6,786 matches
-
că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot din direcția coridorului de miazănoapte. Părea al unui oblon de fereastră care se deschidea repede. Crezând că era Nobunaga, se opriră, privind spre dormitorul întunecat. Singura persoană din cameră, însă, era o femeie îmbrăcată într-un kimono subțire, cu modele mari, și o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
patruzeci și șapte de ani, cea mai intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste cap cu problemele externe ca Bătălia de la Muntele Komaki, la fel de mult îl solicitau și afacerile interne, cum ar fi fost administrarea dormitorului. Și astfel, trăia într-un stil nesățios, zi de zi, cu vitalitatea omului sănătos - într-o atât de mare măsură, încât un observator s-ar fi putut întreba cum mai era în stare să discearnă lucrurile comune de cele ieșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și să vină neanunțat la Kiyosu. Mai mult, Tadatsugu era un veteran în vârstă de șaizeci de ani. De ce alergase omul acela bătrân toată noaptea, urmat de numai câțiva însoțitori? Încă nu se servise micul dejun, dar Ieyasu ieși din dormitor, se așeză în camera de audiențe și întrebă: — Ce s-a întâmplat, Tadatsugu? — Seniorul Nobuo s-a întâlnit ieri cu Hideyoshi. Se zvonește că au făcut pace fără să vă consulte, stăpâne. Tadatsugu văzu emoția stăpânită de pe chipul lui Ieyasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
face acum, când parcă ieșisem din rândul școlarilor. Nu știu cum fac și-l conving pe tata să luăm lucrurile ce le aveam și să plecăm, de parcă cineva ne zorea pe drumul spre casă. Am strâns tot ce aveam la clasă și dormitor, facem balotul și alte pachete și astfel încărcați, o luăm spre ieșirea din școală, de pe str. Regală, și trecem pe trotuarul de pe partea spitalului, ca să nu ne întâlnim cu cineva cunoscut. Prin fața spitalului, surpriză mare! Prof. C. Iacomi, subdirectorul școlii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lângă tine *** Trăsura s-a oprit în fața unei case boierești puternic luminată. Prin troianul de zăpadă un bărbat frumos a ieșit din curte și a alergat să dea o mână de ajutor moașei să coboare, apoi a însoțit-o în dormitor, unde a lăsat-o plin de speranță. Era ajunul Crăciunului. Un vânt năprasnic făcea să danseze fulgii de zăpadă ce se cerneau fără încetare de două zile. Vântul biciuia cu putere și spulbera zăpada așternută într-un strat gros toienind
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
în brațe, oferindu-i astfel toată dragostea ei. Nu voi înceta niciodată să te iubesc!” îi promite în gând. - ”Steaua sus răsare / Ca o taină mare”... erau colindătorii la ușă. Bunicul privea cu ochi umezi tabloul care se desfășura în dormitor. Maia s-a prăbușit în cele din urmă extenuată în pat și foarte curând a adormit. Afară natura se mai liniștise. Nu mai bătea vântul, ningea însă în continuare cu fulgi mari. În casă era acum liniște. Erau cu toții fascinați
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
orele cu TIC -TAC-ul ei melodios. Am senzația că-mi amintesc nașterea mea, filmul venirii mele pe lume. M-am născut deci într-o casă mare, boierească, o casă cu bibliotecă, cu penddulă și chaise - longue. O casă cu patru dormitoare, o marchiză, un salon mare, două bucătării (una de iarnă și alta de vară) și un chiosc superb din lemn, acoperit cu iederă. *** Între timp, mirii străbăteau lumea, dar Richard se gândea mereu la conacul lui frumos. Lotti era acum
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
prea amuzat. în schimb, m-a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru ochi. Nedumerită, i-am lăsat pe Margaret și pe Paul în sufragerie și l-am condus pe Luke la mine în dormitor. Judecând după aerul lui mohorât, nu mă așteptam să sară pe mine și să zică „Hai să dăm jos repede hainele astea ude!“ și apoi să mi le scoată una câte una cu mâinile sale de expert, așa cum făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi amintesc cum am ajuns în apartamentul lui Luke. Tot ce știu e că, ținându-ne de mână, am urcat în goană, pe scări, până la etajul patru fiindcă nu mai aveam răbdare să așteptăm liftul. Ne-am dus direct în dormitor, iar Luke a trântit ușa în urma lui cu piciorul. Gest pe care eu l-am găsit teribil de sexy. După care m-a aruncat pe pat și în câteva secunde se dezbrăcase de toate hainele. Ei, aproape de toate. Catarama mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în timp ce se îndrepta către scări. Privirea pe care a aruncat-o Chaquie în urma lui ar fi putut, cum se spune, să bântuie o casă. —Nu-ți uita geamantanul, Rachel, mi-a amintit Billings. După care a început să urce către dormitoare, lăsându-mă să-mi car singură geamantanul. Care cântărea o tonă. Pentru cazul în care la Cloisters ar fi fost o grămadă de vedete, îmi adusesem toate hainele mele, plus tot ceea ce găsisem la Helen și mi se potrivea. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi văruiți și covoarele așternute pe jos, clădirea avea să arate exact ca hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai degrabă cu un orfelinat desprins din romanele lui Dickens. Când mi-am văzut dormitorul am fost și mai dezamăgită. De fapt, am fost de-a dreptul nedumerită. Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
partea cea mai interesantă. La auzul acestor vorbe inima a început să-mi tresalte de bucurie și ultimele rămășite ale furiei s-au risipit. Ce avea să-mi arate? Sala de gimnastică? Aripa vedetelor? Piscina? De fapt, era vorba de dormitorul lui. Mike m-a târât în sus, pe scări, a dat o ușă de perete și a exclamat: — Piesa de rezistență. Nici măcar nu și-a dat osteneala să-i dea un accent franțuzesc. Nu era stilul lui. Acum că furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în căsuța bunicii Walsh din Clare. în liniștea serilor, își făceau apariția oaspeții obișnuiți care veneau și plecau fără prea mult zgomot, care se așezau în jurul focului de paie, beau ceai și stăteau de vorbă până la ore târzii din noapte. Dormitorul nostru era chiar lângă sufragerie, așa că eu și surorile mele adormeam legănate de murmurul vocilor bărbaților de prin împrejurimi care veneau s-o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă mai demachiez îun lux - mă refer la nedemachiat - rezervat serilor în care eram terminată de oboseală sau, pur și simplu, prea beată), am avut parte de-un șoc. Spre groaza mea, am descoperit că Chaquie era deja în dormitor. Fir-ar al dracului! Uitasem de ea. Chaquie stătea pe pat, cu gleznele încrucișate elegant, făcând ceva ce ochiului meu neexperimentat îi părea a fi o manichiură. Eu nu avusesem niciodată nevoie să-mi fac manichiura ca să-mi aranjez unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu bosumflată. —Ce stradă? I-am spus. Era clar că era satisfăcută. — A, o știu! O prietenă de-a mea stătea acolo, dar au vândut casa și și-au cumpărat una frumoasă în Killiney cu vedere la golf și cinci dormitoare. Prietena mea a angajat un arhitect renumit din Londra ca să i-o aranjeze. — Chiar așa? am întrebat eu țâfnoasă. Cum îl cheamă? Mă pricep binișor la arhitectură. Bineînțeles că n-aveam habar de așa ceva, dar mă scosese din sărite. —Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
recunoscătoare pentru că aveam ceva de făcut. N-am încetat să mă gândesc la Luke, dar agonia s-a transformat într-o durere surdă ca un zgomot de fond. Nu era rău, dar era o senzație omniprezentă. Chaquie își împrăștiase prin dormitorul minuscul întreaga și foarte generoasa ei garderobă. Ceea ce m-a făcut să-mi aduc aminte că trebuia neapărat s-o rog să-mi facă loc măcar pentru o parte din lucrurile mele care continuau să stea înghesuite în valiza de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în când ceva flotări, mi-a răspuns Chris. Dar nu pot vorbi și în numele celorlalți. Deși, mă îndoiesc c-ar face așa ceva, a adăugat el dând neîncrezător din cap. Unde? am întrebat eu cu răsuflarea tăiată. Unde faci flotări? —în dormitor, pe podea. Am mai coborât o treaptă pe scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a clubului sau a locului în care vrei să-ți prepari liniile. Așa că partea cea mai mișto era că petrecerea fiind la mine în casă nu mai trebuia să stau să aștept. Eu și Brigit ne-am repezit amândouă în dormitor, ca să facem puțin loc pe măsuța de machiaj. Brigit voia să discute despre Criza Cubaneză. Nu mai suport, mi-a spus ea. Mă tratează ca pe-un rahat! — De ce n-o termini? i-am sugerat eu. N-are nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să obțină ce voia. Pieptul lui era lipit de al meu, coapsele lui erau lipite de ale mele și puteam să-i simt respirația pe obraji. în timp ce așteptam să mă sărute, deja plănuiam cum să dau afară pe toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre mine și Luke era de netăgăduit. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Daryl. Da, știam că are o fermă în Connecticut, dar habar n-aveam că are una și în Texas. Lui Daryl i-a cam scăzut entuziasmul. Iar eu am realizat că vorbeam prea mult. Fiindcă n-am putut intra în dormitorul meu pentru o partidă, am plecat și ne-am dus în apartamentul lui. Din nefericire, la scurt timp după ce-am ajuns acolo, lucrurile au luat o întorsătură cam stranie. Am terminat împreună restul de cocaină pe care-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai multe ori de femei care se aflaseră la capătul liniei de îmbuteliere a ouțelor lui suprasolicitate. —Și unde a... ăăăă... stat? am încercat eu să fiu diplomată. Dar îmi venea greu să cred că putuse sta într-unul dintre dormitoarele alea înghesuite. Snorter era obișnuit cu hotelurile de lux. —A stat cu noi. Normal, a zis Mike. în patul dintre mine și tânărul Christy care se află de față. I-auzi, m-am gândit eu. Deci era adevărat că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de asta. în tot jocul ăla de-a seducția și respingerea uitasem cât de amuzant fusese în acea primă noapte, la Rickshaw Rooms. Și acum era la fel de amuzant. —OK, păpușo, a zis Luke în secunda în care am intrat în dormitor. Ce-mi spune mie camera asta despre Rachel Walsh? în primul rând, nu ești o tipă excesiv de ordonată, nu-i așa? mi-a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
reziste, așa ca iubita lui Carlos, atunci trebuie să se priceapă la două chestii. —Care-s alea? Să facă sex oral și să ierte. A sunat telefonul. Amândouă ne-am năpustit spre el: eu din sufragerie, Brigit de la ea din dormitor. Brigit a ajuns prima la telefon. De mică avusese niște reflexe fantastice. Câte ore nu ne petrecuserăm bătându-ne una pe alta cu linia, chiar sub rotulă, și urlând „S-a mișcat!“ —E pentru mine, mi-a strigat ea. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nimic. Cine eram eu s-o judec? — Așa că, hai să facem ordine pe-aici. Ajunge într-o juma’ de oră. Cu inima strânsă, mi-am adunat punga goală de chipsuri și cutiile de bere și mi-am târât pătura în dormitor. Carlos n-a venit într-o juma’ de oră. Și nici într-o oră. Și nici într-o oră și jumătate. Și nici în două ore. Și nici în trei ore. Pe parcursul serii, Brigit s-a dezintegrat complet. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să pășească. —Lingură, a bolborosit, împleticindu-se către bucătărie. Mănânc. Mă simt mai bine. După care s-a oprit. Nu, nu e nevoie. Mănânc oricum. Fără lingură. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Asta până când a reușit să intre în dormitor. Când a trântit ușa, Luke s-a întors către mine. —Rachel, mi s-a adresat el cu voce diferită de cea pe care o folosise ca s-o convingă pe Brigit. Era un ton plin de subînțeles care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]