3,853 matches
-
de ageră Încât putea tăia un fulg În două, când fu Înconjurat de atacatori. Bodo era voinic și deprins să mânuiască cu măiestrie uneal ta primejdioasă, așa că sarcina ucigașilor se dovedi Într-ade văr mult mai grea decât crezuseră. Tânărul Îl doborî pe cel mai apropiat, când o arsură cumplită Îi fulgeră umărul drept. Își trecu cu iuțeală sabia În mâna stângă și continuă să lovească cu sete. Puterile Îl părăseau, odată cu sângele ce țâșnea din umăr, și cei doi tâlhari rămași
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
totdeauna, și oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel de moarte, mult mai Îngrozitoare, pentru că nimeni n-o cunoștea. O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aceasta am fost bine sfătuit În netreb nicia mea, pentru că am văzut leșuri, cai răpuși, sânge curgând, mă rog, bătălie pe viață și pe moarte. Tânărul cavaler luptase cu vitejie, căci lângă el zăceau nu puțini tâlhari pe care-i doborâse. Am crezut că frumosul tânăr murise și el și mă pregăteam să-l Îngrop creștinește, când am vă zut că mai răsufla Încă. Într-adevăr, dintr-o rană adâncă din piept Îi curgea sânge. Deci era În viață. Atunci l-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mâine ne așteaptă o zi grea!“ Dar cel pe care Îl numea Siegebert a răspuns: „Nobile stăpân, ce-ar fi dacă am aprinde un foc mic și-am pune În frigare o halcă din mistrețul pe care tocmai l-ați doborât? Dacă tot am avut o vânătoare atât de spornică, să ne bucurăm de ea. Oamenii sunt Înghețați și flămânzi și câteva Îmbucături calde le-ar prinde bine. O Înghițitură de vin de-asemenea. Întârziem doar vreun ceas, carnea e fragedă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
treacă prin șanț, ori să sară peste el. A ales a doua variantă. În momentul în care-și făcea elan pentru a sări, piciorul i-a alunecat pe o piatră colțuroasă, s-a dezechilibrat și a căzut ca un ghemotoc, doborâtă de efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în "familia refugiaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea bine drama pe care o trăia bătrânul din fața lui. Totuși, cred că am citit, am deslușit în ochii tulburi și îndurerați ai bunicului cauza acestei suferințe. Da. Mai mult decât lipsa mămăligii, îl dobora absența dragostei: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta... (Matei 15:4) Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde erau respectul, cinstea și dragostea pe care le datorau copiii tatălui lor? Realitatea, sub forma ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
americanii!!!". Sintagma aceasta, alcătuită din două cuvinte, era strigată, țipată, urlată cu disperare, cu toată forța, cu venele gâtului umflate, cu ochii bulbucați și aprinși ca ai consumatorilor de droguri intrați în sevraj. Alții, cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
șanț, ori să sară peste el. A ales a doua variantă. În momentul în care-și făcea elan pentru a sări, piciorul i-a alunecat pe o piatră colțuroasă, iar ea s-a dezechilibrat și a căzut ca un ghemotoc, doborâtă de efort, în șanțul care mărginea drumul și care-i va primi ultimele pâlpâiri de viață. Scena aceasta a fost văzută de vecini care ieșiseră în stradă, alertați de strigătele bunicii, pentru a vedea ce se întâmpla în familia refugiaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ani!" Mulțumesc dragă Angela! Încă din copilărie, am fost mândru de faptul că m-am născut în același zi cu geniul literaturii române. Dar 15 ianuarie mă duce cu gândul și spre un poet tânăr de aici, care a fost doborât de cancer la vârsta fragedă de 24 ani. Astfel în ziua mea de naștere sentimentele mele sunt complexe. Dar știu că poezia e viață, relaxare și bucurie. Și încet, încet am învățat să mă bucur de tot ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
rămas porecla de Buffalo Bill (Bill Bizonul). Pe când lucra la construirea liniei ferate „Union Pacific”, În calitate de vânător de bizoni, pentru aprovizionarea muncitorilor și armatei cu carne de bizon, a aranjat un concurs de vânătoare În care a fost declarat câștigător, doborând Într-o zi 69 animale. Premiul a fost 500 dolari, sumă mare pentru acel timp, o piele de bizon costând atunci 3 dolari. Rivalul său a fost Bill Comstock. De atunci i-a rămas numele de Buffalo Bill, vânător a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ceea ce, alături de tensiunea acumulată în timpul zilei în urma bătăilor, făcea somnul imposibil pentru mulți dintre deținuți. Alții nu au fost lăsați să doarmă în mod intenționat timp de câteva zile, ajungându-se până la zece, cincisprezece în cazurile extreme, pentru a-i doborî fizic. La un moment dat, a fost introdusă o nouă metodă de tortură-statul în poziție fixă, care presupunea așezarea în fund, cu mâinile pe genunchi și privirea ațintită la vârful picioarelor timp de săptămâni. La orice tresărire, deținuții erau loviți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu o curea peste față. După ce au trecut de toate etapele, au fost duși în camere mai mici, pentru a deveni agresori. Pus să bată pe cineva, a simulat loviturile: pornea tare pumnul, dar când se apropia, îl încetinea și dobora adversarul doar din împingere. A mai trecut și prin alte camere, iar la un moment dat s-au oprit bătăile și li s-au dat cărți de citit. Prin mai sau iunie 1950, colonelul Zeller a triat deținuții pentru Canal
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mari, albaștri, erau foarte expresivi. Când se încrunta, te înspăimânta. Bărbia specifică tipului voluntar. Râdea arareori și râsul lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când îți da un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui, ca un ucigaș feroce. Mai era apoi și de o inteligență ieșită din comun și cu o memorie formidabilă. Își aducea aminte de tot ceea ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
propriile concluzii. Virgil Ierunca vorbește despre Pitești ca despre o 'insulă a ororii absolute' și crede că în cadrul acțiunii 'categoria martorului inocent a fost pur și simplu suprimată'. El este de părere că 'scopul Securității [ ] nu era numai de a doborî forțele vii ale unei mișcări politice-oricare ar fi fost ea-, ci și de a anihila metodic, și fără posibilitate de recuperare, forța de opoziție a totalității tineretului deținut'. Astfel, avantajele metodei Pitești au fost completarea anchetelor prin denunțuri și legarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
literară și a fost pe lângă mare gânditor și cel mai bun prieten al poporului pe care l-a iubit și l-a înălțat în formă nepieritoare în scrisul lui, luând parte la toate suferințele războiului nostru, suferinți care l-au doborât, vă rugăm mult apreciată doamnă, să primiți din partea Sindicatului ziariștilor din Bucovina, cele mai adânci păreri de rău, întărindu-vă Dumnezeu în durerea negrăită ce o aveți. Ziariștii și scriitorii din Bucovina sunt așa de zdrobiți sufletește ca dvoastră. Dumneavoastră
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
notă. Așa cum bănuiți poate, am avut un an plin de evenimente în această țară, mai ales aici la Chicago. Peste toate, ne-a lovit și epidemia de gripă Hong Kong. Mulți dintre noi, inclusiv Mircea Eliade și cu mine, au fost doborâți, iar eu cu greu încep să-mi revin. Studiul meu asupra populațiilor Ainu înaintează încet. Planul meu este să scriu câteva articole separate despre fațete variate ale mitului, cultelor Ainu etc. și eventual să le adun laolaltă sub forma unei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir mai arătos, rotind artistic tăișul sapei în jurul rădăcinii, soldatul nu a mai răbdat. A început să-l înjure și a asmuțit cîinele asupra lui. Animalul l-a doborît dintr-un salt. Smulge-l imediat! a poruncit soldatul. Căzut în genunchi, Sașa Ivasiuc nu înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
administrația lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de minte părea totală, în cazul său. Nu îi era foame, nu îi era frig, oboseala nu îl dobora. Duhorile barăcii nu îl atingeau și lăsa impresia că tratează murdăria din jur ca pe un mediu aseptic. Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a fi fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai mult de treizeci de secunde, un montaj rapid care necesita totuși Klonopin: un atac asupra școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva în depărtare, ricoșeul unui glonte care doboară la pământ un elev de clasa a doua, împușcăturile la întâmplare din biblioteca școlii, sângele împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de butași, un fel de împletitură a energiilor latente ale viei, pe terasa unde am ieșit să contemplu împrejurimile, și plimbarea extrem de plăcută prin pădurea din apropiere. Un aer proaspăt, de ploaie, îmi străpunge plămânii. Copaci mari, cu scoarța scorojită, doborâți de furtună peste drumeag. Micul lac acoperit cu lintiță. Pădure franceză bătrână, de care mai văzusem până atunci doar în filmele cu cavaleri după romanele lui Walter Scott sau în ecranizările inspirate din Alexandre Dumas-tatăl. Podgorii și codru. O împărăție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
selectat și sprijinit pe Manolescu, june asistent universitar pe vremea aceea, locuind cu familia la Câmpina -, R.L. nu avea, spuneam, un cronicar unic care să „asume” nu numai cărțile bune, ale unor amici literari, dar să aibe forța de a „doborî în flăcări” nenumăratele cărți-maculatură, semnate adesea de unii scriitori „în vogă” încă și cu „accese” la comitetul central. Pentru „spatele politic” garantam eu, proaspăt „ales” membru „supleant” al c.c. - și unul dintre motivele pentru care am acceptat această ingrată poziție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
perioadă a dictaturii, membru în comitetul central, a desființat literalmente romanul, artistic și mai ales politic, subliniind ne-atașamentul autorului la „regimul nostru”, ca și accentele sale vădit dușmănoase. Cum avea s-o facă, câțiva ani mai târziu, Titus Popovici, „doborând în flăcări” romanul Bunavestire!Ă; Aurel Martin, critic literar ardelean, directorul Editurii Albatros și fidel, slugarnic comentator la ordinele și „sugestiile” secției de propagandă și cultură a c.c., care, ascuns în haina unei harnice mediocrități, anunță și el „firesc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
porți), în vremea luptelor religioase ale bizantinilor, au fost măcelăriți o mie de monahi (pentru unirea cu papa dela... contra unirii cu papa dela Roma) (Discurs al arhimandritului când se vorbește de ajutorul papei) A lăsat pe creștini să fie doborâți de păgâni! La Zografos, anul 895, Leon Înțeleptul a ridicat o mănăstire și zugravul a lucrat toți sfinții dar când a ajuns la Sf. Gheorghe nu-l putea zugrăvi. Tot își aducea aminte de frumoasa icoană a sfântului pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
codrii sunt de partea mea. Aici, eu sunt mai tare." "Pe prietinii dușmanilor noștri îi socotim dușmani", zic Lesghienii. Subt ochii cazacilor și pe linia forturilor, Lesghienii și Cecenii pătrund în galop până la ogoarele și căsuțele triburilor supuse, apucă vite, doboară pe cei care se împotrivesc, și într-o clipă se întorc în sihlă. Plugarii sunt nevoiți să poarte cu ei armele la lucrările câmpului. La 1854 muntenii au atacat palatul cneazului David Ceavciavadze, prădându-l și dându-i foc, luînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
uscată cu mirodenii și ținută pe ușa casei. Legea răzbunării e în floare la acest popor. Cel ce se crede ofensat sau i s-a omorât o rudă de aproape, jură răzbunare și urmărește pe dușman o viață până ce îl doboară, ori până ce e doborât. Au ca rânduială morală primirea de oaspeți, pe care îi apără de primejdie cu prețul propriei lor vieți. Ca să fie temeiul acestui act mai puternic, stăpâna casei apleacă la sânul său pe străin dându-i o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]