4,224 matches
-
avea să fie mult mai fericită făcând acrobații pe scenă și țipându-și replicile cu capul în jos. Bill fu un Bottom surprinzător de amuzant și înțepător, bravând tot timpul și nesigur. Duhurile erau jucate de o mână de tinerei drăguți, doi băieți, două fete, cam toți aspirând să devină cineva, dornici să se facă remarcați de MM. Cea care o juca pe Tabitha, și care lectura rolul lui Violet Tranter, era o tipă întunecată, cu brațe și mâini subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câștigat Premiul pentru credulitate Hugo Fielding pe anul 1998! O să-ți primești mai târziu stiloul placat cu argint, zise Hugo cu aciditate. Bill pufni și mormăi ceva despre fătălăii cu pretenții, iar Hugo își miji ochii în semn de amenințare. —Drăguță, zise el pe tonul cel mai degajat, rămânând un pic în urmă pentru a-l cuprinde pe Bill pe după umerii săi largi. Îmi pare așa de rău. Poți să mă chemi cum vrei tu, oricând și oriunde... că tot veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Matthew, care ținea să participe la conversație. Mi-aduc bine aminte. Poate că-i place de vreunul dintre actori, sării și eu. Toată lumea făcu un efort să se concentreze pe această idee; în atmosferă domneau speculațiile. —Lisandru e foarte drăguț. Dacă-ți plac prospăturile, remarcai eu. —E drăguț, nu? spuseră Sally și Sophie, aproape la unison. — Îmi plac la nebunie pistruii lui, adăugă Sophie. Oare le face ceva? — Iar i ragazzini 1 care joacă duhurile sunt mortali, observă Sally. —Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mi-aduc bine aminte. Poate că-i place de vreunul dintre actori, sării și eu. Toată lumea făcu un efort să se concentreze pe această idee; în atmosferă domneau speculațiile. —Lisandru e foarte drăguț. Dacă-ți plac prospăturile, remarcai eu. —E drăguț, nu? spuseră Sally și Sophie, aproape la unison. — Îmi plac la nebunie pistruii lui, adăugă Sophie. Oare le face ceva? — Iar i ragazzini 1 care joacă duhurile sunt mortali, observă Sally. —Oricum, Violet n-ar da doi bani pe băiețașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste ultimele trepte și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut bine. În fața mea erau Sally și un tânăr de-o vârstă cu mine, cu o față drăguță, de om deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și buzele sale aveau o curbură plăcută. —Bună, eu sunt Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
electric. Probabil că robotul de bucătărie și aparatul de pasat legume erau sub chiuvetă. —Mamă, aici te simți ca acasă, zisei eu. Parcă am intrat printr-o ușă magică într - unul dintre standurile expoziției pentru case și grădini. Râse. —Ești drăguță. Vrei niște cafea? E proaspătă. Nici nu mă așteptam să nu fie. Nu, mulțumesc. —Păi, ia loc. Arătă spre unul dintre fotolii. — Îmi plac hainele tale. Sunt atât de practice. O privi nedumerită; cu tricoul meu mulat și fusta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din punctul de vedere al ucigașului. O priveam în timp ce spuneam aceste cuvinte, dar ea nu mișcă nici un mușchi. — Se poate să fie acolo de când lumea și pământul. — Ce mod ciudat de a-l găsi! zise Margery. Totuși, e o fată drăguță. Mi-o aduc aminte de la o companie de circ alternativ care a ținut un spectacol aici, acum câțiva ani. Fără animale, bineînțeles. Ea era la trapez. Am clipit, după care mi-am dat seama despre cine vorbea. — Te referi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sări în sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în pace! Te rog! Sophie se ridică dintr-odată și ieși din cameră. Ne-am întâlnit exact când ieșea pe ușă, iar fața ei cea drăguță era bosumflată toată, semn că o jignise refuzul lui Violet de a se lăsa ajutată. Se uită la mâna pe care i-o așezasem pe braț de parcă abia dacă-și dădea seama cine eram și ce făceam. —Vii puțin până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cutia... A, și apropo, tinerico, nu știi cât de mult îngrașă biscuiții cu unt? — Merg mult la sală. Dă-mi cutia, altfel nu mai răspund de mine. Apartamentul lui Hugo era în Spitalfields, la primul etaj al unei căsuțe georgiene drăguțe. Se vedea că fusese restaurată cu drag; nu știam dacă era o restaurare fidelă sau nu, dar îmi plăcea. Pereți de un galben pal, pe care atârnau gravuri alb-negru, podele lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cine sunt. Nu, bineînțeles că nu o știu. Nu mă implic deloc în latura asta a lucrurilor. — Ce latură? făcui eu, curioasă. —Probe și alte cele. Polițiștii ziceau că a fost actriță. Mi-au arătat fotografia ei. Era atât de drăguță, micuță de tot, cu păr lung și negru - de ce să-i facă așa ceva cineva de aici... — Deci, practic n-a jucat aici? A venit numai la probe? Nu-și mai aduce nimeni aminte. Deci presupun că, cel puțin, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i spună lui MM. L-am subestimat pe băiat la capitolul ăsta; Sophie sosi în cinci minute, bine pusă la curent despre starea lucrurilor. Se răsese pe cap de curând și acum semăna cu sora mai mică, și chiar mai drăguță, a lui Sinead O’ Connor. Când te tunzi de tot îți scoți în evidență toate trăsăturile, și ochii lui Sophie, care erau deja mari, păreau acum de-a dreptul imenși, ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și cu glezna ruptă. Salut, Sam! Și tu ai venit într-o misiune creștinească? I-am răspuns printr-un gest larg, din mâini, în semn că da. — Da, dar n-a durat mult. Hazel și cu mine tocmai discutam. Foarte drăguț din partea amândurora că vă faceți griji, zise Hazel, cu impasibilitatea-i obișnuită. Dar sunt bine, zău. Uitați, aproape că nici nu se mai vede. Își dădu capul pe spate în direcția noastră. O linie roșie, abia vizibilă, îi străbătea pleoapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și poate după aceea reluăm epopeea Pamelei și a Baronului de unde am fost nevoiți să o lăsăm. Cum ai ajuns aici, cu mașina ta de toată jena? — Mda. La faza asta chiar nu aveam ce spune. — E un restaurant destul de drăguț pe lângă mine. Îți arăt eu cum să ajungem acolo dacă te ocupi tu de transport. — Nici că se putea mai bine, zisei eu, voioasă. Osatura lui Hugo, cu nasul acvilin și cu pomeții înalți, era foarte fotogenică și putea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care lucrau la ziar și mă așteptam cumva să dau peste el. Dar când m-am întors, m-am trezit față în față cu Janey, care era pe jumătate cât el și cu siguranță puțin mai rotunjoară, micuță, pufoasă și drăguță, zâmbindu-mi. Ce cauți aici? zise ea, surprinsă, lucru care nu mă flata. — De ce, nu-s destul de trendy? Sau nu-s pe val? Am îmbrățișat-o cum am putut având în vedere că amândouă aveam în brațe boluri pline ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aplecându-se și ridicând ceva de pe podea. Cred că ți-a scăpat ceva. Își întinse palma către mine. Pe ea se afla o agrafă de păr, argintie, cu o steluță de diamant la capăt. Era o bijuterie micuță și foarte drăguță și-mi dădeam seama foarte bine de ce credea că este a mea; si eu aveam câteva asemănătoare. Doar că nu era. MM era singura femeie, în afară de mie, care se afla în acel moment acolo sus și probabil că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
da? E nevoie de el pentru piesă. Și nu-i lăsa semne pe față. Sally îmi trase o palmă peste fund. Dar tu? zise el. Îl lași pe Hugo cu semne? Mă străduiesc, zisei eu, rânjind. E un tip foooarte drăguț, spuse Sally, pe un ton mai serios. Îl știu de multă vreme. Tu ai făcut o alegere buonă. Sally se chinui din răsputeri să pronunțe vocalele din ultimul cuvânt. Totuși, pentru că era binevoitor, nu i-am atras atenția asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ale zidului se afla o bancă de lemn. Am sărit pe ea, într-un acces de energie. —Mă simt ca Liesl din Sunetul Muzicii, exclamai eu. Am șaisprezece ani, merg pe șaptesprezece, oamenii care mă văd îmi spun că sunt drăguță, iar eu îi cred, poate-s puțin prostuță! Am șaisprezece ani, merg pe șaptesprezece, cu inocența unui trandafir - Pe Hugo îl apucase deja o criză de tuse. —burlaci ferchezuiți, ușor abțiguiți, habar nu am de-acestea! Sunt complet nepregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
intrare, care probabil că a văzut stele verzi. Capitolul douăzeci și cincitc "Capitolul douăzeci și cinci" — Pur și simplu nu-mi vine să cred, zise Sophie, probabil pentru a șaptesprezecea oară în dupăamiaza aceea. Ben! Nu pot și pace! Părea atât de... drăguț! Grupul fu cuprins de un murmur prin care fiecare își arăta acordul. Trecuseră două zile de la fuga spectaculoasă a lui Ben și un grup restrâns de persoane interesate care aveau legătură cu spectacolul se aflau într-o Patisserie Bliss, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
protector, jenată și ușor roșie în obraz de rușine. Știu că știi că eu i-am stricat cablul Tabithei. Mi-am dat seama din modul în care m-ai privit adineauri. Mulțumesc că n-ai spus nimănui. A fost foarte drăguț din partea ta. — Cred că și Fisher a ghicit. E un tip deștept. Și știe cât de mult ții la Violet. Sophie își lăsă capul între umeri, jenată. —Pur și simplu nu m-am putut abține, înțelegi? Tabitha se fâțâia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
încăpățânată ca un catâr, zise Hugo, pe ton de verdict. Mă privii cu atenție. Ia spune-mi, asta e ultima modă, să porți etichetele cu prețul la vedere sau ai dat iama prin magazine? A, apropo, fusta aceea e foarte drăguță. Mda, cred că o să fie puțin mai greu să stau jos când o port, zisei eu, trăgând de crăpătură. Discuțiile despre haine îmi distrag întotdeauna atenția cu ușurință. —Nu văd care e problema. N-o să ai probleme cu ventilația. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu! Kano se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acolo. Arătă cu degetul la stânga ușii, unde Brunetti văzu un portret al unei femei bătrâne ce se uita Îndrăzneț la privitor, cu un măr pe jumătate descojit Între mâini. Îi lipsea delicatețea celorlalte, deși era bun Într-un fel convențional, drăguț. Dacă celelalte ar fi fost pictate de fiul maiorului, Brunetti ar fi Înțeles regretul că băiatul alesese să studieze medicina. Dar așa, era limpede că băiatul făcuse alegerea potrivită. — E foarte bun, minți el. Și celelalte? — O, eu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]