KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

ăl mai negru eșec va pune capăt la visele noastre. Pricepe că nu ie vorba nici dă tine, nici dă mine, simplă combinație dă doi-trei atomi, ci dă două bătrâne jumate dă pesos. Plata, plata, s-a zis. — Nu pot, don Urbistondo, a răspuns. N-am parai. — Cum să n-ai, dac-ai avut data trecută? i-am răspuns cu prima poștă. Scoate lovelele dân salteaua care tre să fie ca cornu abundenței. Pă jumate dificultos la vorbit, mi-a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
nu mai poa să ignore, Iris Inry. M-a felicitat dă misivă, doctoru Persky a dat drumu la un discursel dă categoria semigrea, c-a cântărit dovada mea dă credință, ș-am trecut la semnat contractu și la dăstupat pă don Arizu. Am toastat pentru succesul producției, d-acu pă juma veseloi. Filmatu fulger s-a produs ba pă vaste scene naturale, ba pă unele dân Sorolla care, cum ar esplica doctoru Montenegro, „nu ie Încă pensulă, da ie d-acu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
la gură că ieram vizavi la Departamentu Central dă Gabori. Nu mi-a ajunsără ăia doi craci să găsesc azil În prima tunderie unde, fără să mai știu ce ziceam, am cerut să-mi radă barba falsă. Frizeru iera chiar don Isidro Parodi, cu halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns stupoarea; i-am zis: — Don Isidro, don Isidro! Un om ca matale ie la fel de bine la pârnaie ca și la mare distanță. Cum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
unde, fără să mai știu ce ziceam, am cerut să-mi radă barba falsă. Frizeru iera chiar don Isidro Parodi, cu halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns stupoarea; i-am zis: — Don Isidro, don Isidro! Un om ca matale ie la fel de bine la pârnaie ca și la mare distanță. Cum de ți s-a năzărit să te Înstalezi chiar În față la Departament? Că cum nu ești atent, te și caută... Parodi mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
bine la pârnaie ca și la mare distanță. Cum de ți s-a năzărit să te Înstalezi chiar În față la Departament? Că cum nu ești atent, te și caută... Parodi mi-a răspuns indiferent: — Pe ce lume te crezi, don Pro Bonu? Eram la 273 din Penitenciarul Național când, Într-o bună zi, am observat că ușile rămăseseră pe jumătate deschise. Întregul patio era plin cu deținuți eliberați, cu valijoare În mâini. Gardienii nu ne dădeau nici o atenție. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
juma dă cvartal, pân la conacu lu alde Ruiz, care iera mai mult o dărăpănătură d-alea care să dărâmă fără ajutor omenesc, cărămidoaie după cărămidoaie. Ușa dă aces, de-i pot zice așa, iera Închisă, fincă, mi-a esplicat don Gambartes, alde Ruiz luase Încă dă mulți ani „drumu Capitalei“, iar Clodomiro s-a dus primu. N-am perdut ocazea să-l pun să mă pozeze p-un băiat, care i-am dat aparatu ca să ne prindă pă otelier și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
a venit la vale pă Paraná. — Prima amintire dă suvenir? — O marină, În ramă dă catifea, cu Încrustații dă sidef, ca să copie spumanta. — Primu maestru? — Un manglitor dă găini care mi-a inițiat săcretele dân artă. — Prima terfeloagă? — Recado para don Martiniano Leguizamón. Un succes dă stimă În peisaj, mai ceva ca Pacea Generală. Pă lângă tăieturile obișnuite, păstrez laurii Premiului Inițiere pentru clasa dân 19, care am avut marea plăcere să-l Împart cu toaișu meu dă premiu Carlos J.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
un derbedeu În stilul vechii gărzi, vestit pentru proasta dispoziție și Încăierările lui, Cufărașu’ e, pe drept cuvânt, un tip popular, iubit În toate cercurile, mai ales În cele cu coriste și cai. Pentru simplul fapt că Îi aduce cărți, don Tulio se bucură de acces nelimitat În casa eroului nostru, unde a izbutit să se infiltreze În atenanse, dar n-a iertat nici beciul din pivniță. Pentru moment, Cufărașu’ Îi acordă toată Încrederea și Îi dezvăluie, În formă de confidențe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
unde a izbutit să se infiltreze În atenanse, dar n-a iertat nici beciul din pivniță. Pentru moment, Cufărașu’ Îi acordă toată Încrederea și Îi dezvăluie, În formă de confidențe, toate dedesubturile: mamă, mamă! Vorbesc serios: de cum Îl zăresc pe don Tulio, eu Îl prind bine și nu-l mai las să scape până nu scot de la el toate bârfele din ajun. Trec la ultima șarjă; ca să scape cumva de mine, azi-dimineață Savastano a specificat: — Să vezi și să nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
garoafe pentru franțuzoaica mea, care ie așa dă leală. Cât privește pă Tejerina, chiar portaru s-a ocupat dă ce-a mai rămas. Când i-am șoptit odiseea mea, Cufărașu a fredonat cu Înalta simplitate care mi-a amintit dă don Zarlenga: „Îmi plac femeili care nu cad dân prima.“ A adeverit că numita Locarno nu iera proastă dăloc și că florile iera foarte la fix ca s-o turbeze Tejerina și să dea dân craci. III Până În săptămâna următoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
cumpăr imediat un ceas dă mână, dân aur dă paișpe, ca s-o umplu și mai și dă farfastâce pă Locarno. Radiografiile arătase veridic: patru coaste rupte, bașca vânătăile dân chelie și gipsu până-n femur; da, se vede d-acu, don Spirit Își râde dă doña Materia. Tomna Îmi dădea biștarii, când a țârâit telefonu. „Tre să fie Locarno, care-și face griji dân cauza lu acidentu meu“, a intuit, sigur pă el, Cufărașu. Să greșea. La ălălant capăt dă fir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
femeii Locarno, jos galibarda. A dășchis plicu fără fasoane, a numărat la fix marafeții și mi-a dat orden că a doua zi să viu mai dăvreme. Și pă loc a urmat vestita ușă trântită. Pun-te În locu meu, don Bustos. A tret să reviu fără chitanție. Dacă șteam ce-o să fie, rupeam plicu și mă rămâneam cu zece bătrâne, care-mi venea ca picate dân cer. VII La Direcția dă Cultură, cerimonia a fost un ieveniment pă bune. Cufărașu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Locarno s-a arătat mulțumită cu negocierili dă la Început, da a zis că decât Într-o chestie n-o lasă baltă. Ne-a trântit-o În gura mare să nu-i mai ciripim nicicând În veața ei blestemată dă don Pérez, care iera un plicticos și nici tăiată nu l-ar lua dă bărbat. Monsenioru și Kuno s-a trasără un pic deoparte să să paroleze dă cum s-a schimbat pă loc chestia. La Întors, a declaratără că iera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
dă cum s-a schimbat pă loc chestia. La Întors, a declaratără că iera convinși dă argumentele damei. Despărțirea n-a fost amară. Ne-am Înțeles să ne adunăm Încă o dată, pentru altă porțe dă tăieței cu Chianti. IX Da, don Bustos, când buchiseam azi-dimineață ziaru iera să dau pă spate dă uimire. Apoi mi-am adus aminte dân memorie. Ieri, când m-am Întors dă la ghiftuială și m-am soilit În debara, a cârâit telefonu. Iera Pérez, care m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
să-și pună pofta-n cui! Nici vorbă să i se poată atribui Morarului delicioasele romances cu robustă savoare populară Brânzică și brânză de vaci, Marinată de iepure și Mare domn mai e și greful, care-au făcut deliciul lui don Marcelino Menéndez y Pelayo și al atâtor alți critici sagaci. Dar să nu punem prea repede În bernă steagul de luptă: dincolo de dureroasa uzură, distingem un fenomen pozitiv, care ne Întărește ca nici un altul: SUNTEM ÎN PREZENȚA MORARULUI. O dată Înlăturate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
plural Behemot, pe care Scripturile (Iov, XL, 10) Îl dau hipopotamului și care e valabil pentru animale: Morarul Îi atribuie armăsarului care i-a trântit contelui de Jaca o vorbă Îndrăzneață remarcabil vers care Îi Îngheța sângele În vine lui don Marcelino: e mai mare ca doi sau trei iepuri Așa rumega Morarul Cuvântul Domnului, Înjugând-ul la carul său de Învingător, atunci când i-o cerea Muza! Și când te gândești că există ticăloși care Îi neagă calitățile de poet! Alberuela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Pisicomahia) aparținând marelui dramaturg spaniol din Secolul de Aur, Félix Lope de Vega Carpio. Completo. Cafea cu lapte și pâine cu unt sau cornuri. Complutense. Adjectivul gentilic al orășelului Alcalá de Henares, satelit al Madridului. Contele Lucanor. Operă a lui don Juan Manuel (1330-1335), al cărei titlu complet este Libro de los enxiemplos del conde Lucanor et de Patronio; a fost publicată pentru prima oară În 1575 și este considerată reprezentativă pentru sfârșitul Evului Mediu spaniol. Printre numeroasele sale surse, amintim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Întindere, dar deosebit de importantă pentru istoria literaturii spaniole, este compusă dintr-o serie de compoziții minore, scrise sub influența poeziei tradiționale a epocii și a liricii provensale, și un vestit poem cu caracter elegiac: Coplas a la muerte del maestre don Rodrigo sau Coplas por la muerte de su padre (Strofe la moartea maestrului Rodrigo sau Strofe la moartea tatălui său), la baza căruia stă motivul poetic ubi sunt. Marmolina. Marmură poroasă, mai puțin fină decât cea obișnuită. Martí, José Julián

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
2004, vechiul meu prieten, romancierul spaniol Ignacio Vidal-Folch, Îmi scria de la Barcelona, felicitându-mă cu ocazia Crăciunului: “Ileana, fii prudentă cu traducerea cărților pe care Borges și Bioy Casares le-au scris Împreună; presupun că te referi la cea despre don Isidro Parodi și la altele de același soi: majoritatea sunt umoristice, pline de calambururi și jocuri de cuvinte și aproape imposibil de tradus. În fine, sper să le vii de hac...“ Poate că ar fi trebuit să iau avertismentul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
oarecum, sper că am izbutit să-l tai din aceeași mucava, dar nu bi-, ci tricoloră, În care comun este, cum era de așteptat, numai albastrul, culoare a purității și limpezimii, și, tocmai de aceea, și a ceșcuței din care don Isidro Parodi Își bea veșnicul ceai mate. Poate că rândurile care urmează ar fi trebuit să preceadă traducerea. În fine, oriunde le-aș așeza, la Începutul sau la sfârșitul acestui volum, ele aduc unele necesare clarificări. 1. O prietenie pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ceva foarte asemănător avea să se petreacă și cu Dorian Gray.) Arta colaborării literare produce miracolul invers: izbutești ca doi să fie unul.“ Rezultatul acestui fericit proces de contopire a doi mari scriitori argentinieni au fost volumele Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) și Două fantezii memorabile (1946), culegeri de povestiri publicate sub pseudonimul comun H. Bustos Domecq; Un model pentru moarte (1946), lucrare semnată cu pseudonimul B. Suárez Lynch; două scenarii cinematografice: Mahalagiii și Paradisul credincioșilor; și două culegeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
veseli și fără griji, În Argentina Încă nemaculată de Perón, pe Bioy splendid ca jucătorii de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe azurii precum cea a lui don Isidro Parodi, râd fără opreliști, Își pasează cu cea mai mare Îndemânare vorbele, cu revere impecabile. Undeva nu prea departe, Silvina, soția lui Bioy, pictează ascultând muzică la fonograf: „După un timp - i-a povestit Borges lui Sorrentino - ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
numai prin limbaj, a fost Însăși atitudinea celor doi. Ei au publicat pentru Întâia oară povestirile „la patru mâini“ În cel mai mare secret și fără a și le atribui. Au pus În vânzare numai prima culegere, Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Pe celelalte le-au Încredințat tiparului Începând din 1946, pe propria lor cheltuială, și parte din ele nici nu au mai fost reeditate. Singura limbă În care au fost traduse până acum e engleza, mai pregătită pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Domecq, i-au inventat o poreclă, Bicho Feo, un critic propriu, Gervasio Montenegro, și chiar o editură care să-i publice opera: Oportet & Haereses (nume care se fac ecoul celebrelor vinuri de Porto și Jérez), editură la care este corector don Wenceslao Zalduendo, protagonistul uneia din „fanteziile memorabile“. Dar, după Șase enigme pentru don Isidro Parodi, gluma celor doi prieteni țintește chiar mult mai departe. Două fantezii memorabile (1946) și Un model pentru moarte (tot 1946) au fost Încredințate tiparului la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]