi dictează unui scrib scrisoarea în care îi descrie soției, în tonuri emoționante, starea proastă de sănătate în care se află cu urmările firești asupra stării sufletești, condițiile de climă și de civilizație insuportabile, lipsa prietenilor care să-l consoleze și apăsătoarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei, soția va grava cu litere mari epitaful pe Ovidiu i-l dictează: "Hic ego qui iaceo, tenerorum lusor amorum, Ingenio perii Naso poeta meo. At tibi, qui transis, ne sit grave, quisquis amasti, Dicere: Nasonis molliter ossa cubent"323. Pentru ceea ce ne interesează în acest moment, epistola Tristele, IV, III, este poate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
salvat. / O mare (Magne) Pompeius, numele tău este măsura faptelor tale..." adaugă: "Depășește toate celelalte titluri numele de Fabia; și Maximus i s-a spus casei pentru meritele sale". Nec gradus est ultra Fabios cognominis ullus: Illa domus meritis Maxima dicta suis. Textul latin continuă: Sed tamen humanis celebrantur honoribus omnes, Hic socium summo cum Iove nomen habet 359. Având poate în vedere versul 592, unde se afirmă că niciunuia dintre nobili nu i-a revenit un nume așa de mare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de proximitate [spațială] pentru aceștia".; "...observații inter-relaționate și teorii asupra utilizării spațiului de către om, ca elaborare specializată de cultură".; "...studiul tranzacțiilor omului în legătură cu modul în care acesta percepe și utilizează spațiul public în variate situații, conștient că paradigmă culturală îi dictează acest mod (de percepție și utilizare)"97. În culturile având o densitate a populației ridicată, spațiul și teritoriul personal sunt amplu valorificate. Privarea de spațiu în locațiile dens populate este adesea mai degrabă de ordin psihologic, decât una de natură
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
menținerii legăturii dintre om și universul cosmic, ori a omului cu supranaturalul. Potrivit lui L.E.Doggett, în multe culturi, calendarele sunt considerate aproape sacre și servesc drept sursă a ordinii sociale și a identității culturale. Din multe puncte de vedere, calendarele dictează modelele de comunicare umană. Când oamenii muncesc, lucrează, mănâncă, celebrează, urmează o for-mă instruire (educație), se odihnesc, poartă războaie etc., totul se desfășoară în funcție de cursul timpului, prescris de calendar. De exemplu, se crede despre căsătorii că sunt de succes
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
agenți activi în alegerea, alterarea și modificarea identităților lor, de așa manieră încât să se asigure un grad mai ridicat de satisfacție în cadrul situațiilor sociale și culturale pe care le trăiesc. "Oamenii nu resping pur și simplu ceea ce societatea le dictează, și nici nu-și pot dezvolta identitatea în afara contextului socio-cultural"144. Modalitățile nonverbale prin care adolescentul își exprimă identitatea sunt diverse, iar între acestea ansamblul vestimentar ocupă un rol important. Una din cele mai timpurii teorii în psihologie, referitoare la
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fi mult mai vocală în ultimele luni. Bătălia pentru reforma economică Din punct de vedere al economiei, primele elemente de reformă au apărut încă din 1990, dar direcția lor nu era prea clară, ritmul lor s-a dovedit absolut inconstant, dictat de interesele nemărturisite ale viitoarei oligarhii și de obsesia mioapă a puterii politice care dorea să-și păstreze cât mai mult electoratul captiv din marile întreprinderi de stat. Subvenționate de bugetul scheletic și jefuite fără rușine de directocratura creatoare a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
devine un repertoriu de teme, personaje și situații-tip pentru uzul autorilor dramatici". Orice gen ar fi încercat, orice formulă în proză l-ar fi atras, melodrama era deja acolo gata să preia controlul, să interpreteze, să conducă execuția, să dicteze punerea în operă. Pentru că ea îl ajută pe critic să înțeleagă formele epice și să le producă la rândul lui. Într-un sens strict "retoric", avem de-a face cu un agent de cristalizare afectivă care submerge codurilor și convențiilor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vigilența paternă va fi înăbușit metodic plăcerea vulgară a copilului de a râde zgomotos, cu gura până la urechi, de farsele grosiere, cu multă frișcă și picioare în fund. Eroarea amuzamentului gratuit, mecanic, se cerea corectată, prompt, printr-o pedagogie "nobilă" dictată de imperativul etic și de ambiția intelectuală a receptării comicului pe latura sa mai profundă, adică "dureroasă". După cum am putut constata, Lovinescu era încredințat că numai suferința e izvorul creativității umane și că geneza artei are la bază, după Freud
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a evaziunii în imaginar, unde virtutea este răsplătită după merit) nu atrage oare după sine obsesia obiectivării cu orice preț și privilegierea criteriului moral, de care criticul convertit la dogmatism va face atâta caz? Nu același gust pentru melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce alcătuiesc opera lui Caragiale, prea apropiată de "natură" ("mimetică", deci) ca să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologia intelectualului, în scrierile anterioare schițată doar. E oportun să subliniem că apariția acestui tip de personaj, modelat autobiografic, modifică structural proza lovinesciană, nutrită apoi de aceleași situații și procedee specifice. Mai mult, până și tehnica narativă ajunge să fie dictată de însăși conformația psihologică a personajului, care, ca actor/ spectator al propriei existențe, se vede nevoit să trăiască simultan pe două planuri distincte, în realitate și în imaginație, în prezent și în trecut deopotrivă. Așa se explică alternanța aproape didactică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia" semnalată în titlu). De aceea, dacă forma epicului e dictată de psihologia personajului, narațiunea va păstra mereu, în roman, acest aspect "dialogic", în spiritul naturii scindate a personalității "eroului" lovinescian, cum și al confruntării dramatice cu alteritatea feminină (bărbatul se raportează obstinat la trecut, pe când femeia se agață doar de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dispensa de "experiență". Se pare că, pentru a iubi cu adevărat, amantul trebuie să fie convins mai întâi de ignominia feminină. Mistificarea se produce ulterior. Așa se explică de ce, deprins fiind să "citească" gândurile partenerei după un cod care-i dictează acesteia, ca o fatalitate, comportamentul versatil, eroul lovinescian trăiește cu voluptate vădit masochistă suferința de a se ști înșelat, într-o scenă imaginară în care-i apare "icoana celuilalt", a rivalului etern ("Nu știa cine e, dar îl vedea cum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-i încătușează voința. Cu voința te-am iertat chiar de la început", se spovedește Andrei, ca trezit din coșmar, "dar peste dânsa se înălțau alte voințe mai puternice". Nu peste mult timp, în chiar noaptea împăcării, aceleași "voințe" străine îi vor dicta fapte necugetate ("sângele i se îngrămădise în ochi", "omul peșterilor se deșteptase în el"), căci blândul Andrei își zărește iubita (tot în oglindă!) răspunzând amantului la scrisoarea primită în cealaltă cameră, fără să știe că e privită. Doar "firea lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
are astfel acces, simultan, la ambele perspective (de actor și de spectator) condiție sine qua non a lecturii în cheie melodramatică. Va izbuti însă Andrei să-și armonizeze gândul cu fapta și să se convertească la religia sexului, după cum îi dictează comunitatea? Bineînțeles că nu. Asemenea "mutație" sufletească este absurdă, ținând cont de natura experiențelor sale erotice anterioare, tezaurizate în muzeul de amintiri unde eroul lovinescian poposește întotdeauna ca într-un refugiu. Care va să zică: era normal ca Andrei să se simtă tulburat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau să devină un personaj foarte important în domeniul economic, fie în fruntea unui spațiu economic al CSI, fie ca președinte al unuia din principalele organisme de transport a hidrocarburilor din Rusia.9 Viitorul lui Puțin însă pare să fie dictat, în momentul de față, de felul în care țara va face față crizei economice. Deja protestele în stradă s-au înmulțit considerabil, ratele de popularitate ale lui Puțin și Medvedev au scăzut, chiar "putinismul" este anunțat ca fiind pe cale de
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
adică pe un „beneficiar” de modele alese și moștenite. Fiecare dintre eroii citați trebuie să pună în ecuație o paradigmă a existenței, fundamentală pentru întreaga omenire sau, măcar, pentru un segment al ei. Aici nu mai intervin moirele care să dicteze, cu de la sine putere, destinele oamenilor și ale zeilor, întinderea vieții, succesiunea evenimentelor, natura sfîrșitului. Dumuzi află că i se pregătește sfîrșitul și se trezește dintr-odată față în față cu demonii Galla, care nu sunt altceva decît mesageri ai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă astăzi, în forme cifrate (Dealul Mohului) sau estetizate, literaturizate (Miorița). Nu este vorba de opoziție vrăjmașă, ca bătălie în accepțiunea actuală, militară a termenului, ci de tipuri specifice de manifestare dictate de ritmuri cosmice. Anumite împrejurări favorizează răul, altele, binele. Aceste două principii, în alertă, se afirmă pe rînd sau se lasă temporar dominate, așa cum vieții îi urmează moartea. E un joc a cărui dialectică omul mitologic încearcă s-o înțeleagă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la negustori. Versurile privitoare la vestimentație dezvăluie intervenții recente în text: mătase, papuci, negustori; dar nu este exclus să fie actualizată o imagerie mai veche. Divinitățile pămîntului și ale vegetației apăreau împodobite, înzorzonate. „Maica bătrînă” le urmează, cu anume restricții, dictate de situația dramatică. Și aici identificăm o regulă îndătinată, premioritică. Vestimentația bogată e semnul bunei dispoziții, veseliei, frumuseții și rodniciei. Cînd Inanna-Iștar coboară în infern, „Spre țara depărtată, fără margini,/ De unde nimeni încă nu s-a-ntors”, își pune podoabe scumpe și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Tonul îl dă mai întîi bătrîna disperată de dispariția fiului. În imaginația păstorului, mamei i se asociază oile care, crede el, îl vor plînge și ele la aflarea tristului adevăr, tot „cu lacrimi de sînge”. Poate să fie o întîmplare dictată de legile versificației și din motive de atmosferă. Faptul nu are relevanță pentru ceea ce ne-am permis să numim dosar mitologic al mioritismului. Cine bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la magia imitativă, toate acestea sunt reglementate prin plînsul ca necesitate. Odată criza depășită, plînsul iese din rol. Nimeni nu-și permite să persevereze, pentru că riscă să cadă în zona rizibilului, alături de prost și de nebun. Rîsul și plînsul sunt dictate, așadar, de împrejurări anume. Ecclesiastul avertizează și el în acest sens: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]