2,833 matches
-
care se ridică din ocean.... Ne trăim viața ca apa care curge la vale, mergând într-o direcție, până ne izbim de ceva care ne forțează să găsim un nou curs... Yoko Takeo Arishima, Această femeie / Yoko Prozator, dramaturg și eseist japonez, adept al creștinismului și ulterior critic al învățăturii lui Hristos, Takeo Arishima (1878-1923) s-a remarcat prin publicarea unor romane ca: Această femeie /Yoko, 1911, Urmașii lui Cain, 1917, Durerile facerii, 1918, eseuri ca Micuților mei, 1918, drame ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
GHEORGHIU, Mihai Dinu (8.XII.1953, Iași), eseist. Este fiul Anei (n. Oancă), educatoare, și al lui Dumitru Gheorghiu, inginer agronom. Urmează, la Iași, Liceul „C. Negruzzi” (1968-1972) și Facultatea de Istorie-Filosofie, secția sociologie-psihologie, a Universității „Al. I. Cuza” (1972-1976), mai tarziu specializându-se prin doctorat la École
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
îndepărtat de ea, va colabora constant cu prietenii săi muzicieni, Darius Milhaud, Arthur Honegger. Încărcătura poetică a textului trebuie să fie de ajuns, pentru Simboliști, ca să creeze atmosfera dramei. Scena nu mai caută să descrie, ci să sugereze. Poetul și eseistul Pierre Quillard (1864-1912), în "Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte", articol apărut în Revue d'art dramatique din 1 mai 1891, declară: "Cuvântul creează decorul ca și restul. Decorul trebuie să fie o simplă ficțiune ornamentală care completează iluzia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
, Alexandru (31.VII.1950, Suceagu, j. Cluj), prozator, eseist și traducător. Este fiul Jeanei Sarca (n. Vlad), funcționară, și al lui Vasile Sarca, dulgher. Urmează școala generală în Mihăiești, județul Cluj (1957-1965), Liceul „Ady-Șincai” (1965-1969) și Institutul Pedagogic (1970-1974) la Cluj, continuându-și studiile la Facultatea de Filologie, secția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
ALMĂJAN, Slavco (10.III.1940, Oreșaț, Serbia), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. După absolvirea liceului la Vârșeț, urmează cursurile Facultății de Filosofie din Novi Sad, oraș unde se stabilește și unde își va desfășura activitatea. A fost redactor la Radioul și la Televiziunea din Novi Sad, redactor-șef și responsabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
, Caius (16.VII.1939, Slatina), poet și eseist. Este fiul Polixeniei (n. Negreanu), profesoară de menaj, și al lui Coriolan Dragomir, medic veterinar. Urmează Liceul „Radu Greceanu” din Slatina, absolvit în 1956, și cursurile Universității de Medicină din București, între 1957 și 1963. Face o carieră de medic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
OMESCU, Ion (26.XI.1925, Arad - 14.VIII.2000, Paris), dramaturg, eseist și poet. Este fiul Auricăi (n. Știrbulescu) și al lui Cornel Omescu, farmaciști. A urmat, în urbea natală, școala primară (1932-1936) și Liceul „Moise Nicoară” (1936-1944), situându-se în fruntea promoției. L-a ispitit ideea de a fi student în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cu atât mai teribil, în care discursul și moartea, singurele evenimente, se întâlnesc potrivit normelor unei vechi retorici”. E, în toate aceste studii, briante stilistic, grifa unui teatrolog ce începuse, în lumea bună a criticii europene, să-și spună cuvântul. Eseistul cu gustul „înscenării” de finețe îl conține, într-un fel, pe dramaturg. Teatrul lui O. se înfiripă sub semnul „marelui Will” și ar putea fi chiar numit un teatru shakespearizant. Ceea ce distinge trilogia istorică alcătuită din Veac de iarnă, Vlad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Ulici, „Hamlet sau Ispita posibilului”, RL, 1972, 7; Ion Băieșu, În fiecare din noi zace un Hamlet, LCF, 1972, 11; Viola Vancea, „Iadul și pasărea”, RL, 1972, 19; Ștefan Oprea, „Iadul și pasărea”, CRC, 1972, 21; Florin Faifer, Ion Omescu eseist și dramaturg, CRC, 1972, 22; Matei Călinescu, „Hamlet sau Ispita posibilului”, ARG, 1972, 6; M. V. Nicolae, „Hamlet sau Ispita posibilului”, VR, 1972, 6; Cornel Ungureanu, Spațiul scenic, O, 1972, 7; George Pruteanu, „Iadul și pasărea”, CL, 1972, 8; Lovinescu, Unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
LĂNCRĂNJAN, Ion (13.VIII.1928, Oarda de Sus, j. Alba - 4.III.1991, București), prozator și eseist. Este fiul Iovei (n. Romcea) și al lui Ilie Lăncrănjan, țărani. L. se simte mândru de originea sa, fapt sesizabil mai ales în intenția de a da o dimensiune epopeică monografiei satului tradițional, precum și în propensiunea pentru tipul eroului naționalist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
unele tendințe (condiționate religios) ale studiilor occidentale, cum ar fi cea a lui L. Mills (1913), pentru care religia lui Zoroastruxe "Zoroastru" nu ar fi altceva decât „propria noastră religie”, cât și diferite tendințe laice, al căror exponent sugestiv este eseistul S. Laing (1888), care, deși vede În zoroastrism o Învățătură perfect rațională, În armonie cu progresul științific, sfârșește prin a-l expune oricărei interpretări care face totală abstracție de tradiția care l-a Însoțit În mod concret de milenii. Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
, Mircea (2.I.1910, Cuciurul Mare-Cernăuți - 17.IV.1945, București), poet, prozator, traducător și eseist. Este fiul Olimpiei (n. Șandru) și al lui Gavril Streinul, preot. Urmează școala primară la Cuciurul Mare (1919-1922), Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1922-1928) și tot aici Facultatea de Teologie (1928-1932). A funcționat ca ziarist, director de librărie (1933), referent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii, I. identifică lumile poetice, proiectându-le după aceea în spațiul literar autohton și în cel european. Familiar cu poezia, el nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile dedicate eseiștilor și criticilor trădează totdeauna pe comentatorul informat, cu apetit teoretic și mai ales sensibil la epicitatea ideilor. Privită din unghi strict tehnic, secțiunea de critică a criticii are detentă speculativă și e concepută cu antren demonstrativ. Comentariile din Semnul mirării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
, George (10.II.1900, Crăguești, j. Mehedinți - 1.V.1967, Freising, Germania), jurnalist, prozator și eseist. Este fiul unui învățător. Își începe învățătura în satul natal, apoi urmează Liceul „Traian” din Turnu Severin. Colaborator apropiat al lui Nae Ionescu la „Cuvântul”, director al revistei de teologie „Predania”, R. se distinge ca un incisiv polemist încă de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
, Dan (pseudonim al lui Laurențiu Ciobanu; 10.VIII.1937, Podu Iloaiei, j. Iași - 22.XII.1998, București), poet și eseist. Este fiul Anicăi și al lui Ion Ciobanu, țărani. A făcut școala primară și gimnaziul la Podu Iloaiei (1944-1950), continuându-și învățătura la Liceul Național din Iași (atunci Școala Medie nr. 1; 1951-1955). Tot aici, în 1958 devine student al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
, Vasile (10.IX.1912, Stăneștii de Jos, azi în Ucraina - 6.XII.1972, Chicago, SUA), poet, gazetar și eseist. Este penultimul copil din cei șase ai unei familii de țărani bucovineni: mama se numea Ileana (n. tot Posteuca), iar tatăl, Ieremie Posteuca, a murit în 1914 pe front, în Galiția. P. face clasele primare în satul natal, pe cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
ȘORA, Mihai (7.XI.1916, Ianova, j. Timiș), eseist. Este fiul Anei (n. Bogdan) și al lui Melentie Șora, preot. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timișoara (1927-1934) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1934-1938), unde îi sunt profesori preferați Nae Ionescu și Mircea Eliade. Beneficiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
o penurie fără precedent - ceea ce explică o trăsătură frapantă a acelor ani: victorioasă, mândra Anglie părea mai cenușie și mai tristă decât acele țări continentale mai devreme Învinse, ocupate și devastate. Totul era raționalizat, limitat, controlat. Pesimist notoriu, redactorul și eseistul Cyril Connolly surprindea totuși cu acuratețe spiritul vremii când compara, În aprilie 1947, America și Marea Britanie: Aici nu avem decât jumătăți de ego; cei mai mulți dintre noi nu sunt bărbați sau femei, ci membri ai unei vaste clase asexuate, ponosite, chinuite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după un „catehism subtil”. Dintre studenții, dramaturgii, romancierii, jurnaliștii și profesorii est-europeni, numai o mică parte au devenit comuniști activi, dar ei erau adesea vârfurile generației. Pavel Kohout, care avea să capete În deceniile următoare faimă internațională ca disident și eseist/dramaturg postcomunist, s-a remarcat inițial În Cehoslovacia natală ca suporter ardent al noului regim. În 1969, el Își amintea că Încercase o „senzație de certitudine” În ziua loviturii de stat din februarie 1948, văzându-l pe Klement Gottwald, liderul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un prieten care pleda pentru o revoluție proletară urgentă și sângeroasă: numai când Sena va fi roșie, când Parisul va arde, iar săracii Își vor căpăta locul de drept, abia atunci adevărul și dreptatea vor triumfa. Un secol mai târziu, eseistul englez Peter Quennell descria În New Statesman „idolatrizarea cvasipatologică a violenței care Îi domină pe atât de mulți scriitori francezi”. Când bătrânul radical francez Édouard Herriot (președinte al Adunării Naționale până În 1957, când a murit la 85 de ani) anunța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cei mai mulți au semnat. Cei care au refuzat și-au pierdut slujbele și, Împreună cu copiii și rudele lor, au devenit paria ai societății. Victime predilecte au fost cei care, În partid sau În afara lui, fuseseră vizibili În ultimii ani: jurnaliști, crainici, eseiști, romancieri, dramaturgi, regizori de film sau lideri ai studenților 15. De urmărirea și epurarea acestor intelectuali se ocupau funcționari mărunți, polițiști și activiști de partid - adesea chiar colegii victimelor. Scopul lor era să extragă confesiuni meschine, nu atât pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
narațiunea Își luase forma intelectuală și politică În urmă cu două secole. Franța anilor ’70 și ’80 nu mai era „lentila focalizatoare a civilizației occidentale”, cum spunea cândva Koestler, dar gânditorii francezi menținuseră o predilecție pentru Întrebări universale. Scriitorii și eseiștii din Spania, RFG sau Italia erau acaparați În acești ani de probleme locale - deși amenințarea teroristă care Îi preocupa avea și ea implicații ce discreditau utopismul radical. Intelectualii din Marea Britanie, care n-au fost niciodată seduși de comunism, erau indiferenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este și mai pregnantă în cazul sărbătorilor, care nu țin nici de riturile de trecere și nici de ciclurile calendaristice, precum banchetele, fie ele antice sau moderne, ospețele și mesele festive, unde, după spusele lui Paul Claudel (poet, dramaturg și eseist francez), "toți comesenii devenim egali, iar cupa care circulă pe la toți, ne umple de indulgență, înțelegere și compasiune." Vinul este prezent în zilele noastre la toate mesele de sărbătoare, fie ele laice sau religioase, fie că e vorba de o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]