4,879 matches
-
mea citind melodios Iliada. Și când m-am săturat de Homer, am Început să citesc pereții. Ăsta era Încă un punct de atracție al toaletei de la subsol. Era acoperită cu graffiti. Deasupra, fotografiile din clasă Înfățișau șiruri-șiruri de chipuri de eleve. Aici jos erau mai ales corpuri. Schițați cu cerneală albastră, se vedeau bărbați mititei cu organe sexuale enorme. Și femei cu sâni imenși. În plus, diverse permutări: bărbați cu penisuri sfrijite și, de asemenea, femei cu penis. Era o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
admire în voie mesele din bronz bogat ornamentate cu plăci de aur, argint și fildeș. Domitia întreabă curioasă: — Pregătesc masa ca Vesta să vină și ea la cină? — Bravo, drăguță! o laudă. Îl ia pe rex drept martor: — Vezi ce elevă deșteaptă vei avea de acum încolo? Regele zâmbește la rândul său. Micuța se îmbujorează de plăcere și rostește fără să se mai fâs tâcească: — Și acasă le oferim de mâncare larilor. — Desigur, răspunde Occia. Numai că noi - în calitate de slu jitoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și ispășească într-un fel greșeala. Să fie pildă și pentru alte profesoare, căci - în plus - pălmuirea poate da rezultate pe moment, dar e total inutilă ca metodă pedagogică, tocmai prin duritatea ei. E neplăcută fără doar și poate pentru eleve, dar și pentru adult, și majoritatea fetelor își dau seama de asta și-și trag mai apoi spuza pe turta lor. — Ei, gata, gata, murmură Claudia. Se căiește neroada acum, oftează Occia. Știți că sunt impulsivă, n-am vrut să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea de cât 10 elevi, astăzi suntu înscriși 53. Astfel este și cu școala de fete"943. Cu toate că aceste două școli au fost înființate abia la 1 aprilie 1880, "la examenele de vară, surprinderea de progresele obținute printre elevi și eleve a fost cu atât mai mare (...) toți elevii și elevele de diferite naționalități vorbeau românește, scriau și citiau în limba română și greacă; limba franceză predându-se abia acum dupe examene"944. În perioada 1860-1865 la Sulina au fost construite
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
este și cu școala de fete"943. Cu toate că aceste două școli au fost înființate abia la 1 aprilie 1880, "la examenele de vară, surprinderea de progresele obținute printre elevi și eleve a fost cu atât mai mare (...) toți elevii și elevele de diferite naționalități vorbeau românește, scriau și citiau în limba română și greacă; limba franceză predându-se abia acum dupe examene"944. În perioada 1860-1865 la Sulina au fost construite două biserici ortodoxe de către locuitorii greci. În oraș existau, de
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu silicoane la sâni. Imaginea femeii cu silicoane implantate în sâni este promovată și cumpărată la T.V. și expusă nouă, telespectatorilor. Și tot televiziunea era cea care critica „școala dezmățului”, în ziua de 10 noiembrie, 2012. Le critica pe două eleve, care se dezbrăcau, în clasă, în fața colegilor, cu mișcări lascive, conform imaginilor de la T.V. Copiii în creștere, tineretul, nu au o scară a valorilor și ei cred că ce văd la T.V. este normal și bun. Am mai văzut la
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
ca să nu-și piardă parfumul și frumusețea. Mama i le ia din mână și le împachetează în celofan. Gata, să mergem! Pe drum, Sorinei nu-i mai tace gura. E fericită, veselă, dar și emoționată. De acum înainte, că-i elevă, o să treacă și pe la grădiniță și o să le spună copiilor de-acolo ce frumos e la școală!... Au ajuns la poarta școlii. Tata tresare. Privește mai atent. Unde-i Sorin? Unde-i? Că doar au plecat împreaună. Poate că s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și o lăsa în fața mea. Trebuia să găsesc eu, mai apoi, între două vorbe, prilejul ca să avalez șerbetul. Bineînțeles, nu înghițeam tot ce era în linguriță, după regulile politeții. O dată după ce am plecat, îmi arunc ochii întîmplător pe fereastra casei elevei mele, și ce vad! domnișoara, binecrescută, de altfel, et d'une famille honorable, mânca restul dulcețului. Și atunci mi-am pus întrebarea de votre genre: - De ce? Mă iubea - et j'etais sûr qu'elle avait de l'affection pour moi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
capabil o fabulă de La Fontaine, Les animaux malades de la peste, ce produsese odinioară atâta încîntare în mine. Am trecut apoi la Les deux pigeons. Am lăsat-o mai târziu să interpreteze singură, și eu numai îmi dam părerea, profesor și elevă. Dar curând elucida perfect orice, fără ajutorul meu, și vedeam cu stupefacție că eu nu mai aveam nici un roil. Am trecut la Racine, i-am detailat cum din fiecare vers se desface o nouă definire psihologică, am căutat să reconstituiesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fiecare moment diferă de celălalt. "Cum aș putea să nu mărturisesc totul?" spune Ioana, iar Naratorul: "nu voi ierta-o niciodată, chinul va fi etern." La teza de literatură franceză, din nuvela A l'ombre des jeunes filles en fleur, elevele țin firește partea Hermionei și una se oprește la replica eroinei: Ah! fallait-il croire une amante insensée..." ă...î ...Prevăzut cu cel mai ostentativ vocabular "tragic", Ioana este un roman realist, mai precar în "plan matematic". Peisajul arid al Cavarnei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
simțitor. N-am ținut pas cu vioiciunea spiritului ei. Un fel de paralizie a inteligenței și mai cu seamă a imaginației. Am început să devin stângaci și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea... " Am fost elevă ascultătoare, am încercat, dar n-am putut reuși să mă intereseze." Răspuns clar și drastic la întrebarea mea dacă cunoaște literatura română. În sfârșit, la toate încercările de a afla impresia ei specială produsă de o carte sau alta din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fețele profesorilor atunci când o vedeau pe Sheba îmi confirma evaluarea mea care venise după evaluarea lui Bill. Bărbații radiau și o priveau cu subînțeles. Femeile se făceau mai mici și deveneau posace. Singura excepție a fost Elaine Clifford, o fostă elevă a școlii care acum preda biologie la clasele mici. Probabil asta era postura ei de intimitate prefăcută, pentru că se apropiase de Sheba și o copleșea cu vorbărie fără perdea. Erau acum doar la câțiva pași de mine. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deschid în inima ta cu primul gângurit auzit la pieptul mamii suav colind alunecând ușor în diminețile fără margini când seara se-aprind felinare, o carte, o pagină ninsă în gând și un zâmbet de copil... Mădălina DONOS <biography> Sunt elevă la Colegiul National Mihai Eminescu IAȘI Debut literar în anul 2010 în revistele „Femeia”, „Dezvățătorul”, revistele on-line www.codrosu.ro, www.femeiastie.ro, lanoapte.ro, Debutul editorial în anul 2011 cu publicarea în antologia „Universul Poveștilor” Am participat la alcătuirea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Am rămas între patru pereți. Atât. Jowida spune mai multe. - Am făcut parte dintr-o rețea care dădea lecții private pe ascuns, la mine acasă sau la vecini, de cele mai multe ori în pivnițe. Am avut în timp cam 300 de eleve. Veneau pe rând, câte zece, cam câte o oră fiecare grupă. Am zis că este un cerc de țesut covoare, că le învăț să țeasă. Vecinii mințeau cot la cot cu mine. Uneori mă plăteau organizațiile clandestine pentru femei. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la notorietate cum s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi aflat în timpurile de pace dinainte, când viața curgea lentă neînchipuind urmările ce-aveau să vină. Marga Popescu. Pentru mine se constituia greu, aproape imposibil, existența unei clase de eleve, iar pe ea, autoritară, la catedră, de unde preda fie conjugarea verbelor, fie curentele literare franceze; pentru mine rămânea, și acum, călătoarea anonimă din tren peste creștetul și fața căreia îmi căzuseră privirile într-o confuzie simultană de timp - o învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primul mă sperie, al doilea mă încântă. Veți recunoaște că sunt mari amândoi. Peroră apoi despre ei cu o pasiune ieșita din comun, într-un limbaj de o atât de mare plasticitate încât mă gândii ce fericite trebuie să fie elevele acelor clase ascultând-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atunci elevă), și ca pentru un vesel final, începu să cânte părând nepăsător, „La donna è mobile”, la modă atunci. Era fericit că fusese ținta atenției tale de adolescentă. Tu l-ai visat toată noaptea. Toate s-au dus”. Fosta elevă de liceu din anul 1918 simți o adiere ușor răcoroasă, numai cât o clipă, întoarse capul nedumerită - era timpul care trecea pe lângă noi - dar nu întâlni decât prezența și zâmbetul neutru al uneia dintre mătuși, care, mai puțin sensibilă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o proastă, nu mă pricep la politică, așa că nu luați seama, am vorbit ca să-l liniștesc pe domnul judecător. - Deocamdată dumnealui n-are de ce să fie neliniștit, dar o să vină o zi... Zâmbii... - Eu mă ocup numai de școală, de elevele mele. Dar, apropo, domnule judecător, vorbi întorcându-se către mine, ce credeți? un mare scriitor, poet, pictor, sculptor nu constituie în sine o revoluție în gândirea, sensibilitatea, cultura lumii? - Ce are una, cu alta? făcu iritat domnul Pavel, întorcând pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fel de fel de versiuni, dar nu mă interesează: „Limba și Literatura Franceză” rămân tot limba și literatura franceză, doar n-o să-i scoată din manuale pe Corneille, Flaubert sau François Villon, cum am auzit pe una din colege vorbind. Elevele mele, la care țin atât de mult, rămân tot elevele mele; și ele țin la mine, așa că în ce mă privește nu se schimbă nimic. De asta nici nu mă interesează. Atât numai c-o s-o mai scurteze cu revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și Literatura Franceză” rămân tot limba și literatura franceză, doar n-o să-i scoată din manuale pe Corneille, Flaubert sau François Villon, cum am auzit pe una din colege vorbind. Elevele mele, la care țin atât de mult, rămân tot elevele mele; și ele țin la mine, așa că în ce mă privește nu se schimbă nimic. De asta nici nu mă interesează. Atât numai c-o s-o mai scurteze cu revistele, - mă refer la cele de modă - din Apus, cică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se cunoaște ponderea de sinceritate ce o cuprind asemenea memoriale ale femeilor, știută fiind abilitatea inventivă a acestora și multele învelișuri - nu se știe câte - ce le acoperă ființa. Când, printr-un salt de ani, trecu să-mi povestească despre elevele ei, glasul căpătă o vioiciune neobișnuită; dovedind o adeziune - aproape o mutație biologică, ai fi zis, - la stările de pubertate și mai cu seamă de adolescență ale acestora; era sigur că-și iubea profesiunea; uneori vorbirea împrumuta melancolii venite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și doamna Pavel, care în după-amiaza acelei zile - de joi sau sâmbătă - avea unul din zaiafeturile ei obișnuite, și o rugă să vină și ea, o oră măcar; era lauda ei cea mai mare, iar nepoata, cu gândurile încă la elevele ei, încuviință, înțelegând, printr-o alianță simpatetică, slăbiciunile nevinovate ale mătușii care făcea sforțări neobservabile în substanța lor, - dar numai ea știa câte - de oprire a timpului. 4. Timpul trecea însă nepăsător, fără vârstă, încât Ana întâlnindu-l în cerdacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urma, Lung credea... Mă aflam în camera mea, răsfoiam un album cu fotografii de familie. Unele erau făcute aici, la câteva sute de metri de locuința în care mă aflam, în grădina publică, una era chiar cu Anna Wiaceslava, fosta elevă în refugiu; acum s-a încheiat pacea, poate s-a înapoiat acasă la ea în Polonia, dar cu Keti nici o fotografie. Așa se întâmplă în viață: simțeam lipsa unei fotografii a ei; îi vedeam totuși chipul în memorie, uimitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]