2,911 matches
-
din urmă fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice. Se cunosc și erezii pnevmatologice, întâlnite în teologie sub numele de subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie”. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice. Termenul de "erezie" vine din grecescul αιρεσις, "hairesis" (de la αιρεομαι, "haireomai", "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul Bisericii celei adevărate. și
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învățăturii celei drepte, și de trupul Bisericii celei adevărate. și eretic sunt cuvintele pe care le folosește Irineu de Lyon în scrierea sa "Contra Haereses" ("Împotriva tuturor ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
ereziilor") pentru a descrie învățătura și pe cei care se opun Bisericii creștine, în opoziție cu poziția ortodoxă (de la "ortho-" "dreaptă" + "doxa" "gândire/credință") a Bisericii creștine. Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." . Istoricii moderni, începând
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
exploatează în zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." . Istoricii moderni, începând cu Walter Bauer neagă viziunea de istorie a bisericii a lui Eusebiu, și anume că de la început ar fi fost clar care e adevărul creștin și că ereticii ar fi
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
că de la început ar fi fost clar care e adevărul creștin și că ereticii ar fi fost inspirați de Diavol să-l combată: Prin urmare, istoricii nu emit judecăți de valoare conform cărora o anumită biserică ar avea dreptate, iar ereziile combătute de ea ar fi toate, prin definiție, erori teologice. Prin natura profesiunii lor, istoricii nu pot ști cine are dreptate din punct de vedere teologic, dar pot ști cine a ieșit învingător din disputele cu alte secte. Pentru istorici
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
cu privire la falșii învățători, așa cum face și "Cartea Apocalipsei". Însă epistolele pastorale, atribuite în mod tradițional lui Pavel, sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un anacronism. În primele secole, creștinismul a fost problematic din cauza impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
din Roma: învățătorul Marcion, revărsarea cincizecimii a profeților creștini în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
Scriptura canonică.) Oponenții lui Irineu au pretins, de asemenea, că izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, adică doctrinele revelației continue. Înainte de 325, natura "eretică" a unor credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un sinod de episcopi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a fost Primul Sinod de la Niceea. După 325 DH, unele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul "canoanelor" emise de sinoade. Fiecare frază din Crezul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
de trupul lui Hristos, Biserica Sa și astfel era împiedicată mântuirea. Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic Priscillian de Avila a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar șaizeci de ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului Magnus Maximus, care a trecut peste obiecțiile procedurale ale episcopilor Ambrozie al Milanului și Martin de Tours. Unele dintre credințele pe
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
care îl doreau îndepărtat. Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecții la credințe și filozofii mai mult decât pe opoziția la interpretare Sfintei Scripturi sau pe interpretarea oficială a Sfintei Tradiții. Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele: Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credință neortodoxă, cum ar fi Păgânismul, prin definiție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăși ca fiind creștină, dar respinge învățăturile Bisericii
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
filozofii mai mult decât pe opoziția la interpretare Sfintei Scripturi sau pe interpretarea oficială a Sfintei Tradiții. Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele: Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credință neortodoxă, cum ar fi Păgânismul, prin definiție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăși ca fiind creștină, dar respinge învățăturile Bisericii creștine. O persoană care renunță complet la creștinism nu este considerată eretică, ci apostată; o persoană care renunță la autoritatea
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
persoană care renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învățăturile sale este o schismatică, în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuși creștin poate fi numit heterodox. De obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanți eretici în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
din Epistola către Galateni (Galateni 5:19-21), include șapte păcate ceva mai tradiționale, deși lista e ceva mai lungă decât șapte: adulterul, sexul în afara căsătoriei, necurăția, lascivitatea, idolatria, vrăjitoria, ura, certurile, rivalitățile pornite din orgoliu sau invidie, furia, împotrivirea, răscularea, ereziile, invidiile, omorurile, bețiile, lăcomia de mâncare și băutură și „alte lucruri asemănătoare cu acestea”. Deoarece apostolul Pavel afirmă că cei care fac aceste lucruri „nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” ele sunt în mod curent numite drept păcate de moarte
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
doua zi a fost transferat la Haga, unde a aparut înaintea Inchiziției. El a fost dez-hirotonisit și condamnat la moarte, iar pe 15 septembrie 1525 a fost ars pe rug la Haga. Văduva lui și-a salvat viața pocăindu-și ereziile și și-a trăit restul vieții apoi într-o mănăstire. Magistrații orașul Woerden au fost toleranți față de confesiunea luterana. În 1566, aceasta a dus la o confruntare cu Eric, ducele de Braunschweig, care a fost conducătorul lui Woerden de la momentul
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
greacă, latină, arabă și științe precum astronomia, matematica, și s-a specializat în calcularea calendarului evreiesc. La vârsta de 15 ani s-a căsătorit și s-a mutat la Odesa, unde a fost om de afaceri. Din cauza unor acuzații de erezie din partea cercurilor hasidice în mijlocul cărora trăia, a fost nevoit să se justifice în fața socrului său. Din cauza Războiului Crimeii în 1855 a părăsit Odesa și s-a mutat la Galați, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Herș Mendel Pineles a fost
Herș Mendel Pineles () [Corola-website/Science/316712_a_318041]
-
Franței. A cumpărat întregul oraș, care aparținea Sfântului Scaun. Papii, fiind supuși complet regelui Franței, au trăit acolo 70 de ani. Filip a atacat Ordinul Templierilor, care deținea proprietăți vaste în Franța. Capii ordinului au fost arestați și acuzați de erezie până în anul 1307. După ce au mărturisit sub tortură, marele maestru și alți cavaleri au fost arși pe rug, iar regele le-a confiscat averile. Ordinul a fost desființat oficial de către papa în 1312, la solicitarea regelui. După moartea lui Filip
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
că a fost chemată să salveze Franța. S-a înrolat și a adus victoria de la Orleans în 1429. A continuat să lupte până a fost capturată de englezi în 1430. Clericii pro-englezi din orașul ocupat Rouen au judecat-o pentru erezie și vrăjitorie și au condamnat-o la moarte. Regele francez nu a întreprins nicio acțiune pentru a o salva, această fiind arsă pe rug în 1431. Burgundia a încheiat pace cu regele francez prin tratatul de la Arras din 1435, iar
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
-ul(527-565) a recucerit bazinul apusean al Mediteranei, a publicat un cod legilativ celebru și a construit monumente somptuase, la care s-au afirmat primele influențe ale Orientului Apropiat și Mijlociu. Conflictele religioase s-au succedat sub forma unor diverse erezii, servind ca suport autonomiilor provinciale, autonomii care s-au manifestat mai ușor pe timpul invaziei perșilor sasanizi(602-630) și ale arabilor(începând cu anul 632). Heraclius I-ul(610-641), învingător al perșilor, nu a mai putut opripe arabi. El a pierdut
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
anul 1966 s-a emis o decizie care a suspendat apariția "Indexului". În cei aproape cinci sute de ani, catalogul a suportat 32 de ediții. Ediția a 32-a, publicată în 1948, cuprindea 4000 de titluri cenzurate din varii motive: erezie, imoralitate, sexualitate explicită, incorectitudine politică etc. În index au fost înscriși mulți filosofi, între care Denis Diderot, Blaise Pascal, Jean-Jacques Rousseau, René Descartes, Voltaire, Immanuel Kant, George Berkeley (care a fost episcop), Nicolas Malebranche, dar și Ioan Scotus Eriugena, John
Index librorum prohibitorum () [Corola-website/Science/318698_a_320027]
-
Bistrița-o imagine a poeziei (Antologie româno-germană) de Elena M. Câmpan, Editura, Limes Cluj-Napoca, 2012; Studii critice: Dicționarul scriitorilor bistrițeni, de Teodor Tanco, Editura Virtus Romana Rediviva; Scriitori contemporani de Tit Liviu Pop, Editura George Coșbuc Bistrița, 2003; Andrei Moldovan- Erezii lirice, Editura Limes 2004, Cluj-Napoca; Spiritualitate bistrițeana și năsăudeană, de Ion Bureacă, Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
cunoscut pentru „Historiarum Adversum Paganos Libri VII” („Șapte cărți de Istorie împotriva păgânilor”), pe care a scris-o ca răspuns la credința că declinul Imperiului Roman a fost rezultatul adoptării creștinismului. După intrarea în preoție, el a devenit interesat de erezia Priscilliană apoi a plecat în țara lui natală. El a plecat să se consulte cu Augustin la Hipona (acum Annaba din Algeria) în 413 sau 414, eventual în legătură cu această erezie. După ce a stat pentru o perioadă de timp în Africa de Nord
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
creștinismului. După intrarea în preoție, el a devenit interesat de erezia Priscilliană apoi a plecat în țara lui natală. El a plecat să se consulte cu Augustin la Hipona (acum Annaba din Algeria) în 413 sau 414, eventual în legătură cu această erezie. După ce a stat pentru o perioadă de timp în Africa de Nord ca student al lui Augustin, el a fost trimis de către acesta în 415 în Palestina, cu o scrisoare de recomandare pentru Ieronim, apoi a trăit în Bethleem. Scopul aparent al
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
Africa, și este de obicei imprimată în lucrările lui Augustin, împreună cu răspunsul acestuia din urmă: "Contra Priscillianistas et Origenistas liber ad Orosium". Tratatul său următor, "Liber apologeticus de arbitrii libertate", a fost scris în timpul șederii sale în Palestina, și în legătură cu erezia care l-a adus acolo. Acesta este un pasionat, dar nu întotdeauna criticile sale la erezia pelagiană sunt corecte față de cea a lui Augustin. "Historiae adversum paganos" a fost scrisă la sugestia lui Augustin, căruia îi este dedicată. Orosius susține
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
Priscillianistas et Origenistas liber ad Orosium". Tratatul său următor, "Liber apologeticus de arbitrii libertate", a fost scris în timpul șederii sale în Palestina, și în legătură cu erezia care l-a adus acolo. Acesta este un pasionat, dar nu întotdeauna criticile sale la erezia pelagiană sunt corecte față de cea a lui Augustin. "Historiae adversum paganos" a fost scrisă la sugestia lui Augustin, căruia îi este dedicată. Orosius susține că lumea, s-a îmbunătățit de la introducerea creștinismului, și nu a intrat în declin așa cum alții
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
965, țara a suferit cinci invazii maghiare. În 944, Bulgaria a fost atacată de pecenegi, care au jefuit regiunile nord-estice ale Imperiului. Sub Petru I și Boris al II-lea, țara a fost divizată și pe plan religios, odată cu apariția ereziei bogomiliste. În 968, țara a fost atacată de Rusia Kieveană, al căror lider Sviatoslav I a luat Preslavul și a așezat capitala la Preslaveț. Trei ani mai târziu, împăratul bizantin Ioan I Tzimiskes a intervenit și l-a învins pe
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]