6,113 matches
-
plumb, spuse Peduzzi agitat. Tre’ să ai piombo. Piombo, ceva piombo. Tre’ să-l pui chiar aici. Chiar deasupra cârligului, altfel momeala o să plutească deasupra apei. Tre’ să ai. Doar puțin piombo. — Tu nu ai cumva? Nu, spuse Peduzzi cotrobăind disperat prin buzunare, trecându-și degetele prin mizeria din buzunarele interioare ale hainei sale militare. Nu am. Ne trebuie niște piombo. Păi atunci nu putem pescui, spuse tânărul, desfăcându-și undița și scoțând firul. O să luăm niște piombo și o să pescuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șobolani de mosc. André luase carabina de douăj’doi din bufet și o ținea În mâini. — Ils sont des sauvages, Îmi explică Fontan. Ils veulent să se-mpuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul! scârțâi André. Privea disperat de-a lungul țevii. — Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. Je connais beaucoup des șobolani de l’eau. — Dă-mi pușca, spuse Fontan. Sunt niște sălbatici. Trag unul În celălalt, Îmi explică din nou. André ținea arma strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care fornăia era Dwight. Își freca nasul de sânii soției sale, semn că dorea să se Împerecheze. Am folosit verbul „a se Împerechea“ În mod intenționat. Erau amândoi disperați să facă un copil cât mai puteau. În vederea călătoriei, ea se echipase cu un termometru și conform ultimei citiri era perioada cea mai fertilă. N-avea nici un chef, dar aici nu era vorba de pasiune. — Nu pot să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
voce de femeie strigând din senin. Când s-au Întors să vadă ce se auzise, Harry, Marlena și Esmé dădură cu ochii de o femeie Îmbrăcată Într-un taior roz care stătea sub streașina unei clădiri vecine și făcea semne disperate cu mâinile. În spatele ei se aflau doi bărbați, unul cu o cameră de luat vederi În mână și celălalt cu un microfon din acela lung. Era, desigur, echipa de filmare de care pomenise bătrânul de la intrare În instrucțiunile date domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un atac de cord Într-un sat uitat de lume, fără un doctor sau o ambulanță care să-l ia de acolo. I se Încețoșă mintea, amețit de durere și de certitudinea că urma să moară. Se clătina de colo-colo disperat să găsească un remediu, surd la Întrebările Îngrijorate ale soției. Era pe cale de a fi ucis de o forță misterioasă. Bătrâna moartă - spuseseră că o să ia ghinionul cu ea lăsând În urmă doar ce e bun. El era răul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o birmaneză cam de vârsta ei care se uita spre ea. Femeia purta o pălărie conică din ratan cu panglici roșii. Când se uita În jos, pălăria Îi ascundea fața complet. Dar când se uita În sus, avea o expresie disperată și Înfricoșată, sau cel puțin așa i se părea lui Wendy. Era ca și cum femeia ar fi vrut să-i spună ceva, să-i transmită un mesaj urgent. Era sigură că femeia pornise spre ea, dar apoi văzuse, pe partea umbrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uite! Arătă cu degetul spre podul care abia se mai vedea, atârnând de niște sfori pe partea cealaltă. Bennie spuse cu respirația tăiată: —O, Doamne, s-a prăbușit! Se grăbi să ajungă la Pată Neagră. —Podul! spuse el făcând semne disperate. S-a prăbușit. Cum mai plecăm noi de-aici? Pată Neagră se uită la podul care atârna. Le strigă camarazilor lui să se prefacă surprinși. Nu voia ca oaspeții lui să se alarmeze, să creadă că sunt ținuți Împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de eliminări, schimbările de roluri cu consecințe dezastruoase și cosmetizarea oamenilor cu dinți lipsă, coafuri groaznice sau gușă. Aruncă o privire spre televizor. Ei bine, de ce nu? Mai bine să-și ocupe mintea cu altceva decât conștiința dureroasă a situației disperate În care era. Se Îndreptă spre partea veselă a taberei. În bezna din junglă, ecranul strălucea ca un far. O văzu pe prezentatoarea emisiunii Îmbrăcată În aceiași pantaloni kaki pătați cu noroi, cu aceeași pălărie de safari de acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry să le anunțe ce a hotărât. Chiar Înainte de a se Întâlni cu el, discutaseră posibilitatea ca Întreaga căutare organizată de TV Myanmar să fie o farsă, iar Harry să fi fost luat de fraier. Era ca mulți alți oameni disperați, gata să se agațe de orice speranță. Mai multe rețele, În afară de GNN, suspectaseră că ar putea fi vorba de o șmecherie de imagine, dar hotărâseră să nu arunce Încă bănuiala cum că martorii ar fi falși, din moment ce nu aveau probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vorbit. Wendy a plâns o zi Întreagă și apoi cu Întreruperi, timp de câteva săptămâni. În cele din urmă s-a refugiat În muncă. Acum era activistă cu normă Întreagă pentru Free to Speak, denunțând regimul și vorbind despre situația disperată a birmanezilor. Phil Gutman a antrenat-o. —Nu ai voie să fii slabă, i-a zis el. Trebuie să denunți nenorocirea aia de regim. Oamenii care cred În rahatul ăsta de „angajament constructiv“ se dovedesc a fi de obicei consultanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
situației În care fusese cu Wyatt. De fapt, observase că Phil putea fi de-a dreptul lipicios. Punea mici Întrebări-test, cum ar fi: —Azi m-am gândit la fundulețul tău. Tu te-ai gândit la al meu? Câteodată suna aproape disperat. Ea și-l dorea la fel de Încrezător În pat cum era cu presa. Din când În când, Își permitea să se gândească la Wyatt, adică „aproape niciodată“; Își spunea că „depășise total povestea“. A fost o pasiune trecătoare și reușise chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am fi salvat. Mare păcat! Mi se rupea inima pentru tânărul acela care-și privea colegul de serviciu, superiorul, cum se zbate între viață și moarte chiar sub privirile lui. A fost înfiorător. „Faceți ceva, repede! Faceți ceva, repede!“, repeta disperat. Și eu eram tare îngrijorat. Am stat cam o oră în fața spitalului fără să primesc nici o veste, așa că m-am întors la metrou. De atunci n-am mai mers la Spitalul Hibiya și nici cu tânărul respectiv nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
problemă care ține de traumele psihice. De exemplu, persoanele care încă se mai țineau pe picioare i-au ajutat din răsputeri pe cei căzuți la pământ. Aceștia făceau spume la gură și au murit în chinuri groaznice sub privirile lor disperate. Parcă era un câmp de luptă. Tragic. Mulți dintre supraviețuitori au contractat sindromul stresului post traumatic. Într-o zi, dintr-odată și fără nici un motiv, oamenii aceia au fost aruncați în ghearele morții. Pentru ei a fost o experiență terifiantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bine. Se pare că a a fost difuzată la televizor scena în care eram căzut la pământ. A fost transmisă și în Irlanda această știre. Fiica mea, care venise în vizită la noi acasă a văzut-o și a strigat disperată la soția mea: «Hei, mamă. Vino repede! Se pare că tata a avut un accident la metroul din Tokio!» Soția s-a speriat și a luat-o la fugă pe scări să vadă știrea. A văzut clar că eram prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre detașarea de dorințele lumești. Cu alte cuvinte, cei care se dădeau salvatori erau niște oameni dominați de Aum, care nu erau în căutarea adevărului. E o perversiune faptul că unii membri au renunțat la case pentru a face eforturi disperate să strângă donații în numele «mântuirii». Nu cred că Matsumoto a început să se schimbe pe parcurs. Sunt sigur că avea aceste idei de la început. Numai că a luat lucrurile treptat. - Deci, încă de la început plănuia să se îndrepte spre Tantra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
somnul său iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
l-am lăsat în plata Domnului... Tata se chinui câțiva ani să repună pe picioare blănăria. Dar capitalul fusese irosit, vechii furnizori angrosiști de blănuri pierduți și o criză economică ne aduse în pragul falimentului. Părinții mei încercară un gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi voit să adâncească vreun autor pe care-l cunoșteam superficial, și la care, ocupat aiurea, nu puteam să întîrzii. Ea mi-ar fi întreit cunoștințele, fără să fiu nevoit să mă ocup special. Dar observațiile ei erau așa de disperate, încît nu puteam armoniza nimic. Când plecam undeva, îi lăsam un plan de studii, ea trebuia să-mi scrie observațiile și nu-mi scria niciodată despre asta în fierbințeala rândurilor pasionate sau numai oarecare, iar la întrebările mele repetate se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timp mă analizez pasionat și fără întrerupere de când mă cunosc. Când mă gândesc, văd ce gusturi mereu contrarii am avut întotdeauna. De-mi citesc jurnalul de zi al câtorva clipe din viața mea, vad că uneori sunt mulțumit și alteori disperat, uneori mi-e milă de ea și alteori o urăsc și alteori nu mă interesează. Cum să disting din tot ce a spus ea ce e sincer, când eu nu sunt sigur dacă reflexiile mele nu sunt pornite din ciudă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sacrificiile și toate nebuniile, îi era complect necunoscută. Nu am lipsit timp de ani de la un singur concert, mergeam de zeci de ori la aceeași operă și nu mă văd o singură dată împreună cu ea. O părăseam seara oricât de disperată aș fi lăsat-o, fără să pot face sacrificiul vreunei ore de muzică. Să simți că te cuprinde în întregime vreun pasaj wagnerian, să te urmărească întocmai ca o ființă, să-ți pui în el toate gândurile, toate voile, să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va trebui să mă conving că oricine putea face această operație asupra ei?) Dacă n-avea calități intelectuale, nu cred să fi fost în stare nici de instincte puternice. N-o țin minte de minciuni grozave, de ură, de gelozie disperată, de sacrificii rare. Cuvintele ei, uneori mari, nu-mi făceau iluzii și nu le luam decât ca rezultatul unei logici șubrede. Cu toate acestea, era formată numai din instincte. Niciodată n-am vă-zut-o contrazicîndu-mă numai din pricina unei judecăți proprii. Aceste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Totuși, la început nu mi s-a părut că minte, poate pentru că fiind tot timpul împreună cu mine, n-avea prilejul să ascundă ceva. Fiind fericită alături de mine, petrecând din tot ce petreceam eu, nu avea motive. Am văzut-o deseori disperată, și nu cred ca această disperare să fi fost numai o înaltă comedie magnific jucată ca să mă facă să iau anumite hotărâri, cu toate că, după cum am mai spus, anumite socoteli nu-i lipseau. Se poate ca aceste minciuni care trebuiau să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastră o să continue prea mult. De ce o chinui atunci? O chinui pentru că nu sunt de un temperament egal, și, de o las calmă, ea se distrează inconștientă cu alții, uită, face ușurințe. Și sunt mândru. Iar dacă aș ști-o disperată, mi-ar părea rău și aș chema-o înapoi. Tragicomedie... (Urmează o sută de pagini unde ea nu mai are rol). Am căutat să analizez cu migală paginile acestea și n-am ajuns la nici un rezultat. Sunt desigur numeroase, pline
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Eram la șapte kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și a trebuit să mă răzbun: " Dar nu vezi că înnebunesc aci de plictiseală?" S-a îndoit, ca și cum vorba mea ar fi fost de un material care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întreb de nu m-am înșelat cu desăvârșire. Tristă e experiența pe care o fac. Am crezut că deoarece îmi dau seama de toate gesturile și maniile unui personagiu, de tot ce are exterior, îl cunosc perfect; că deoarece plânge disperat, spunând vorbe tragice și jurăminte, adevărul din adâncuri este același. Și acum văd că natura umană e mai complicată. Forța, oricât de sinceră, nu garantează și durata sentimentelor. Nu putem fi siguri de ce e înăuntrul nostru. Cunosc o doamnă care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]