4,405 matches
-
război. În urma unei victorii, Ștefan Vodă îngenunchea alături de oșteni și, înălțând ochii către cer, grăia în auzul tuturor: „Tu ai biruit, Doamne! Mărit și lăudat să fie numele Tău, în vecii vecilor, Amin!”. În scrisorile adresate marilor puteri ale vremii (epistole traduse în germană și italiană), ilustrul voievod consemna: „cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic am învins!”. După luptă, dădea poruncă întregii sale oști să postească 4-9 zile, mâncând de obște numai pâine și poame uscate o dată pe zi, ca semn de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
epicul și lirica, latina și italiana, cultura populară, dar și pe cea livrescă. A reînviat romanul pastoral, a încercat o narațiune modernă, a instituit populara ottava drept strofa epică italiană, și apoi, în partea a doua a vieții, a reînnoit epistola clasică și eglogele în latină, a scris biografii, a reîmprospătat studiul limbii grecești și a debutat în studiul critic al operei lui Dante.”10 Povestirile lui Chaucer indică, în general, clasa socială și personalitatea celui care 7 Judith Serafini-Sauli, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al lui Dante Alighieri. Dante a fost pentru Boccaccio primul model, prima sursă de inspirație, iar peste ani, Francesco Petrarca avea să mărturisească în legătură cu impactul pe care l-a exercitat în existența lui Boccaccio autorul Divinei Comedii, într-una din epistolele sale, că a reprezentat „primus studiorum dux et prima fax”11 a studiilor boccaccești. Viața curtenească opulentă este deseori reprezentată în operele de tinerețe ale lui Boccaccio: eroina din romanul cu același titlu, Fiammetta, face descrieri sugestive ale plăcerilor de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor și lucrărilor sale în limba latină, catalogând-o ca lipsită de valoare reală, de seriozitate: în Epistola XXI, adresată lui Mainardo Cavalcanti, Boccaccio își sfătuiește prietenul să nu le permită femeilor din casa sa să citească povestirile sale licențioase (le denumește „fleacuri domestice”) ca nu cumva să fie impietate. Această atitudine contrară, față de operele sale mai timpurii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în scrierile lui Giovanni Boccaccio și ale lui Geoffrey Chaucer. În timpul șederii la Napoli, autorul italian a scris primele sale sonete, câteva scrisori, La Caccia di Diana, Il Filocolo, Il Filostrato și Teseida. Scrisorile și sonetele (cunoscute sub denumirea de Epistole și de Rime) reflectă oarecum interesele autorului în epoca respectivă, fie ele personale, literare sau politice. Poeziile boccaccești din prima perioadă de creație (Rimele) dovedesc o inspirație fidelă din opera unor idoli toscani, poeții Dulcelui Stil Nou și Dante. și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
regizorilor ca să umple acest „gol” din piesele lui Caragiale. Numai așa am văzut-o pe Efimița în negligé, exercitând ritualuri casnice cu Leonida, ba chiar posedată de „Galibardi”, pe Zoe făcând strip-tease și alegătorii privind Basic instinct la adunarea electorală. Epistolele personajelor lui Caragiale promit desfătări în întâlniri secrete când „mangafaua pleacă la Ploiești” sau „venerabilul la întrunire”. Dar ce se petrece între cocoșei și puicuțe rămâne la fantezia lectorului sau a regizorului. De o pudoare vecină cu a clasicilor e
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
frizează autoerotismul. Ladima o vedea des pe Emilia dar... atât. Și atunci, ce să facă, îi scria. Invers, doamna T. citește: după decesul lui Fred, ia caietele acestuia cu febrilitate ca „să fie singură cu el”. Există, în literatură, și epistole strict funcționale. Pierdute și picate în alte mâini decât ale destinatarului, ele sunt cele mai destructive pentru că dau detalii clare despre acțiuni concrete. Scrisoarea Miței se pierde. Scrisoarea Joițicăi e găsită de cine nu trebuie, dar apoi furată de domnul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Scriu pagini întregi. Mai dau și telegrame pe deasupra. Toate au talent, stil, vervă, chiar în exces. Tânărul Dan Deleanu trimite, pe lângă scrisori și în chip de scrisori, poeme femeilor. La Medeleni dar și alte romane și povestiri sunt burdușite de epistole reproduse in extenso. În epoca radiocomunicației și a transmisiilor digitale, telegraful a dispărut și vechiului PTTR i-a căzut un T. Înainte însă, mesajul telegrafic era simbolul urgenței și conciziei, în formulări dramatice sau comice. Mulți autori le speculează, Caragiale
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
linie”. Dar vremurile se mai schimbă și, cu reportajul devenit nuvelă, Tudor începe o carieră de scriitor. Un scriitor care rămâne neștiut e personajul lui Ivasiuc din Vestibul care, după o operă medicală semnificativă, căzând îndrăgostit, scrie un fel de epistolă memorialistică. Ea constituie romanul însuși. E singurul caz în care personajul romanului, fără să o știe, este la fel de bun sau de prost ca autorul. Un caz fericit de împlinire, prin jocul hazardului, este profesorul Andronic din Ultima Oră de Mihail
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
principele Carol către Alteța Sa Marele Vizir. Documentul fusese publicat în ziarul francez „La Gazette des Etrangers" care apărea la Viena. El însă a fost reprodus și în „Semănătorul" nr.43 din 5 martie 1872. Din ziarul „Semănătorul", spune Th. Codrescu, epistola a fost reprodusă în „Uricarul", vol. X, p.364-367. Iată parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul" de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit să-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în „Semănătorul" nr.43 din 5 martie 1872. Din ziarul „Semănătorul", spune Th. Codrescu, epistola a fost reprodusă în „Uricarul", vol. X, p.364-367. Iată parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul" de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit să-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de înaltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vor fi pentru mine de un puternic ajutor în silințele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
unei convorbiri: „FătFrumos” nu suferă nici zgomotul, nici învălmășeala Bucureștiului, el nu poate trăi decât în Bârlad, acolo unde s-a născut.” Încercările de a-l „recupera” pe G. Tutoveanu și a-l aduce efectiv la „Făt-Frumos”, chiar și prin epistole rugătoare, n-au mai avut succes, fermitatea poetului de la Bârlad a rămas statornică și definitivă. A rămas de subliniat un mare adevăr: în Bârladul cultural, cinci scriitori - G. Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu și A. Mândru - au lăsat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
teoretic “Cuza Vodă” din Huși, reapare - în cea de a patra etapă în ianuarie decembrie 2006 prin grija directorului școlii - Georgeta Giosu, din sumar făcând parte un material deosebit de bogat: cronici, opinii, atitudini, eseuri, interviuri, itinerare cu impresii de călătorie, epistole, cronici literare, personalități, cărți în lectura elevilor, încercări literare, cercetare, concursuri, caleidoscop, traduceri, restituțio file din arhiva "Zorile”, poesis. Ca și în celelalte perioade parcurse Zorile din ianuarie - decembrie 2006 dă loc la semnături atât profesorilor Costin Clit, Lina Codreanu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sau "nu cred pentru că nu am văzut la televizor"), mass-media operează în amonte și în aval ca instrument al schimbărilor democratice și ca efect al acestor schimbări. Parafrazînd titlul unui film de Ingmar Bergman Through a Glass Darkly bazat pe epistola Sfîntului Pavel către corintieni 1.13 ("vedem acum printr-un geam opac ... acum știu doar o parte, mai tîrziu voi înțelege totul") am putea califica mass-media romąnă ca un instrument opac în căutarea transparenței, credibilității și echilibrului între ethosul emițătorului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a o părăsi pe Grace, așa cum își imagina de multă vreme? Războaiele purtate de Yourcenar cu editorii relevă tenacitatea ei. Chiar dacă recunoștea că nu are întotdeauna dreptate nu voia să fie intimidată; orgolioasă, își croia drum înainte, provocându-i în epistole detaliate pe tot parcursul drumului, până în instanță. Recompensa financiară juca desigur un rol, dar banii nu erau motivul determinant; trebuia să creadă că editorul îi recunoște celebritatea, îi apreciază talentul, o tratează ca pe un autor cu autoritate, ceea ce ea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fi fost în stare să găsească cuvinte care să exprime felul în care Monique răspunde la scrisoarea lui Alexis. Dilema morală îi aparține lui Alexis care cedase tendințelor sale de a găsi plăcere în compania altor bărbați și scrie lunga epistolă care formează miezul romanului, o explicație rațională dată soției motivând decizia lui de a o părăsi. Pe tot parcursul scrisorii el vrea să facă dis tincția dintre plăcere și dragoste. Pretinde că o iubește pe Monique dar, concomitent, are nevoie
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
WILDE (1854-1900), un scriitor și critic talentat, a fost judecat în Anglia în 1895 pentru sodomie. După ce Wilde a pierdut procesul, a fost închis în închisoarea Reading, fiind condamnat la doi ani de muncă silnică, unde a scris o lungă epistolă filosofică iubitului său Bosie, intitulată De Profundis. Procedurile judiciare și publicitatea aferentă au provocat o agitație homofobă fără precedent în toată lumea. Efectele neplăcute ale cazului au inițiat și o nouă eră de curiozitate populară în ceea ce privește diferențele sexuale și devierile de la
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că unele dintre acestea nu au existat în realitate. În plus, codexurile manuscrise medievale conțin o cantitate enormă de rugăciuni și imnuri parodice latine și mixte. Dacă în Franța secolului al XIII-lea circulau așa-numitele épîtres farcies, în care epistolele apostolilor (citite în timpul liturghiei) sunt modificate doar prin introducerea timidă a unor cuvinte în franceză, păstrând o atitudine de prosternare în fața divinității 185, în Franța secolului al XIV-lea apar parodii ce includ și satira la adresa repaosului etern al divinității
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiate cu umor atât Geneza biblică (" Să vă spun eu, că sunt diac: La început a fost Băutura!"), cât și numeroase proverbe ("Ploaia mică gonește vântul mare, iar băutura lungă trăsnetele-alungă") sau fragmente ce realizează intertextualitatea, cum este cel din Epistolele lui Horațiu, Fecundi calices quem non fecere disertum 259. De fapt, este ușor de observat cum, de fiecare dată când intenționează să polemizeze parodic, naratorul (sau unul din personajele delegate de el) intervine în text printr-un "Scrie la carte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
studiul lui Lazăr Șăineanu La langue de Rabelais, vol I-II, Ed. de Boccard, Paris, 1922-1923, reedidată de Champion et Slatkine, 1976. 258 Erich Auerbach, op. cit., pp. 239-240. 259 "Pe cine nu l-au făcut limbut cupele pline?", în Horațiu, Epistole, I.5,19. 260 În François Rabelais, op. cit., p. 59. 261 "După-un petic de hârtie/ Tot rămâne murdărie...", în op. cit., p. 66. 262 Ajuns în oraș și exasperat de trecătorii care îl cred venit să predice cuvântul Evangheliei, Gargantua
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
meseria de soldat incapabili să înțeleagă pe deplin noutatea evanghelică. Sfântul Paul, părintele teologiei creștine și idealizatorul acestui sistem moral, printr-un zel și o statornicie vrednică de cauza îmbrățișată, cu o scrupulozitate care uimește, a cernut în cele 14 epistole rămase, faptele permise și cele nepermise unui creștin, dictând normele de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că a trecut treptat, de la un subiect la altul, profitând de toate ocaziile ivite, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
supunere îndeplinesc poruncile. Nu sunt toți comandanți, nici căpetenii peste o mie de soldați, nici peste o sută, nici peste cincizeci și așa mai departe, ci fiecare în grupa sa îndeplinește cele poruncite de împărat și de conducători. Considerând contextul epistolei adresate comunității din Corint, răvășită în acea perioadă de grave dezordini disciplinare, putem intui cu ușurință cum, autorul ei, departe de furniza vreo evaluare asupra esenței serviciului militar, și-a asumat armata ca model de disciplină al comunității umane, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinilor prezenți în armată sau în tot cazul acelor creștini care cunoșteau regulile unei bune desfășurări a vieții colective. Intenția Apostolului, de a forma mentalitatea acestei comunități creștine în sensul voit de Evanghelie, se reflectă chiar din conținutul intens al epistolei adresate romanilor. Din Scrisoarea către Romani înțelegem că destinatarii epistolei pauline posedau calități morale și virtuți religioase admirabile, precum bunătatea, blândețea, caritatea, generozitatea, evlavia și frica de Dumnezeu, aspecte ilustrate de altfel și de prima istorie bisericească în persoana centurionului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care cunoșteau regulile unei bune desfășurări a vieții colective. Intenția Apostolului, de a forma mentalitatea acestei comunități creștine în sensul voit de Evanghelie, se reflectă chiar din conținutul intens al epistolei adresate romanilor. Din Scrisoarea către Romani înțelegem că destinatarii epistolei pauline posedau calități morale și virtuți religioase admirabile, precum bunătatea, blândețea, caritatea, generozitatea, evlavia și frica de Dumnezeu, aspecte ilustrate de altfel și de prima istorie bisericească în persoana centurionului Cornelius, bărbat cucernic și temător de Dumnezeu, cu toată casa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
viu; Alexandru și Epimah, după ce au fost mai multă vreme întemnițați și au pătimit chinuri, schingiuiri și biciuiri, au fost arși cu var clocotitor; o întreagă trupă de ostași: Ammon, Zenon, Ptolomeus, Ingenuus și Theophilus torturați până la spasmul final. În Epistola 34, Ciprian evocă alți doi soldați: Ignațiu și Laurențiu. După o scurtă perioadă de pace, care a urmat persecuției lui Decius, un succesor al acestuia, împăratul Valerian (253-260) declanșa în anul 258 o alta împotriva soldaților creștini, cu aceleași intenții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]