4,125 matches
-
dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck. O suprafață metalică expusă radiației electromagnetice poate să emită, în anumite condiții, electroni liberi, care produc un curent electric dacă sunt accelerați sub acțiunea unui câmp electric. Electronii emiși prin efectul fotoelectric se numesc "fotoelectroni". Experimental s-a constatat că pentru a observa emisia de electroni este nevoie ca radiația electromagnetică să aibă o frecvență deasupra unei limite inferioare care depinde de natura materialului sau, echivalent, lungimea de
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
electromagnetice poate să emită, în anumite condiții, electroni liberi, care produc un curent electric dacă sunt accelerați sub acțiunea unui câmp electric. Electronii emiși prin efectul fotoelectric se numesc "fotoelectroni". Experimental s-a constatat că pentru a observa emisia de electroni este nevoie ca radiația electromagnetică să aibă o frecvență deasupra unei limite inferioare care depinde de natura materialului sau, echivalent, lungimea de undă trebuie să fie sub o anumită valoare. Intensitatea fluxului de radiație incident influențează mărimea curentului electric produs
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul poate părăsi cristalul și deveni liber. Fiecare metal, prin proprietățile sale cristaline, prezintă valori
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul poate părăsi cristalul și deveni liber. Fiecare metal, prin proprietățile sale cristaline, prezintă valori diferite ale pragului de energie impus electronilor la părăsirea suprafeței, ceea ce explică
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
fotonului pe suprafața unui metal este posibil ca această energie să fie transferată unui electron din rețeaua cristalină a metalului. Dacă energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul poate părăsi cristalul și deveni liber. Fiecare metal, prin proprietățile sale cristaline, prezintă valori diferite ale pragului de energie impus electronilor la părăsirea suprafeței, ceea ce explică faptul că metale diferite încep să emită fotoelectroni de la frecvențe diferite. Dintre metale, cele
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
energia transferată este suficientă pentru ca electronul să depășească bariera de potențial pusă de interfața dintre metal și vid, atunci electronul poate părăsi cristalul și deveni liber. Fiecare metal, prin proprietățile sale cristaline, prezintă valori diferite ale pragului de energie impus electronilor la părăsirea suprafeței, ceea ce explică faptul că metale diferite încep să emită fotoelectroni de la frecvențe diferite. Dintre metale, cele alcaline au pragul de energie cel mai coborât, motiv pentru care se utilizează, adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
metale, cele alcaline au pragul de energie cel mai coborât, motiv pentru care se utilizează, adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații unde este necesară o sensibilitate spectrală extinsă până în infraroșu. Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
pentru care se utilizează, adesea în amestec, în fotomultiplicatoare și alte aplicații unde este necesară o sensibilitate spectrală extinsă până în infraroșu. Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
10^-9 s) Cantitativ, efectul fotoelectric se poate descrie folosind formula: unde Energia fotonului incident este "hf"; această energie se conservă: o parte se regăsește în rețeaua cristalină a metalului și o parte este transferată sub formă de energie cinetică electronului devenit liber. Dacă se notează cu formula 2 lucrul de extracție și cu formula 3 energia cinetică a electronului, formula de mai sus se poate rescrie astfel:
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
această energie se conservă: o parte se regăsește în rețeaua cristalină a metalului și o parte este transferată sub formă de energie cinetică electronului devenit liber. Dacă se notează cu formula 2 lucrul de extracție și cu formula 3 energia cinetică a electronului, formula de mai sus se poate rescrie astfel:
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
pentru particula respectivă de o parte și de alta a barierei, precum și de întinderea zonei ocupate de barieră. a fost descoperit de Gamov, Condon și Gurney în anul 1928 și pe baza lui se pot explica emisia la rece a electronilor din metale, dezintegrarea alfa și alte fenomene. În 1928, George Gamow a elaborat teoria dezintegrării alfa a unui nucleu prin efectul tunel. Clasic, particula este menținută în nucleu din cauza energiei foarte mari necesare evadării de sub potențialul enorm al nucleului. Este
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
al mecanicii cuantice care se aplică la mai multe sisteme. Astăzi efectul tunel se poate aplica și la cosmologia universului tânăr. Acest efect a fost aplicat mai târziu și în celalte situații, cum ar fi de emisie la rece a electronilor, și probabil cel mai important, la fizica materialelor semiconductoare și supraconductoare. Fenomene, cum ar fi emisia de câmp a electronilor, sunt explicate prin efectul tunel. O altă aplicație majoră este microscopul de tunelare de electroni, cu care se pot vedea
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
tânăr. Acest efect a fost aplicat mai târziu și în celalte situații, cum ar fi de emisie la rece a electronilor, și probabil cel mai important, la fizica materialelor semiconductoare și supraconductoare. Fenomene, cum ar fi emisia de câmp a electronilor, sunt explicate prin efectul tunel. O altă aplicație majoră este microscopul de tunelare de electroni, cu care se pot vedea suprafețe la nivel atomic și obiecte prea mici pentru microscoapele convenționale. Efectul tunel este un mecanism folosit de enzime pentru
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
de emisie la rece a electronilor, și probabil cel mai important, la fizica materialelor semiconductoare și supraconductoare. Fenomene, cum ar fi emisia de câmp a electronilor, sunt explicate prin efectul tunel. O altă aplicație majoră este microscopul de tunelare de electroni, cu care se pot vedea suprafețe la nivel atomic și obiecte prea mici pentru microscoapele convenționale. Efectul tunel este un mecanism folosit de enzime pentru a crește vitezele de reacție. A fost demonstrat faptul că enzimele folosesc efectul tunel pentru
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
pot vedea suprafețe la nivel atomic și obiecte prea mici pentru microscoapele convenționale. Efectul tunel este un mecanism folosit de enzime pentru a crește vitezele de reacție. A fost demonstrat faptul că enzimele folosesc efectul tunel pentru a transfera atât electroni, cât și nuclee, cum ar fi protoni și deuteriul. S-a demonstrat chiar la enzima glucozoxidază, unde nucleele de oxigen s-au deplasat prin efectul tunel, în condiții fiziologice. Se consideră o particulă care, mișcându-se de la stânga la dreapta
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
a spațiului (spațiul Calabi-Yau), prea mică pentru a putea fi observabilă. Teoria M vine cu ceva in plus: unele din aceste dimensiuni ar putea fi foarte mari, chiar infinite. În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare și cercetează proprietățile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva studiază proprietățile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât și-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
caracteristici: „Într-un alt univers protonul poate să fie instabil, caz în care atomii se pot dizolva, iar ADN-ul nu se poate forma și astfel în aceste universuri nu poate exista viață inteligentă. Poate că există o lume de electroni și electricitate, poate un univers de fulgere și neutrini, dar fără materie stabilă.” (cf. Michio Kaku). Dar dacă doar într-o fracțiune din aceste universuri se dezvoltă viața, vom avea un număr infinit de universuri paralele în care trăiesc civilizații
Teoria M () [Corola-website/Science/298801_a_300130]
-
se mai poate observa și că materialul textil este atras de baghetă și aderă la ea. <br>Încărcarea electrică se întâmplă în principal deoarece între atomii celor două materiale se formează pentru scurt timp legături chimice (ce implică transfer de electroni), care sunt apoi rupte, astfel încât unul dintre materiale rămâne cu mai mulți electroni, iar celălalt cu mai puțini decât la început. Dar la electrizare mai contribuie și alte fenomene, mai puțin înțelese. Mirajul electricității a stârnit imaginația oamenilor încă din
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
aderă la ea. <br>Încărcarea electrică se întâmplă în principal deoarece între atomii celor două materiale se formează pentru scurt timp legături chimice (ce implică transfer de electroni), care sunt apoi rupte, astfel încât unul dintre materiale rămâne cu mai mulți electroni, iar celălalt cu mai puțini decât la început. Dar la electrizare mai contribuie și alte fenomene, mai puțin înțelese. Mirajul electricității a stârnit imaginația oamenilor încă din antichitate, din vremea lui Thales din Milet, când s-a observat că unele
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
corpului o electricitate negativă, iar absența lui indică o încărcare cu electricitate pozitivă. Franklin a mai presupus că fluidul negativ este compus din particule, indicând astfel modul de electrizare a sticlei și a ebonitei, cu 100 de ani înaintea descoperirii electronului. După cum se știe, în edificiul structurii atomului există o parte centrală, încărcată pozitiv - nucleul - în jurul căruia se mișcă electroni, la diferite distanțe. Notând sarcina cea mai mică, cunoscută, sau sarcina elementară cu e (e>0), s-a stabilit experimental că
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
negativ este compus din particule, indicând astfel modul de electrizare a sticlei și a ebonitei, cu 100 de ani înaintea descoperirii electronului. După cum se știe, în edificiul structurii atomului există o parte centrală, încărcată pozitiv - nucleul - în jurul căruia se mișcă electroni, la diferite distanțe. Notând sarcina cea mai mică, cunoscută, sau sarcina elementară cu e (e>0), s-a stabilit experimental că sarcina electronului este -e, iar sarcina elementară pozitivă este cea a protonului din nucleu (e). Așadar, în orice particulă
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
se știe, în edificiul structurii atomului există o parte centrală, încărcată pozitiv - nucleul - în jurul căruia se mișcă electroni, la diferite distanțe. Notând sarcina cea mai mică, cunoscută, sau sarcina elementară cu e (e>0), s-a stabilit experimental că sarcina electronului este -e, iar sarcina elementară pozitivă este cea a protonului din nucleu (e). Așadar, în orice particulă constituentă a substanțelor, atomi, molecule, există sarcini pozitive și sarcini negative. Dacă particula este neutră, atunci n+ = n-. Deci, în procesul de electrizare
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
cea a protonului din nucleu (e). Așadar, în orice particulă constituentă a substanțelor, atomi, molecule, există sarcini pozitive și sarcini negative. Dacă particula este neutră, atunci n+ = n-. Deci, în procesul de electrizare, dacă vor fi smulși un număr de electroni, corpul respectiv va rămâne încărcat pozitiv, iar corpul care îi va prelua se va încărca negativ. O sarcină macroscopică negativă va fi reprezentată printr-un număr întreg de sarcini electronice (q- = N-e), iar una pozitivă va fi tot un
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
libere și sarcini legate. Primele se pot mișca pe spații limitate în solide, lichide, gaze. Dacă numărul de sarcini libere este constant și nu depinde de temperatură, substanța este conductoare. Aceasta este situația metalelor și a majorității aliajelor, în care electronii sunt sarcini libere, sau a electroliților în care ionii pozitivi și negativi sunt sarcini libere. Dacă punem sarcini în exces acestea se vor distribui pe suprafață. Corpurile în care sarcinile sunt legate de anumite poziții sunt numite corpuri izolatoare. Și
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
se înmagazinează în adâncime. De ce se dispune sarcina negativă în exces pe suprafața conductorilor? Răspunsul este legat de faptul că în metalele în stare neutră sarcina totală a ionilor pozitivi, plasați în nodurile rețelei cristaline, este egală cu cea a electronilor liberi. Existența unui exces de sarcină electronică face să apară forțe de respingere între electroni, forțe dirijate din interior spre exterior, ceea ce duce la expulzarea sarcinilor în exces spre suprafața conductorului. Descrierea matematică a interacțiunilor electrostatice a implicat introducerea mărimii
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]