4,870 matches
-
o descifra. Manevrarea realului în numele dogmelor progresului și ale "acțiunii eficace" trebuie să înceteze în favoarea cunoașterii apariției și evoluției sale, a fascinantei sale complexități și metamorfoze. Se profilează, așadar, o mutație spirituală cu consecințe încă greu de evaluat, un nou elan al spiritului, o nouă Renaștere. Cunoscutul fizician și epistemolog Fritjof Capra ne propune o știință pentru susținerea vieții, care integrează dimensiunile biologice, cognitive și sociale într-o nouă știință a durabilității. De fapt, autorul își propune să extindă la domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în dezbaterile politice contemporane cu cartea a cărei prezentare ne-am propus-o aici. O carte de referință, care a apărut concomitent cu o lucrare asemănătoare, scrisă de prietenul lui Giddens, Bodo Hombach, Aufbruch die Politik das Neuen Milte (Noul elan. Politica noului centru), Econ Verlag, Munich, 1998. În esență, cele două lucrări anunță nici mai mult nici mai puțin decît sfîrșitul social-democrației ca doctrină politică tradițională, înscriindu-se pe linia unor preziceri mai vechi în acest sens, aparținînd unor autori
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cam 5000 de km pe an, tinzîndu-se spre o rețea de 70.000 de km pînă în 2010). O asemenea dezvoltare galopantă nu are cum să nu creeze probleme. China nu se mai poate opri, dar poate să-și tempereze elanul, încercînd să păstreze cît de cît echilibrul social și pe cel ecologic. Ambițiile sale trebuie să țină seama de realitățile complexe ale lumii în care trăim, iar în locul unei creșteri sălbatice, chinezii știu că pot da dovadă de mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
celebra rentă petrolieră? S-a modernizat și diversificat economia rusă? Nu. Problema Rusiei este că nu poate fi un partener fiabil, stabil și previzibil. De ce? Tocmai din cauza aroganței pe care o afișează. Acum și renta petrolieră s-a cam subțiat. Elanul țării lovite de criză nu e prea mare. Și atunci pe ce se bazează grandoarea visată? Pe iluzii? Pe arme? Problemele de fond ale Rusiei (sărăcia, demografia, autoritarismul ș.a.) rămîn, iar tensiunile cresc. Totuși, Rusia este, din nou, o țară
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a ponderii Rusiei în PIB-ul mondial la 3,2% în 2020, cînd Uniunea Europeană va avea, de pildă, 16%. Ca venit pe locuitor, lucrurile vor sta și mai rău. Aceste constrîngeri economice și demografice cîntăresc mult și mai taie din elanul și ambițiile politicienilor ruși. Ele fac din Rusia o putere medie, insuficientă sieși, care are nevoie de exterior, de parteneri fiabili, pentru a-și moderniza și diversifica economia. Contactele tot mai intense cu lumea, circulația ideilor și a persoanelor, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tot ochiul se oprește în marginea strîmtă a cerului,//se duce sedus de ochiul de ciclop/al unui lac. Țara noastră neîngrădită/e doar mlaștină care se usucă încet/ între două priviri ale soarelui.// Au dezgropat din turbă/ scheletul Marelui Elan Irlandez,/l-au aranjat, o ladă uimi toare/plină cu aer.// Unt scufundat/de mai bine de-o sută de ani,/l-au găsit sărat și alb./ Pămîntul însuși e unt negru și bun//topindu-se și deschizîndu-se sub tălpi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o alternanță dihotomică a deschiderii spre ilimitat și a claustrării. E regăsit, de asemenea, sentimentul grav al trecerii timpului, ca și melancolia sau angoasa ființei umane confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale. De la elanurile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, la retranșarea din peisajul exterior în interioritate, poeții grupați în jurul revistei "Steaua" au reușit să dea dimensiuni și modulații noi lirismului, căci, după cum observa Petru Poantă, "construit din sugestii și notații fine, peisajul devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere realizată, prin "interiorizare și densificare lirică. Meditațiile interogative asupra sensului existenței se resorb, în cezuri prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeziei sale, sunt redate, pas cu pas, în textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mănăstire medievală, pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți"23. Încă de la acest nivel, cel de proiectare al modului de a scrie sau cel de explicare a modului în care a scris -, tăindu-le elanul tuturor acelora care ar încerca o interpretare clasică a operei sale -, se observă fermitatea trasării coordonatelor unei noi poetici. Pentru cunoașterea acestui nou tip de poetică este nevoie de o conectare la tot ce presupune paradigma neomodernă, în ansamblul său
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea.""239. 3.3.2. Duplicitate lingvistică Fără îndoială, unul dintre efectele nemiloase ale comunismului, manifestat, de asemenea, și asupra societății șaizeciste, era acela că tăia elanul cunoașterii, prin masacrarea culturii. Influența "grețos-malefică" (Alex Ștefănescu) a acestei ideologii tulbură și poezia Anei Blandiana, prin cenzura și interzicerea de a publica. "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet", mărturisește aceasta, care fusese cenzurată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în acel timp auroral, ci episoadele literaturii române vechi erau discutate și contextualizate în ansamblul fenomenului literar național. E drept, încercările se dovedeau încă timide, deoarece "iepoca" nu se arăta de loc îngăduitoare. Constrângerile ideologice retezau cu tăișul lor nemilos elanuri, interdicțiile funcționau cu duiumul, iar accesul la fondurile secrete era menținut cu încăpățânare în vigoare, ceea ce nu permitea restituirile necesare. În plus, lagărul ridica alte și alte rețele de sârmă ghimpată spre lumea occidentală, cea care își pusese amprenta binefăcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sunt produsul trecutului: "Istoria profundă ne depășește, pe noi, cei în viață. Nu facem decît să transmitem destinele care ne parvin, prin Istorie, din trecut; de abia dacă mai avem timp să le modificăm în trecere. Suntem antrenați de un elan venit de odinioară care ne poartă pe valurile sale." Istoricul distinge trei temporalități: evenimențialul (timpul politicului, al războaielor), conjuncturalul (timpul economic și social), lunga durată (timpul geografic). În această schemă cauzală, evenimentele reprezintă suprafața, decorul. Istoria oamenilor este, înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ceilalți. Ce propune el? Un alt imposibil: este imposibil ca o lume diferită o lume de ființe egale, mai fraternă și mai solidară, mai primitoare și mai nuanțată, mai demnă și mai poetică să fie imposibilă, aici și acum. Cîteodată, elanuri de visare pun stăpînire pe spiritul, sufletul și trupul său. Tuturor acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ales la telespectatoare): mai întâi imaginile manechinelor foarte slabe le provoacă femeilor sentimente negative de inferioritate și de devalorizare. În a doua fază, nevoia de a se simți mai bine va duce la o pierdere a controlului alimentar și la elanuri compulsive spre mâncare, mai ales dulciuri. Cei doi stimuli (siluetă și ciocolată) se potrivesc destul de bine în această complementaritate a mecanismelor psihologice. Să începem prin a aborda primul aspect a acestei mișcări de balans, adică emoțiile negative provocate de idealul
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
o metodă eficientă, pentru o reclamă, de a-și face apreciat produsul pe care îl promovează. Autorii acestui studiu au interpretat rezultatele astfel: gândurile autobiografice provoacă, în general, emoții pozitive. Orice reclamă care face asta are șanse să creeze un elan de simpatie pentru produs. Autorii au arătata că gândurile autobiografice reduce apropierea „sistematică” de produs, adică voluntarii aveau mai puțin tendința să examineze rațional produsul, fiind copleșiți de climatul afectiv. Pentru o firmă care își face publicitate este bine să
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fi un remediu periculos ce nu ar face decît să transforme inflația "curentă" în inflație "instalată". Politicile de combatere a inflației au menirea să asigure restabilirea echilibrului economic, mecanismele spontane de reglare a pieței trebuind descătușate pentru absorbirea și temperarea elanului inflaționist. Pe lîngă încorporarea mecanismelor autoreglatoare ale pieței, politicile antiinflaționiste au devenit însă tot mai complexe, mixturi ale diferitelor ingrediente ale politicilor parțiale, în proporții bine echilibrate și adaptate conjuncturii spațio-temporale specifice. 11.6. ASPECTE CONTEMPORANE ALE INFLAȚIEI "Oricare ar
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
un fel de Narcis, care se apleacă asupra unei limbi ce nu-i aparține pentru a-și extrage propria imagine identitară. El împrumută limba celuilalt, pe care o domesticește și o adaptează pentru uzul personal, în același timp transfuzîndu-i acesteia elanul său vital. El devine astfel un "podar", pe un pod construit cu sufletul său și cuvintele altuia, într-o mișcare migratoare a spiritului și a scriiturii. Un pod între ceea ce este și ceea ce va fi, între ceea ce a trăit și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prin limba cuceritorului și care înghite limba (limbile) dominată (e): Cum să scrii cînd imaginarul tău se adapă, din zori și pînă-n vise din imagini, gînduri, valori care nu sunt ale tale? Cum să scrii cînd ceea ce ești vegetează în afara elanurilor ce-ți determină viața? Cum să scrii cînd ești dominat? (Patrick Chamoiseau, 1997) De cealaltă parte, avem exuberanța unui teren fertil, matrice generatoare, carne flexibilă și maleabilă, promisă tuturor, asumînd sacrilegii și torsiuni în numele libertății de gîndire și expresie. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umilință în fața unei limbi "majore". Se servește de ea după bunul plac, se simte în largul lui în interiorul acestui nou spațiu mental și lingvistic pe care l-a creat, dar nu vede nicăieri vreun lanț sau vreo piedică în cristalizarea elanului său creator. Ignoră complet tensiunea centru-periferie în materie de limbă. Desigur, e un scriitor "minor", dar nu există nici cea mai mică conotație peiorativă în acest epitet, dimpotrivă, ca și pentru muzică, prezența unui semiton în tr-o structură olimpiană, majoră
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai tîrziu, prin secolul al XIII-lea, cînd se dezvoltă, alături de genul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmă, aplicat romanului în discuție. Ford susținea că poate evalua un manuscris lecturînd o singură pagină din acesta, pagina 99, ca o sondă aruncată în miezul unei cărți, dat fiind că autorii de mică anvergură și-au cam epuizat deja elanul și inspirația inițiale pînă ajung acolo. Or, se pare că Jenni trece cu brio de acest test, pagina respectivă plonjînd cititorul în marea piață Bellecour din Lyon, "ocupată toată iarna de neliniște și cețuri", în care este expus un corp
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
epoca actuală și care ține să atragă spre lectură nu doar vîrstnicii amatori de parfumuri apuse, ci și pe tinerii pentru care trecutul nu e doar o literă moartă într-un dicționar, și care pot astfel înțelege mai bine că elanul vîrstei, nonșalanța și curajul nu sunt garanții unei reușite imediate, la nivelul speranțelor inițiale. Vizitatorul e un roman realist fără a fi autobiografic deși e imposibil de stabilit aici o graniță între cele trăite și cele imaginate sau auzite de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau generoase elanuri de prietenie. Regăsim, la destinatari, minunata pleiadă a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle, Gide sau Claudel, dar și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și 1950 în mod ocazional pentru a indica tipuri noi de poezie sau arhitectură, de abia în 1960 și 1970 este întâlnit constant în domeniul teoriei culturale cu scopul de a descrie artefacte care se opun radical canonului modernist. Dacă elanul revoluționar al anilor '6046 a asimilat cu rapiditate în vocabularul său multe post-isme, anii '70 și '80 au consolidat într-o anumită măsură utilizarea postmodernismului atât în critica arhitecturală 47, unde a cunoscut o largă dezvoltare, cât și în critica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]