24,608 matches
-
nostru, să-și continue drumul spre Teba lui personală. E deja încătușat într-o zonă stereoscopică, unde nu e nevoie decât de o schimbare de perspectivă pentru ca liberului arbitru să-i ia locul fatalitatea. Bull se bucura de ultima lui dimineață heracliteană, înainte ca implozia farsei să-l facă prizonier. Haideți deci să ne îndreptăm atenția spre Highgate Hill și spre rețeaua de străzi care înconjoară Centrul de Sănătate Grove. Într-una din casele aflate pe o stradă adiacentă, Naomi, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deranjeze. Nu de puține ori se întâmpla ca Alan să se comporte infect dimineața. Dacă era provocat, trecea lesne la demonstrații uimitoare de critică abuzivă. Naomi nu se putea hotărî la ce să se uite. Dintr-un motiv oarecare, în dimineața aceea avea o stare de greață, iar vederea bebelușului jucându-se cu pasta bej și împrăștiind-o în toate părțile era mai mult decât putea suporta. Însă imaginea detașată a soțului ei avea cam același efect. Toți cei care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și să devină ceva mai familiar, mai acceptabil, atunci când era pipăit pe sub haine. Numai că această „familiaritate“ era, desigur, total inacceptabilă pentru mintea lui Bull. A recunoaște că ți-a crescut o fofoloancă în dosul genunchiului, la ora 9:10 dimineața, în timp ce stai lângă unul dintre cele mai căutate adăposturi pentru animale de companie din Londra, ar însemna să tulburi prea mult ordinea firească a lucrurilor. În schimb, simțea labia majora și mons veneris ca pe niște saci plini cu lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era în timpul pauzei sale de masă. Restul dimineții, după vizita lui Bull, fusese destul de ciudat pentru el. Alan simțea cum etica și propria cumpătare i se scurg din minte ca apa din cadă. În cap i se învârtiseră diferite aspecte, considerații și argumente, până când dispăruseră toate ca aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era deloc distrat, ci chiar părea sincer. Avea această capacitate, să se adapteze, să pară intim cu Naomi, astfel ca ea să aibă impresia că e cu ea și numai cu ea. Și apoi își aminti de programarea anulată din dimineața aceea, care i-l adusese pe Bull. Ocazia era perfectă; așa că spuse: Trebuie să trec pe la un pacient din Archway. Naomi, surprinsă și descumpănită, răspunse: — Nu știam că ai un pacient în Archway. — Un bătrân, Gaston. Ca să fiu cinstit, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la Grove și să-l caute iar pe Margoulies. Poate era alergic la antibiotic. Dar se răzgândise. Nu voia să-l deranjeze pe bunul doctor. O să tragă un somn bun peste noapte și, eventual, dacă se mai simte rău de dimineață, își va face încă o programare. Oricum, Alan îi spusese să revină peste câteva zile ca să-i schimbe pansamentul. Adevărul e că acesta începuse să-l deranjeze. Dată fiind localizarea rănii, Margoulies nu putuse să fixeze fașele prea bine. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
probabil o să fii... Apoi avu o bănuială și continuă: Ai luat cumva pastilele acelea? Bull se lăsă cu greutate pe un fotoliu cu umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea. Postura lui Bull era plină de patos. Își strângea genunchii inocent, de parcă ar fi vrut să-și ascundă și mai bine comoara de ochii celorlalți. Alan știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera la telefon de dimineață. — E undeva în Somerset. Ține tot weekendul. Totuși, se poate să trag o fugă până la Londra într-una din seri, eventual vineri. Alan evalua deja posibilitățile de pe poziția pe care i-o conferea ușurința adulterului. Nu voi fi la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se putea spune că acesta are condiții de viață mai bune decât avea Gaston însuși. Poate că el, și nu chistul, ar fi trebuit drenat zilnic. 4 Tentativa Primul lucru de care își dădu Alan seama când se trezi în dimineața următoare era că reușise să-i servească lui Naomi o poveste destul de convingătoare, dată fiind situația. Numai că, în adâncul sufletului său, era convins că rutina, și numai rutina, este elementul-cheie pentru o minciună adulterină de succes. Noaptea de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui. O împinsese pe Cecile în cărucior pe strada curată, cu vile în stil victorian, în drum spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră, însă în acea dimineață Naomi nu le dăduse atenție. Probabil că în orice altă dimineață le-ar fi salutat cu fraza „Vai, ce dovadă sănătoasă a unei societăți cu adevărat pluraliste“, pentru că se putea spune orice despre Naomi, dar nu și că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vile în stil victorian, în drum spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră, însă în acea dimineață Naomi nu le dăduse atenție. Probabil că în orice altă dimineață le-ar fi salutat cu fraza „Vai, ce dovadă sănătoasă a unei societăți cu adevărat pluraliste“, pentru că se putea spune orice despre Naomi, dar nu și că nu era devotată acestei cauze. Numai că devotamentul se cam dusese naibii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
le-ar fi salutat cu fraza „Vai, ce dovadă sănătoasă a unei societăți cu adevărat pluraliste“, pentru că se putea spune orice despre Naomi, dar nu și că nu era devotată acestei cauze. Numai că devotamentul se cam dusese naibii în dimineața aceea londoneză întunecată, umedă și plină de frunze. Londra avea puterea, constatase Naomi, să facă din primăvară toamnă printr-o simplă schimbare a calității aerului și luminii. Tufele de lemn-câinesc se zbuciumau ca măgarii priponiți, iar șuvoaiele de ploaie murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bucurase că reușise să se strecoare pe lângă el fără a fi observată. În mod normal, Naomi ar fi discutat cu celelalte mame și cu tatăl despre diferitele grupuri locale de întrajutorare în care erau implicați cu toții. Numai că discuția din dimineața aceea se concentra exclusiv asupra picioarelor invadate de varice, asupra intestinelor care își torturau anusurile aferente, asupra capetelor afectate de schimbările de presiune atmosferică și asupra răcelilor fără de sfârșit, cu nasuri care curg. Ceaiul clipocea în cana în care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
furiș târfa în cameră ca să i-o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea casa de oaspeți, doamna Turvey nu cunoscuse pe nimeni care să joace cribbage și să se implice în chestii imorale. Așa trecuse weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru combinațiile de băuturi groaznice pentru mațe: porto și gin, bourbon și vermut, bere și rachiu polonez. Morton văzuse vaginul lui Bull. Îl văzuse la fel de limpede cum văzuse mingea. Numai că mai văzuse și un vârcolac furându-i hainele de dimineață. Era șocat. Se retrăsese în vestiar să analizeze posibilitatea de a se lăsa de băut. La finalul meciului, când restul echipei i se alăturase, se făcuseră o mulțime de glume porcoase. — Masher zice că a văzut o pizdă pe piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sunt hui, uigură, kazahă, uzbecă, tadjică, tatar, kârgâză, sala și dongxiang, de religie islamică. După calendarul islamic, Corban cade în data de 10 decembrie. În preajma sărbătorii, se face curățenie mare în gospodării și se prepară diferite mâncăruri și prăjituri. În dimineața zilei de Corban, musulmanii fac baie, se îmbracă în haine noi și se duc la moschee pentru a asculta fragmente din Coran. Fiecare familie taie oi, cămile sau vaci și împarte carnea la rude, prieteni sau musafiri. Naționalitatea uigură organizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că trebuie să ne îndreptăm greșelile cât mai repede, deoarece, încet-încet, consecințele acestora se pot agrava. Adevărul și lingușirea Cu mult timp în urmă, în principatul Qi trăia un oarecare Zou Ji, un bărbat frumos și bine făcut. Într-o dimineață, după ce se îmbrăcă foarte elegant, începu să se admire în oglindă. Încântat de el peste măsură, și-a întrebat nevasta: Spune-mi, cine crezi tu că este mai frumos, eu sau tânărul Xu? Bineînțeles că tu, i-a răspuns soția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vorbesc despre lucruri serioase și dumneavoastră glumiți! Profesorul îi spuse atunci : Eu nu sunt decât un sărman orb, cum aș îndrăzni să glumesc cu Înălțimea Ta? Ceea ce vreau să spun este că învățatul la tinerețe este ca soarele strălucitor de dimineață. Când începi să înveți la vârsta matură este ca soarele de la amiază. Învățatul la bătrânețe este ca flacăra lumânării, cu lumină slabă, e adevărat, dar nu este ea preferabilă beznei totale? Aveți perfectă dreptate, fu nevoit să recunoască prințul. O
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe malul apei împreună cu copilul, pentru a spăla rufe. Plictisit, copilul a luat în mână un băț și a început să lovească apa, imitând în același timp sunetul scos de apă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între orele 7:00-8:00 dimineața, masa de prânz între 11:30 12:30, dar nu mai târziu de ora 13:00. Masa de seara, între orele 18:00-19:00. Chinezii respectă cu destul de multă strictețe acest program și fiecare masă durează sub o oră, însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mulțumim lui Dumnezeu că am fost la locul și timpul potrivit”, au spus reporterului Adevărului românii aflați ilegal la muncă în Spania, care au ajuns pe paturile spitalelor din Madrid. Ei mulțumesc lui Dumnezeu nu că au pierdut trenul în dimineața de joi, ci că s-au aflat în el, că au fost răniți și mutilați. De ce? Pentru că autoritățile spaniole le-au pus la capul patului de suferință documentele de rezidență în Spania. Acești amărâți pot rămâne acum liniștiți să culeagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
păcatul sărăciei, al disperării, al năucelii, al însingurării, cei care privesc la lumea sălbatică ce le crește în jur și nu mai înțeleg nimic. Și sunt gata să pună mâinile pe piept. Cei care, asemenea lui Iisus, întreabă în fiecare dimineață: „Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”. Aud că această catedrală se va construi din banii strânși de Biserică din donații de la credincioși. Mii de miliarde adunate de la amărâții patriei, pentru care bănuțul de 5.000 e cât roata carului? Haida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
beat încât nu-mi mai aminteam ce film am văzut. Pe urmă rătăceam ore în șir prin Cișmigiu. Nu mai știam dacă sunt mort sau trăiesc, zilele și nopțile se făcuseră o pastă informă, îmi era groază să adorm, iar dimineața mi-aș fi dorit să dorm pe veci, ca o piatră. Nu știu cât mai aveam de trăit așa. Probabil că nu apucam Revoluția dacă Hidoșel nu ar fi ajuns să zică într-o seară Solarisul lui Tarkovski. Uuu, uuu, făcea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]