24,196 matches
-
o crimă petrecută tot în Maroc, țară despre care nu știam nimic. Curios e că nici atunci, nici mai târziu n-am citit povești cu zâne, cu spiriduși. Am trecut direct la isprăvile săvârșite de Gruia lui Novac sau de echipajul submarinului Dox. Probabil, la fel ca absența jucăriilor, asta a avut urmări negative. Cred că nici Scufița Roșie, nici Pinocchio, nici Albă ca Zăpada n-au făcut parte din copilăria mea. În schimb, ascultam cu gura căscată ce-mi povestea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pierdut mult din semnificație, cu toate că, inițial, a fost crucial în viața mea. Mi s-a întâmplat, însă, într-una din nopțile trecute, să visez că înot în Atlantic, după ce, nu se știe cum, fusesem abandonat, chiar în mijlocul oceanului, de un echipaj mărinăresc. Pe când înotam de zor ca să-mi salvez viața și să ajung la un liman, întâmplător, am săltat capul în sus, iar privirea mea s-a înălțat deasupra nesfârșitei întinderi de apă, peste care am zărit, la dimensiuni uriașe, nebănuite
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în uruitul motorului, glăsuiește: “Uite, Paule, să nu spui că azi, de ziua ta, nu te-ai plimbat!” “Parcă poți să mai spui ceva?!” i-o-ntoarce sărbătoritul, în glumă. Întreg “echipajul” e gat de plecare. “Gata la urmăăă!” face Gheorghe Gh. Petrea și închide ultima portieră. Mașina a pornit. Șoferul conduce atent, prudent, timid, chiar, ca toți “lămâiștii” care se respectă. “Ei, ce spuneți? Vă place?” “Ce să ne placă, Ioane
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
are în față monumente de artă ce s-au păstrat prin mari eforturi ? Mulțumim ghidului pentru competența cu care ne informează despre cele minunate, ce ne sunt date spre a ne desfăta vederea și a dezvolta mândria de neam. Membrii echipajului Șoimii Școala Generală Nr. 13, Piatra Neamț 11 iulie 1967 Mănăstirea Secu, vechi locaș de cultură, păstrătoare a credinței, este așezată într-un minunat loc al naturii. Istoricul mănăstirii arată trecutul ei glorios peste vitregia vremurilor, peste furia nesăbuită a barbarilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor glume obscene și „rîdeau și zburdau ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul indian, de zgomotele, cîntecele și murmurul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stătea acolo, în gândul lui Gosseyn se născu speranța. Imediat se adresă noului Leader, în timp ce străinul își savura încă, momentul de triumf. - Trag concluzia, spuse Gosseyn, că tot acest dineu, și ceea ce s-a întâmplat aici, a fost difuzat pentru echipajul și ofițerii navei voastre. Și acum ei sunt la curent cu... (scurtă ezitare) faptul că Yona este acum numit leader al acestei nave de luptă. Dacă era posibil, gura aceea mică a uriașului se strânse într-o expresie care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
similarizare Gosseyn, normală, nu face decât să mute individul dintr-un loc într-altul. O astfel de transmitere dodecimală îl ia și îl mută - așa cum e el. Nu are loc nici o transformare a structurii interne. Totuși, nava Dzan și tot echipajul ei, nu au fost mutați pur și simplu dintr-un loc, așa cum era el memorat de super-creierul Gosseyn, în alt loc memorat. Ei au venit direct la Gosseyn, de parcă el ar fi fost locul unde trebuiau să ajungă. Iar motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
părinții mei. Încă mult mai tîrziu stăteam ore întregi pe chei ca să privesc valurile și vasele, mă abăteam din drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-și drum, cu lamele lovind apa cînd barca înainta, balansînd tensionat de la o lovitură la alta; or, dimpotrivă, îmbrățișînd apa fără efort într-un ritm elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să cunosc echipajele, băieții și bărbații care mergeau pe apă în fiecare zi, pe orice vreme pentru că se pregăteau pentru o competiție. Domni mai vîrstnici care se întîlneau la ora fixată, sporovăind de cum se îmbarcau și făcînd glume despre primele lovituri, dar totuși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
găsea mîncare și băutură. Uneori zăream fețe familiare printre patinatori, băieți de la club, dar nu am avut nici pornirea și nici curajul să ridic mîna. S-a făcut primăvară. Ne-am reluat antrenamentul. Erau una sau două fețe noi în echipaj și ceva ce semăna a întrecere, două grupe a cîte opt băieți cu cîrmacii lor gălăgioși au parcurs o porțiune din rîu sub un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Schneiderhahn avea vederi care nu erau împărtășite de nimeni, și metode care nu erau folosite de nimeni altcineva. Probabil de aceea îi fuseseră încredințați doi începători pentru a-i antrena și nu-i fusese permis să se implice în pregătirea echipajelor cu experiență din club. Dar este, de asemenea, posibil ca el să fi vrut să-și demonstreze punctul de vedere, alegînd să lucreze cu noi, astfel încît să nu se poată spune că fundamentul succesului ar fi fost deja așezat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Schneiderhahn. Pentru noi, autoritatea lui nu a fost niciodată pusă la îndoială. Astfel, noi nu am executat aproape niciodată obișnuitele întinderi lungi într-un tempo mediu, care aveau rostul de a "adînci" modelul bătăii, care face adesea ca ramarea tinerelor echipaje să arate ca o muncă pe rupte disperată, dar am îndeplinit neabătut acel "fartlek", în care vîsleam alternativ cu putere și blînd, într-o serie ascendentă, zece puternic, zece ușor, douăzeci puternic, douăzeci ușor pînă la cincizeci, după care numărai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
urmat, a trebuit să trudim. Acum pare că o altă persoană se afla în spatele meu, în fiecare zi, de vreme ce făceam zilnic altă greșeală și mă făceam vinovat de altceva în mișcarea unui braț ori a unui picior. Priveam gelos la echipajele experimentate, care între timp își reluaseră antrenamentul și ne depășeau fără efort. Sîmbăta, în mod special, era foarte aglomerat pe apă. Bărcile mai mari, de patru sau de opt, nu se îngrijorau deloc din pricina valurilor. Uneori se provocau unii pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clubului erau ude de ploaie și un vînt aprig purta norii negri ca cerneala de-a curmezișul cerului. Cu toate acestea, directorul competițiilor a apreciat condițiile ca fiind destul de bune ca să îngăduie desfășurarea competiției interne a clubului. Blestemînd și înjurînd, echipajele au coborît pe apă -, dar asta o făceau doar de dragul protestului, pentru că era totuși ceva bărbătesc în a porni la drum pe vînt și ploaie, atîta vreme cît întoarcerea în siguranță era certă. Rîul putea fi mînios și agitat, dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
început să număr cele douăzeci de bătăi puternice dintr-un punct oarecare, și am adăugat zece, apoi alte zece, ca un fel de autopedepsire care să se răsfrîngă asupra puterii noastre fără minte. Numai atunci am ridicat privirea. Eram singuri. Echipajele care luaseră startul la stînga și la dreapta noastră erau cu aproape două lungimi în urmă. Puteam să văd spinările vîslașilor, dar, de asemenea, zvîcnetul nerăbdător al muchiilor de la prora. Și cum un calm uluitor se înstăpînise peste ființa mea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și știi că fiecare bătaie este de neînlocuit și n-ai vrea să fie altfel; înainte de a te putea gîndi, următoarea este acolo și multe altele după ea. Am învins. Am învins, de asemenea, în prima competiție adevărată, împotriva altor echipaje, de la alte cluburi, cu tricouri de culori diferite, cu dungi oblice sau verticale, embleme, cu steaguri fluturînd pe țărm, am învins din nou. A fost vorba despre o competiție națională de vîsle pe un alt rîu, nu cu totul drept
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
serie fără mare bătaie de cap. Schneiderhahn ne ceruse ca mai presus de toate să avem un start controlat. Nu doar cîștigătorii celor două serii, dar și cei clasați pe locul al doilea vor intra în finală, deci jumătate din echipajele participante vor rămîne în competiție. În plus, David trebuia să privească mult peste umăr în ziua aceea ca să poată urmări șerpuirea rîului fără să părăsim culoarul care era marcat cu stegulețe și balize. Ne puteam încrede în pregătirea noastră din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
instrucțiunile atît de bine, că mi-a fost greu să-mi dau seama după bătăile de început că eram, de fapt, intrați în competiție. Mintea îmi era neobișnuit de limpede și înregistra fiecare componentă a mișcării noastre și a mișcării echipajului de lîngă noi, doi inși bine clădiți, purtînd tricouri portocalii, cadeți de marină, care s-au întrecut pe ei într-un ritm zdruncinat îndepărtîndu-se mult de verticală la sfîrșitul bătăii, astfel încît păreau a fi un foarfece închizîndu-se și deschizîndu-se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un sarcofag. Nimeni nu a privit în jos. Noi am privit, pe cînd ne aflam în dreptul fațadei largi, în sus, spre cer, care era aproape la fel de albastru ca apa. Probabil, legănîndu-se încoace și încolo, în același fel. N-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
obositoare. Schneiderhahn făcuse față unor înfruntări mai grele, în afara țării lui și în sud. Oricum ar fi stat lucrurile, am obținut rezultatul dorit. Ultima noastră competiție din acel sezon avea să fie una specială. Aveam să vîslim în campionat. "Un echipaj în al doilea an?" a spus David cu sprîncenele ridicate, după care a început să rîdă. Am rîs cu el. Mă simțeam înspăimîntat și mîndru în același timp. Unde ne ducea Schneiderhahn? Nu mai era rîul suficient de lung? Nu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
baliză, cu norocul campionilor, se aflau deținătorii de anul trecut ai titlului, doi tineri puternici în veste de un albastru întunecat, cu expresii grave identice sub buclele identice de un blond închis. Ar fi putut fi gemeni. Lîngă ei, două echipaje în roșu, cele două jumătăți ale unui patru cu cîrmaci, care din bravadă, pentru a arăta care parte a echipei lor este cu adevărat cea mai puternică, ori pentru a avea o șansă în plus la un titlu s-au
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
complet din cîmpul meu vizual, semn bun. Vîrstnicii se luptau să recupereze, start precaut, într-o barcă pe care nu o cunoșteau întru totul, prevăzuți cu o doză de rutină pe care o lăsau acum să-i conducă. Cele două echipaje roșii abia dacă mai erau în competiție și pierdeau teren, cu fiecare bătaie. Probabil se certau deja între ei, dacă nu în cuvinte, atunci prin mișcările lor stîngace cu care vîslașii lucrează unul împotriva celuilalt. Încă o sută de metri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
avea un sistem pentru a ne transporta. Gosseyn încasă șocul, fără să-și schimbe expresia, dar, interior, se clătină. Își reprezentă brusc pe profeții pentru fiecare stelavion de război, prezicând mișcările navelor inamice. Ce ființă umană normală putea combate aceste echipaje supraumane? Știa după Janasen, că Discipolul lucra cu Enro: dar nu era vorba decât de un individ. Dar așa, se înmulțea cu... puse întrebarea cu glas aspru. - Câți... câți sunt ca dumneata? - Aproape cinci milioane, zise Leej. Se aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]