7,291 matches
-
Îmbrățișat-o În tăcere. Am simțit că se Îneca În lacrimi. Nu știam unde să mă duc, Îmi șopti ea. Te-am sunat de mai multe ori acasă, dar nu era nimeni. M-am speriat... Bea Își șterse lacrimile cu dosul mîinii și Își aținti privirea Într-a mea. Am Încuviințat, și n-a fost nevoie să mai spună altceva. — De ce m-ai strigat Julián? Bea aruncă o privire spre ușa Întredeschisă. — E aici. În casa asta. Vine și pleacă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eu sînt cu monogamia. — Puah, de asta te vindecă Rociíto cu cîteva frecții bune cu penicilină. Am ajuns În strada Moncada după miezul nopții, escortînd trupul celest al lui Rociíto. Am strecurat-o În azilul Santa Lucía pe ușa din dos, care se folosea pentru scoaterea morților pe o străduță care strălucea și mirosea precum esofagul iadului. Odată ajunși În bezna Tenebrarium-ului, Fermín s-a apucat să-i dea ultimele instrucțiuni lui Rociíto, În timp ce eu Îl localizam pe bătrînelul căruia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îndeplinirea datoriilor constituționale „este o greșeală de neiertat, ba putem zice, chiar o crimă”. Ipingescu și Jupân Dumitrache nu au cum concepe o Constituție de obligație, ci doar una de drepturi, ca republica lui Leonida, de aceea ei traduc pe dos textul din gazetă: „Adică să șază numai poporul la masă, că el e stăpân”; „cine mănâncă poporul să meargă la Cremenal”. Rică Venturiano e un „combatant” pentru ordine și fortificarea regimului. De aceea se va crea contrastul între ordinea, preconizată
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
comice realizate Caragiale are o percepție a realității apropiată de a reprezentărilor contemporane. În opera sa, născută la confluența dintre clasicism și realism, se află trăsăturile celei mai moderne arte: „tema dezorientării omului”, „vidul umanității”, „personajul lichefiat”, motivul „lumii pe dos” rezultat din proiecția carnavalescă a vieții, desfășurată într-un „spațiu închis, de dramă circulară”. c. Structura personajului Împletind mijloacele tradiționale de construire a personajului cu cele novatoare, capabile să învestească personajul comic cu noi dimensiuni, Caragiale recurge la o tehnică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
postul, abstinența, transformate într-un carnaval continuu. Acest paradis terestru e completat de fântâna tinereții care abolește moartea și spaimele provocate de aceasta. În occidentul medieval, aceste mirabilia au avut tendința să se organizeze într-un fel de lume pe dos. Principalele teme ale lumii pe dos sunt: excesul alimentar, dezgolirea trupului, libertatea sexuală, trândăvia. Într-un loc în Numele trandafirului, descoperirea unei psaltiri realizate de Adelmo, are asupra lui Guglielmo și a lui Aldo un efect de perplexitate“ strigăt admirativ”deoarece
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
continuu. Acest paradis terestru e completat de fântâna tinereții care abolește moartea și spaimele provocate de aceasta. În occidentul medieval, aceste mirabilia au avut tendința să se organizeze într-un fel de lume pe dos. Principalele teme ale lumii pe dos sunt: excesul alimentar, dezgolirea trupului, libertatea sexuală, trândăvia. Într-un loc în Numele trandafirului, descoperirea unei psaltiri realizate de Adelmo, are asupra lui Guglielmo și a lui Aldo un efect de perplexitate“ strigăt admirativ”deoarece pe marginea ei era înfățișată o
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
critica societății feudale, a instituțiilor și a moravurilor ei, a teologiei și a clerului. Aceasta este întruchipată în opera principală a umanistului Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei - 1511. Asociată cu regretul vârstei de aur, tema nebuniei și a “lumii pe dos” constituie o altă indicație asupra pesimismului Renașterii. “Spre sfârșitul Evului Mediu, nebunul și nebunia devin personaje majore în ambiguitatea lor. În literatura savantă (ca și în obiceiurile populare), nebunia acționează chiar în inima rațiunii și a adevărului; (...) începând cu secolul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ca cel mai popular poem satiric al epocii, cartea este însoțită de gravuri sugestive realizate în cea mai mare parte de Dürer. În Criticón, Baltazar Gracian descrie lumea ca o fațadă înșelătoare unde nu găsești decât minciună: “Toate merg pe dos (...), virtutea este prigonită, viciul, ridicat în slăvi, adevărul mut, minciuna cu trei limbi (...). Animalele se poartă ca oamenii, iar oamenii ca animalele, tinerii plâng iar babele râd; leii boncăluiesc, iar cerbii vânează”. De cele mai multe ori, nebunia Renașterii stârnește râsul și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte, al clovnului care poate râde de orice, care are libertatea de a transforma totul în derizoriu, care poate imagina fără teamă lumi pe dos (lumi dispunând totuși de propriul lor adevăr); el se situează pe o poziție conștientă și critică față de seriozitatea și normativul instituțional, favorizând “descătușarea festivă a râsului și trupului” (Bahtin). Rabelais a forțat granițele acestei enclave a râsului, iar “personajele râsului
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fundamentală a utopiei lui Swift. Satira ia naștere acolo unde ridicolul vieții practice este transpus în domeniul artei fără însă de a se mai bucura de puterea de sublimare a comicului, care în mod obișnuit se joacă inventând lumi pe dos și universuri negative în raport cu norma pe care o încalcă, dar pozitive din unghiul satisfacției pe care o oferă publicului. Romantismul Referindu-se la nestăpânitele răsturnări politice și sociale antrenate de anul 1789, Fr. Schlegel a numit Revoluția Franceză "grotescul cel
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având imprimate pe față figuri extrem de stranii, care Îl arătau cu degetul strâmbându-se la el În fel și chip În timp ce Lawrence Încerca În gând să rostească o rugăciune, iar pe dos aveau pictată pe Maica Domnului cu pruncul Iisus În brațe, care plângea de fiecare când Oliver, cedând fără voia lui ispitei, izbucnea, strâmbându-se, la rândul său, În râs. Masterandul se simțea culpabil. În fond, el declanșase toată această mascaradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stare de funcțiune era trecutul, pe care nu-l ignora, ci dimpotrivă, Îl accesa, făcându-l să reînvie În fața lui. Viitorul putea fi Întâmpinat și cu spatele: dacă Îți aplecau fața spre trecut, automat viitorului și chiar prezentului Îi arătai dosul. Asta era. Oamenii trăiau În utopie. De aceea, Noimann prefera să trăiască tot ce-a mai trăit decât să Încerce noi experiențe pe propria-i piele. În orice caz, nimic bun nu aștepta să vină din viitor... Stomatologul Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le prezinte un număr cu adevărat senzațional, nu Înainte Însă de-a face o precizare: „Într-adevăr, mă duc pe acolo”, zise el. Aveți ceva Împotrivă?” „Credeți că fanteziile erotice”, spuse Bikinski, „au harul de-a Întoarce roata norocului pe dos?” „De ce nu”, zise Satanovski. „Uneori, destinul e strâns legat de sex... Spițele sale se Învârt când În sensul rotației acelor de ceas, când În sens invers.” „Și cum faceți ca să schimbați rotația?” insistă pictorul. „Sunteți cam curios”, zise Satanovski. „Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-a seduce nu o doamnă, ci un domn, care, cică i-ar fi picat cu tronc lui Satanovski, acesta având niște apucături nu tocmai ortodoxe. În fine, caracterul și moravurile inginerului Edward fuseseră Întoarse și pe față și pe dos. Unii Îl priveau ca pe un erou, alții ca pe un personaj malefic, cu tendințe sado-masochiste. Nu fusese exclusă nici ipoteza automutilării. Se pare că numele avusese o influență nefastă asupra destinului său, deformându-i caracterul. Era posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
casă...” Noimann-cinicul privi cu uimire spre interlocutorul său și abia atunci observă că acesta Își trăsese peste pijama rochia de seară a Mathildei. Din pricina trupului plinuț, cusuturile rochiei cedau. Penitentul atinsese culmea neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu fesele descoperite. Noimann rămase aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ridică de la sine putere, lovind mai Întâi plexul și apoi fața târâtorului. „Așa, așa” făcu acesta, privindu-l libidinos În ochi. „Loviturile dumneavoastră sunt pentru mine adevărată mană cerească. Loviți-mi, vă rog, și obrazul celălalt...” Și penitentul Îi Întoarse dosul lălâu, brăzdat de urme de cravașă. Noimann-cinicul se Îmblânzi din nou, astfel că piciorul lui, pregătit să lovească fundul, rămase suspendat În aer. „Lasă prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum să spună dacă era cultivată sau sălbatică. Avea tulpina acoperită de spini mici și aproape invizibili, niște spini care nu Înțepau, ci, cel mult, lăsau dâre albe și nedureroase pe pielea subțire și bronzată. Frunzele ei erau albicioase pe dos, iar fructele mici și roșii erau dulci și aveau și un parfum deosebit. Asupra numelui acestei plante, atât cel comun cât și cel științific, el poate reveni cu precizări la nevoie. — Nu e nevoie, zise Grințu, și Zare Își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că nu știam unde ești, doar asta mă enerva foarte mult. Mă enerva doar? (E ciudat că la cât-un moment de mare Încordare cât-o frază nepotrivită Îți oferă serviciile și reușești să te manifești În cuvinte chiar pe dos.) Dar să nimicim cuvintele, Scumpi, și vino mai aproape! Ieri, când am venit de la școală, la amiază (ora cea mai prozaică a zilei) ți-am găsit scrisoarea pe masă. După ce m-am convins că vine de la tine am avut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai groase decât cele de la fântâna bătrânului. O roată uriașă de căruță la capătul sulului de lemn peste care este trecut lanțul cu găleți la fiecare capăt. Un veșmânt negru traversează curtea de la stânga la dreapta. Grințu se așază cu dosul pe masa-tarabă. Întinde mâna și-și apropie pachetul de cărți poștale. Întoarce una dintre ele pentru a vedea dacă are și timbru. Are. Ridică din nou privirea spre curtea mânăstirii. În ușa bisericii a apărut o călugăriță care ține În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie frică de el, iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când plecă să ducă laptele, tata o urmări iarăși din dosul portiței. Când ajunse la Toma, acesta se așeză în fața ei cu mâinile întinse și cu zâmbet obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ca eu să-mi sfâșii hainele și să revendic o partidă de sex, când ușile liftului se puteau deschide În orice clipă. Ceea ce au și făcut, direct În apartamentul lui Caleb de la ultimul etaj. Un gest rapid și subtil cu dosul mâinii pe față șterse o mare parte din salivă și cu asta am fost cât de pregătită se putea. —Philip, dragule, vino aici! strigă un tip deșirat, cu părul lung, de pe canapea, unde stătea ghemuit deasupra unei oglinzi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
puștiul ăla, spuse el. Pur și simplu. —Pe care? Avery? —Avery, Philip, ce contează? Am avut nevoie de fiecare dram de voință ca să nu-l omor. Spusese ceea ce trebuia să spună, așa că de ce-mi simțeam Încă stomacul Întors pe dos? Oare pentru că mă Întrebam cât de Îngrijorat putuse fi, dacă nu sunase timp de zece ore? Sau pentru că Încă nu auzisem nici un cuvânt din partea lui despre cum o să fim Împreună? Sau poate că era mai simplu și eram doar stresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au strigat toți. ― Apoi știți voi cât de speriat ești când intri pentru prima oară pe poarta cazărmii. Nici nu știi încotro să privești mai întâi, fiindcă fiecare - începând cu căpitanul - are de dat un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eu de întâmplări din aiestea - s-a auzit un glas din fundul vagonului. ― Într-una din seri, însă, după o lipsă îndelungată, lotrul a intrat în han și s-a așezat la o masă mai lăturalnică. Cu ochii ascunși în dosul zagaralei pălăriei, încât abia i se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse de atâta vreme! Și înainte, de câte ori a încercat să-i vorbească, ea a plecat din fața lui ca o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a încercat să-i vorbească, ea a plecat din fața lui ca o nălucă, aruncând doar o privire focoasă către el! Acum era hotărât să n-o lase să dispară ca fulgul... N-a trebuit să aștepte prea mult, fiindcă din dosul ușii de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]