6,859 matches
-
Eudes, Charles Martel a învins în 732 o expediție întreprinsă din Pamplona de guvernatorul musulman al Spaniei: pentru aceasta el este considerat salvatorul Creștinătății și al Europei. După ce l-a destituit pe ultimul rege merovingian, Pepin cel Scurt a fondat dinastia carolingiană, încoronîndu-se rege al francilor, în 751. Dar, pe lîngă aceste două evenimente marcante, opera realizată în această jumătate de secol se situează pe mai multe planuri. Mai întîi, Charles Martel le-a dat Carolingienilor posibilitatea de a-și face
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dat regatului pentru mai multe secole contururile sale geografice, este unul dintre acestea. Tot atît de importantă, la sfîrșitul acestui secol al X-lea, care este unul din cele mai frămîntate din Evul Mediu, apare data de 987, cu instalarea dinastiei care va încarna istoria Franței pînă la Revoluție: Capețienii. Începuturile lor, înaintea domniei lui Filip August (1180), sînt lente și modeste: ele se situează într-un context feudal puțin propice unei puterei regale solide. Dar, în același timp, regatul beneficiază
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aleg pentru a treia oară un roberțian ca rege: fiul lui Hugo cel Mare, Hugo Capet (această poreclă, apărută mai tîrziu, evocă probabil numeroasele *cape [în latină capa] de abate laic, pe care le avea Hugo). De data aceasta, noua dinastie se născuse. Încă din 987, din precauție, Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea, care va fi numit "cel Pios", este regele anului o mie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un rang inferior și curînd chiar al simplilor posesori de castele: de acum încolo sîntem în plină *feudalitate. Din marele principat pe care roberțienii încercaseră să-l constituie între Sena și Loara, s-au detașat regiuni mai puțin întinse în favoarea dinastiilor comitale: comiții de Maine, comiții de Anjou, comiții de Blois... Hugo Capet nu mai controlează în mod direct decît comitatele de Paris, de Senlis, de Dreux și de Orléans. Astfel cantonați în Île-de-France și în Orléans, primii capețieni nu sînt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
găsește moartea în fața Tunisului, după ce i-a adresat fiului său, viitorul Filip al III-lea, Învățături sau Instrucțiuni care rezumă idealul de rege creștin. El va fi *canonizat încă din 1297 și meritele sfințeniei sale se vor răsfrînge asupra întregii dinastii capețiene. Filip al III-lea și Filip al IV-lea. Totuși, timpurile se schimbau. Profitînd de superioritatea franceză, frați și fii ai lui Ludovic cel Sfînt se lansează în aventuri exterioare regatului, mai ales spre sud: Filip cel Îndrăzneț (1270-1285
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vasalitate. Filip cel Îndrăzneț alipește domeniului comitatul de Toulouse și Filip cel Frumos pe cel de Champagne. Mai multe dintre aceste teritorii nu au rămas sub controlul direct al regelui, ci au fost cedate ca *apanaje fiilor mai mici ai dinastiei, cu posibilitatea revenirii la tron în cazul absenței unui moștenitor de parte bărbătească. Aceste apanaje sînt administrate urmînd aceleași metode ca pentru domeniu. Instituțiile locale. Administrarea zilnică a domeniului regal era asigurată pînă la sfîrșitul secolului al XII-lea de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
națiuni" și profesorii cei mai prestigioși precum germanul Albert cel Mare sau italianul Toma d'Aquino. O politică de prestigiu. Această strălucire culturală este pe măsura influenței regatului Franței. Ea însoțește o întreagă politică de prestigiu, care, după 1270, duce dinastia capețiană pe primul plan în Europa. La începutul secolului al XIV-lea, Capețieni domnesc la Napoli și în Ungaria. Regi ai Franței, Filip cel Frumos și fiii săi sînt de asemenea, din 1284 pînă în 1328, regi ai Navarrei. Fratele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regele, regina Isabeau de Bavaria și Parisul, fiecare este gata să se alieze cu englezii. Războiul de O Sută de Ani în secolul al XV-lea. În Anglia, Henric al V-lea, devenit rege în 1413 și provenit din noua dinastie de Lancaster, vrea să-și apropie nobilimea și îi oferă aventura franceză. Succesele sînt fulgerătoare. El zdrobește nobilimea franceză la Azincourt în 1415, cucerește Normandia și se apropie de Paris. Războiul civil paralizează Franța, mai ales după asasinarea lui Ioan
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
terminat. Ludovic al IX-lea și Carol Temerarul. Acestui conflict secular îi succede un altul: lupta contra Statului burgund, preludiu pentru un lung război împotriva Casei de Austria. Din 1363, profitînd de războaiele engleze, Casa de Burgundia, ramură colaterală a dinastiei de Valois, a pus bazele unui stat. În timpul lui Carol Temerarul (1467-1477), el se întinde de la Mâcon la Amsterdam, de la Amiens la Mulhouse. Moștenitor al vechii Lotharingii, el reprezintă o putere politică ce a știut să profite de rivalitatea franco-engleză
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Franță marcată din punct de vedere economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru numeroase decenii amintirea unei aventuri glorioase și, în același timp, bazele noii societăți burgheze. "Soldat al Revoluției", "fondator al celei de-a patra dinastii, care succede celei merovingiene, celei carolingiene și celei capețiene", "uzurpator" respins, în Europa de vechile monarhii, în Franța de susținătorii Vechiului Regim ca și de cei ai anului II, Napoleon Bonaparte a fost toate acestea rînd pe rînd. El a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță serenisimă, ministrul, baron, iar președintele colegiului electoral, conte. Aceste noi elite aveau să se amestece cu vechea nobilime iar întregul avea să asigure susținerea dinastiei. Viitorul va arăta repede limitele acestor noutăți. Dereglarea sistemului. Dacă societatea dă către 1810 o impresie de bună funcționare, este pentru că ea beneficiază de doi factori favorabili, puternica mînă organizatoare a Împăratului, dar și războiul victorios care satisface inimile și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dizolvare a Camerei "de negăsit". Alegerile din octombrie 1816 fac să apară o majoritate a constituționalilor al căror conducător este contele Decazes, care îi succede lui Richelieu în 1818. Dar, la 13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu, ultraregaliștii vin la putere cu contele de Villèle, pe care contele de Artois, fratele lui Ludovic al XVIII-lea, Carol
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puțin de 12.000 de oameni, puțin doritori să lupte împotriva poporului care arborează drapelul tricolor. După trei zile de luptă, armata se retrage din Paris. Ziariștii de la National și oameni politici liberali preconizaseră de cîteva luni o schimbare de dinastie și chemarea ducelui de Orléans, "prinț devotat cauzei Revoluției [...], rege cetățean", atașat tricolorului și Cartei. Ducele de Orléans acceptă din partea deputaților și pairilor locotenența generală a regatului. La data de 31, el se duce la primărie și apare la balcon
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regatului. La data de 31, el se duce la primărie și apare la balcon, îmbrățișîndu-l pe La Fayette, înfășurat cu drapelul tricolor. Poporul îl aclamă. Orleaniștii escamotaseră victoria republicană. Carol al X-lea, retras la Rambouillet, s-a gîndit să salveze dinastia abdicînd în favoarea nepotului său, ducele de Bordeaux, Henric al V-lea, și numindu-l pe ducele de Orléans regent. Zadarnice decizii. O coloană din gărzile naționale se îndreaptă spre Rambouillet. Carol al X-lea nu vrea să lupte și fuge
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dezvoltă în așa măsură autonomia față de sultan, încît, în 1832, fiul său, Ibrahim, cucerește Siria. În 1832, apoi în 1840, un ultimatum al puterilor europene conduse de Anglia și Rusia îl constrînge pe Mehmet-Ali, susținut de Franța, să dea înapoi. Dinastia lui Mehmet-Ali stăpînește de acum înainte doar în Egipt, dar ea obține dreptul de a fi ereditară. În definitiv, criza din 1840 nu pune sub semnul întrebării locul Franței în Orient. Realizările celui de-al Doilea Imperiu. Sub cel de-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
41-54 Claudiu, împărat 47-48 Discursul lui Claudiu adresat galilor 54-68 Nero, împărat 68-70 Revolte în Galia 70-96 Domnia Flavilor 90 Înființarea provinciilor din Germania 96-192 Domnia Antoninilor 121-122 Hadrianus în Galia 165 Începutul epidemiei 177 Martiri creștini în Lyon 193-235 Dinastia Severilor 197 Prădarea orașului Lyon Începutul sec. III Irineu, episcop de Lyon 212 Edictul lui Caracalla 253 Invazia Galilor 260 Postumus înființează Imperiul galilor 260-268 Gallienus, împărat 284-305 Dioclețian, împărat 285-286 Revolta bagauzilor 310 Viziunea lui Constantin cel Mare 314
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
III Irineu, episcop de Lyon 212 Edictul lui Caracalla 253 Invazia Galilor 260 Postumus înființează Imperiul galilor 260-268 Gallienus, împărat 284-305 Dioclețian, împărat 285-286 Revolta bagauzilor 310 Viziunea lui Constantin cel Mare 314 Conciliul din Arles 324-337 Constantin, împărat 334-363 Dinastia constantiniană 360 Julian proclamat împărat la Paris Sfîntul Martin întemeiază confreria de la Ligugé 379-395 Teodosiu, împărat 406 31 decembrie Invazia generală a galilor 410 Goții devastează Roma 418 Așezarea vizigoților în Aquitania 451 Invazia hunilor lui Atila Bătălia din Cîmpiile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Schismă din Occident 1378-1382 Tulburări sociale în Occident (Italia, Franța, Anglia) Către 1387 Chaucer: Povestirile din Canterbury 1392 Debutul lungii boli a lui Carol al VI-lea 1396 Vîrtejul la osia anterioară a trăsurii 1399 Anglia: Casa de Lancaster înlocuiește dinastia Plantageneților 1407 Asasinarea lui Ludovic de Orléans Începutul războiului civil între facțiunile Armagnacs și Bourguignons Începutul sec. XV Arma de foc portabilă 1413 Revolta caboșienilor (facțiunea Bourguignon) în Paris, condusă de măcelarul Simon Caboche 1414-1417 Conciliul de la Constanța 1415 Înfrîngerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
făcea parte integrantă din Moldova, de care fusese alipită în curs de mai bine de patru sute de ani. Ea a urmat, pînă la 1812, soarta acestui principat, căruia i-a constituit aproape jumătatea. Independentă a început ca Moldova și, sub dinastia Bogdanilor, a susținut acea luptă eroică și disproporționată în contra islamismului învingător a cărui culme strălucitoare au fost victoriile lui Ștefan cel Mare, luptă care, cu mult înainte de apariția politică a Rusiei pe scena lumii, a oprit la Dunăre, parte prin
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
realist În istorie, nu critic, este deosebit. „Soarta Bucureștiului a fost Întotdeauna legată de soarta țării. Evenimentele mari din istoria țării au avut repercusiuni covârșitoare asupra transformărilor pe care le-a suferit orașul: unirea Principatelor și alegerea Bucureștiului de capitală, dinastia străină, războiul independenței, desvoltarea economică a Întregii țări, starea de relativă prosperitate dinaintea războiului mondial. Este fatal deci, ca ultimul mare și decisiv moment din istoria țării, formarea României Mari, care din capitalaunei țări de 8 milioane, face din București
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
asigură, așadar, extinderea cetățeniei politice. Diferențele dintre cele două macrofenomene sunt explicate pe baza a patru dimensiuni (diferitele condiții istorice de "plecare" pentru fiecare țără). Aceste dimensiuni sunt: 1) nivelul de consolidare și transformare teritorială din timpul Evului Mediu (primele dinastii naționale se vor manifesta împotriva provinciilor și orașelor slab federalizate) în viitoarele imperii continentale; 2) continuitatea activității organelor de reprezentare medievală în țările care au păstrat o anumită formă de reprezentare pentru regiune și /sau pentru stat (estates) pe toată
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de politică, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a pus bazale Statului Național Român chiar dacă pentru asta a trebuit să-și facă dușmani printre boierimea ticăloasă și în cele din urmă să fie înlăturat. Mai departe, chiar și dinastia adusă de pe alte meleaguri s-a comportat cu demnitate, a susținut interesele poporului român și a acționat pentru modernizarea țării. în comparație cu aceștia, Iliescu marele ,,inginer hidrolog” (care nu și-a dovedit nici o competență în acest sens), a atins marea ,,performanță
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
porneau în căutarea altui taur care să se bucure de asemenea privilegiu și de un harem de rumegătoare. Iar dragonul adus odată cu statuia din Sinope era un șarpe uriaș, fiind considerat Șarpele Înțelepciunii ce se bucura de mare cinstire din partea dinastiei macedone- ne. El era și simbolul zeului egiptean Khnum, cunoscut prin filfizonia grecilor ca Mintea Bună sau Eonul, de unde a trecut în gnosticismul setian cu fruntea sus. Taurul solar și șarpele erau simbolurile principale din cultul lui Sarmis ori Mitra
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în perioada septembrie-decembrie 1857. Rezultatul discuțiilor Adunărilor ad-hoc a fost o rezoluție în 5 puncte în care se cerea: unirea Principatelor într-un stat cu numele România, respectarea autonomiei Principatelor, conducerea statului să revină unui principe străin dintr-o mare dinastie a Europei ai cărei fii să fie crescuți în religie ortodoxă, integritatea și inviolabilitatea și neutralitatea pământului Principatelor, formarea unei Adunări în care să fie reprezentate toate categoriile sociale. Adunările Ad-Hoc reprezintă o etapă importantă în lupta românilor pentru realizarea
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Noile alegeri au fost organizate în septembrie 1857 și au fost câștigate de către unioniști. Rezoluțiile celor două adunări solicitau: unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur stat numit România, aducerea pe tronul noul stat a unui prinț dintr-o dinastie europeană, respectarea autonomiei și neutralității teritoriului românesc și formarea unei Adunări Legislative din care să facă parte reprezentanții tuturor categoriilor sociale. Ambele Adunări Ad-Hoc au fost dizolvate în decembrie 1857. Dorințele românilor, însoțite de raportul și propunerile Comisiei europene, au
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]