6,346 matches
-
Fabulele sale mizează în special pe dialogul plin de surprize al obiectelor sau animalelor, iar cupletele în limba franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
Romeo și Julieta la Mizil. Săracu’ Dumitrescu, București, 1907; Schițe vesele, București, [1908]; Matache Pisălog, București, 1914; D-atunci și d-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele, București, 1921; Poezii, București, 1924; Domnișoara Miau, București, 1926; De inimă albastră. Dom Paladu, București, 1928; Madam Strakinidy, București, [1928]; Versuri, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1956. Traduceri: August Strindberg, Tată, București, 1895. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Dramaturgia română, București, 1905, 171-175, 189; Ibrăileanu, Opere, IV, 227-231; Arghezi, Scrieri, XXVII, 188-189; Călinescu
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
Rătăciții, București, 1915; Ciormăreanu & Faerman, București, 1916; Veniți, copile scumpe, Piatra Neamț, 1918; Logodnicul durerii, București, 1919; Intrigă amoroasă, București, 1920; Romanul unei iubiri, București, 1920; Seducătorul, București, 1920; Dascălul, București, 1920; Măriuca, București, 1920; A fost un vis!.... „Suharea” la Dom’ Tănase în Delea-Nouă, București, 1920; Bietul Tudorel!, București, 1921; Două dureri, București, 1921; ed. București, 1991; Bucuria cea din urmă, București, 1921; Deziluzii, București, 1921; Părintele Veniamin, București, 1921; Cartea școlarilor, București, 1923; Dor ascuns, București, 1924; De la leagăn până la
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
cu lipsa de omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente: „Dom Paladu”, „Mitiță Scuza” (în care este ironizat omul politic D.A. Sturdza), „Oculta”, „Chefereul”. Alături de el, G. Ranetti, D. Teleor, A. Vasiliu și, desigur, sub multe pseudonime, și alți scriitori din jurul anului 1900 contribuie la redactarea revistei. R.Z.
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
voce mormăitoare, în vreme ce Stubb, care se apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care nu se pot servi singuri! Ă Strașnic, moș Țigău! exclamă -Stubb. Asta zic și eu predică creștinească! Dă-i înainte! Ă N-are rost să le mai vorbesc, afurisiții se încaieră și se sfîșie mai departe unii pe alții, dom’ Stubb! N-aud o vorbă din ce le zic eu, n-are rost să ții predici unor hrăpăreți ca ăștia pînă nu și-au umplut bărdăhanul, iar bărdăhanul lor parcă e fără fund; și chiar cînd și-l umplu, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
străduiește-te să-i semeni! Rămîi și tu cald printre ghețuri! Trăiește și tu în această lume, fără să-i aparții! Rămîi rece la Ecuator și fă ca sîngele să-ți curgă prin vine chiar și la Pol! Aidoma înaltului dom al catedralei Sfîntu-Petru și aidoma uriașei balene, păstrează-ți, omule, în toate anotimpurile, propria temperatură! Dar cît de ușor și, în același timp, cît de zadarnic este să predici aceste lucruri nobile! Cîte dintre construcțiile noastre au un dom ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înaltului dom al catedralei Sfîntu-Petru și aidoma uriașei balene, păstrează-ți, omule, în toate anotimpurile, propria temperatură! Dar cît de ușor și, în același timp, cît de zadarnic este să predici aceste lucruri nobile! Cîte dintre construcțiile noastre au un dom ca aceia ai catedralei Sfîntu-Petru? Cîți muritori au vastitatea balenei? Capitolul LXVIII FUNERALIILE Ă Vira lanțurile! Dați drumul carcasei! Enormele palancuri și-au făcut între timp datoria. Trupul jupuit și alb al balenei descăpățînate strălucește ca un mausoleu de marmură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prezent. Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall, dacă s-ar fi urcat pe-o scară pentru a manipula Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și peștilor, pe care le studiază cu atenție, vorbind amănunțit despre modificările observate în expresia lor. Iar Gali
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cît de mică ființei adînci și inaccesibile a lui Ahab. Există vreun plumb care să poată găuri pardoseala mării sau vreun catarg care să poată zgîria cerul?... Hei, cei de sus, în ce direcție a fugit? Ă Drept sub vînt, dom’le căpitan! Ă Atunci, bara-n vînt! Și toate pînzele sus, din nou! Restul ambarcațiunilor de rezervă să fie coborîte din grue și pregătite! Domnule Starbuck, du-te și fă apelul oamenilor din ambarcațiuni! Ă Dă-mi voie mai întîi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unui bandit!” 1. Silvestru Nanu a fost și el martorul uciderii lui Niță și adaugă că acesta fusese dezbrăcat la pielea goală înainte de a fi bătut cu bestialitate. Agresorii nu s-au oprit nici când acesta striga: „Nu mă omorâți, dom’ Țurcanu!”2. Aurel Obrejatc "Aurel Obreja" Născut pe 3 martie 1925 în comuna Bicazu Ardelean 2, a activat în cadrul Frățiilor de Cruce Neamț și a fost arestat pe 15 mai 1948, fiind condamnat la 15 ani de închisoare în urma procesului
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de artist, București, 1973; Xavier de Montépin, Lumină în amurg, București, 1977; Jean Cayrol, Adevărurile Catherinei, București, 1979; Yves Gandon, Domnul Miracle, București, 1981, Înflăcărata Eglé, București, 1983; André Maurois, Cei trei Dumas, București, 1982; Honoré de Balzac, Adio, Massimilia Dom. Sarrosine. Secretele prințesei de Cadignon, București 1985; Henri de Regnier, Văpaia, 1988; Regine Andry, O fată singură, București, 1990; Al. Dumas, Mâna providenței, București, 1993; Pamfil Șeicaru, România în Marele Război, pref. Ion Gh. I. Brătianu, București, 1994 (în colaborare
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
a lui Sessner, din care nu lipsește însă nici stilul clasicist francez. Acest Novum Sans Souci receptaculum philosophi, liberarum artis, solitudinis, pacis et libertatis amatoris, cuprinzând, între altele, o pădure de pini, castelul, o casă pentru oaspeți, o capelă, un dom, un spațiu destinat exercițiilor de călărie, locuri amenajate pentru diverse jocuri sportive (de pildă, o colină servind exercițiilor de aruncat cu lancea), un pisc olimpic, al muzelor, reflectă o civilizație, un aspect revelator pentru mentalitatea secolului, un transfer de preocupări
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și fericită: „Ce bine că te văd, Mihai. Doar pe tine te iubesc. Numai la tine mă gândesc”. Pleci fericit spre casă. Amnezia a luat sfârșit. Pe stradă, însă, te oprești înmărmurit și, amintindu-ți scena de la spital, spui: „Stai, dom’le, că pe mine nu mă cheamă Mihai”. 4) În cascadă. În acest caz, avem două finaluri succesive, care se potențează reciproc. Condiția este să nu fie prea alăturate ca semnificație sau, dimpotrivă, prea depărtate. Să luăm un exemplu. Te-
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
iar șeful fu nevoit să trimită mai departe un dosar subțire. La instrucție, procurorul, bărbat cu prea puțin păr la tâmple și pleșuvia lustruită, îl întrebă blând pe moșneag. - Ei, cum facem, moșu’ Bogza, ai furat ori ba barabulele ? - De, dom’ procoror, le-am furat, mărturisi senin bătrânul. Procurorul Puișor își scutură gulerul din bărbii duble ce-i înconjura fața ca un cap de purcel pe tavă. - Păi de ce n-ai declarat așa la miliție ? - Apoi acolea nu m-a întrebat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
interveni în cunoștință de cauză Vică, vecin cu cei puși la cale. Da’ noi i-am mai cere să știe a face ș-un borș de fasole. Când nu era românul ei acasă l-am dus eu cu docarul pe dom’ doftor acasă la ea s-o cate și ea l-a oprit pe doftor până târziu. A dat din pod slănină afumată șa scos băutură. Eu îl așteptam pe doftor afară, dar, când am văzut că se întinde ziafet, nici
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
te descurci ?... Te descurci ! Cucoane Ștefane, mata nu știi cum e lumea noastră ? Fură unul lemne din pădure, trage altul cu parul în fumeie ș-o ologește. Pe urmă vin cu găina ori cu purcelul sub braț : „Bre, Iordache... ori dom’ primar (fiștecare cum își știe obrazul), scapă-mă, că om oi fi !...” Și nu te lasă inima să nu-i ajuți că, altfel, vai de steaua lor ! Mai acu săptămâna vine unul cu plodul stropșit. „Ce fac, zice, cu Costandin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
unul cu plodul stropșit. „Ce fac, zice, cu Costandin, vecinul acesta al meu ? De bătut nu-l poci bate, că-i mai în putere ca mine, de răclămat nici atâta, că se are bine cu otoritatea. Fă-mi un bine, dom’ primare !” Acu, gândiți-vă și dumneavoastră : să te strici cu un gospodar pentr-un prăpădit cu loaza lui de copil nu face. Dar nici să-l lași pe necăjit în plata Domnului iar nu vine bine. Că țăranul rabdă ca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite și colbăite de ométiță. Din umbră nu i se vedeau decât sprâncenele groase, negre, cu ochi posomorâți. Așezându-se lângă el, lingurarul îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud că vra să cumpere pădurea. - Am auzit. - Da’ cum, netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându-se dintr-o parte, ghebosul pricepu. - Aha ! Morarul oftă. - Așa-i. Ești bun cât ești tânăr și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai ales după aceea. Statuia lui a fost urcată pe coloana Vendôme. Dar a fost doborâtă și urcată din nou. Trupul neînsuflețit a fost încredințat pământului din insula exilului. La sfârșit de an 1840, rămășițele pământești au fost depuse în Domul Invalizilor din Paris. Se spune că, deși se scurseseră 13 ani de la moarte și nu fusese îmbălsămat, trupul împăratului nu se deteriorase. Oricum, împăratul se întorsese acasă. - Trăiască împăratul! a scandat mulțimea. Judecata urmașilor Orice mare personalitate a lumii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
compania avansară prin naos, trecând pe lângă tăvile umplute cu nisip În care se puneau lumânările de Închinăciune. Deasupra, mare cât un car de procesiune de la parada de Ziua Recunoștinței, era Hristos Pantocrator. Se curba dintr-o parte În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al cerurilor. Se apleca spre apostolii de deasupra altarului ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fusese ideea bunicului meu. Amintindu-și de comoara ascunsă a tatălui său, „Sermin, fata din Templul Plăcerii“, Îi venise ideea să aducă la zi un ideal mai vechi. Zilele haremului trecuseră. Să Înceapă era banchetei din spate! Automobilele erau noile domuri ale plăcerii. Îl transformau pe omul de rând Într-un sultan al șoselelor. Fotografiile lui Plantagenet sugerau picnicuri În locuri retrase. Fetele trăgeau un pui de somn pe treptele automobilului sau se aplecau să ia cricul din portbagaj. În toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care nu au venit pentru a ne ajuta, își vor ține gurile, probabil, pentru că și ei au făcut parte din răscoala inițială. Intraserăm în acel tunel prin care am mers pentru a intra în școală. Oare unde mergeam? Ajungând în domul imens, lumina era ceva mai generoasă și îmi permitea să îmi dau seama că nu eram singuri acolo. Mai erau câțiva oameni, asemeni celui care ne însoțea. Totuși, aceștia, spre deosebire de călăuza noastră, nu aveau rombul argintiu pe încălțările lor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pete mai închise la culoare, din care se desprindeau, din câțiva în câțiva metri, alte tuneluri. La un moment dat, am luat-o la dreapta, urmând un hol secundar ce cobora lin. După câteva minute, am dat de un alt dom, în care mai erau câțiva oameni care nu ne-au oprit. Altă gardă. Acesta era mai modest decât cel din care veneam, dar rămânea, pentru mine, tot impresionant. De acolo, călăuza noastră a ales o ușă laterală făcută din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]