3,349 matches
-
undeva prin spatele Cameliei, evadînd Într-o altă lume, oare și-ar fi petrecut timpul ca acest șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată? Oare este chiar atît de insuportabilă lumea aceasta, Încît trebuie să Încerci să evadezi tot timpul ca să poți suporta viața? — L-am văzut. Tashiro mă privea neliniștit, dintr-o parte. Ochelarii Începuseră să se aburească pe cînd mă uitam la el. Era prea cald În mașină. Simțeam că mă cuprinde amețeala pe măsură ce tensiunea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o găsise fugărind cu mătura pe tavane unul dintre cei trei canari cumpărați din piață; doi pluteau cuminți în vază, dar al treilea, mai viguros, se zbătuse ca nebunul atunci când a dat să-l pună în apă și reușise să evadeze; toată casa era plină de fulgi... Nu știu de ce s-a complicat; era oricum destul de snoabă și crezuse că un aranjament floral nu e suficient, se gândise la o variantă decorativă mai deosebită... Extraterestrul ei i-a făcut o scenă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
instituții, pentru a atrage atenția în vederea achiziționării, folosirii, frecventării. Relațiile dintre parametrii discursului publicitar sunt reprezentate în Schema 4: Schema 4: Schema de funcționare discursului publicitar al". Discursul ludic Divertismentul este una dintre funcțiile importante ale mass-media. Individul poate să evadeze sau să își îndepărteze atenția de la probleme, poate să se relaxeze, să trăiască experiențe de natură estetică, să petreacă în mod diferit timpul liber. Vom denumi ca ludic acel discurs care poate să îndeplinească această funcție. O dată cu ascensiunea mijloacelor de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
albinelor ca într-o simulare. Lumea albinelor e copia fidelă a lumii oamenilor. Dacă ești albină și ai terminat colegiul din New Hive City, dar nu vrei să lucrezi la Honex, ce te împiedică să faci ce dorești, adică să evadezi în lumea oamenilor și să te împrietenești cu ei (care nu sunt „Bee-ish“)? Aventura eroului te învață să gândești „albinește“ („thinking Bee“), lăsând morala să se așeze pe fundul borcanului. Lăsați Xanax-ul. Încercați Bee Movie. Interviu îți dă și el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
abominabilă ca momentul de acum câțiva ani, când o femeie și-a dat foc la Pitești, timp în care nici un mare ziarist prezent în zonă nu a catadicsit să îi întindă o mână. După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului meu, primită de la bunul meu prieten, Cătălin. E, acolo, o casă singuratecă, ițită într-un vârf de munte plin de zăpadă, din Finlanda. Presupun că în susul scandinavic nu se prinde susurul OTV
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
După încă vreo săptămână în care l-am ținut ascuns și îngrijit cum am gândit că e bine, a început să aibă o oarecare logică în vorbire. Mi-a spus în limba germană că îl cheamă Hans și că a evadat dintr-un lagăr de deținuți pescari de pe Obi, mult spre Nord. Cu multă nerăbdare și speranță l-am întrebat dacă nu a întâlnit sau auzit despre un grup de patru bărbați și doi băieți dintr-o familie ucraineană Cozmei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Companiile de asigurări și întreprinderile de divertisment, principalele forțe de pe piață, vor încerca să joace aceste roluri: vor elabora norme care să-i permită oricui să-și găsească locul în hiperimperiu și vor oferi spectacole care să-i permită să evadeze. Pentru a reuși acest lucru, ele vor trebui să se sprijine pe niște organizații specializate, corporative, forme de guvernare autoproclamată. Băncile și instituțiile financiare se vor dota - unele o fac de pe acum - cu organisme prudențiale mondiale, reunindu-i lunar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost Într-adevăr căpitan În armata lui Wrangel și și-a pierdut toți banii pe care Îi avea asupra lui la jocurile de noroc, atunci când a evadat - spre Feodosiya, Sevastopol și Salonic. Dar Ivan Britz și Heino se jură că așa s-a Întâmplat. Primul mi s-a părut condescendent când mi-a spus povestea: cel din urmă, mai Înțelegător. Din când În când negustorul nostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală. Prinși Între cele două părți, facem doi pași Înainte și unul Înapoi, exact ca formația armatei otomane! Însă noi nici măcar nu cântăm la vreun instrument! Unde putem evada? Nici măcar nu suntem o minoritate. Mi-aș fi dorit să fim o minoritate etnică sau un popor indigen aflat sub protecția Tratatului Națiunilor Unite. Am fi putut avea măcar câteva drepturi de bază. Însă nihiliștii, pesimiștii și anarhiștii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și-a pus niște pijamale de mătase pe care le cumpărase din Chinatown. Când a terminat, a Închis ușa camerei și a deschis imediat calculatorul. I-a luat doar câteva minute ca să ajungă În unicul adăpost sigur În care putea evada În clipe ca aceasta: Café Constantinopolis. Café Constantinopolis era o cameră de chat sau, cum o numeau obișnuiții săi, un cybercafé, proiectat inițial de o mână de greci americani, evrei americani și armeni americani care, În afară de faptul că erau newyorkezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bătăi Între bețivi. Chiar Înainte ca fruntea scenaristului să se oprească din sângerat, toți cei din cafenea se Întorseseră deja la ceea ce făceau Înainte de a fi Întrerupți - unii strâmbându-se, alții sporovăind la un vin sau o cafea, iar alții evadând În fotografiile Înrămate de pe pereți. CAPITOLUL UNSPREZECE Caisele Uscate Zorile stau să mijească, nu mai e decât un pas până la acel prag straniu dintre noapte și zi. E singurul moment când mai e cu putință să găsești mângâiere În vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
peste așteptări. Îndemânarea mea e mare, o spun serios, ca și inventivitatea și stăruința de a găsi soluții. Creierul îmi cere imperios să afle lucruri noi, să experimenteze. Trăiesc problematic, liniștea mă obosește, dorm puțin, în insomnii explorez teritorii insolite. Evadez în domenii extraliterare de teama anchilozării și asta îmi mănâncă din timp ca și cum el n-ar fi finit pentru cei vii. Știu, o să-mi pară rău după timpul pierdut, dar îmi respect cadența. Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez, alunec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
provincie, domnule Ovidiu Genaru? Cum traduceți sintagma provincia literară și care este însemnătatea ei? O.G.: Cum să fie? Ca-n restul lumii, normală, răbdătoare cu cei vii. Cu o bibliotecă bună și cu Internetul poți fi chiar ubicuu, poți evada oriunde, fără limite. Din tine, e mai greu să fugi când te plictisești de tine. În rest, e O.K. Provincia literară ar fi, mură-n gură, literatura scrisă în provincie sau, cu sens depreciativ, o literatură mărginașă, periferică. Nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Chifu. Un eseu despre izolare și rătăcire, despre pierderea identității sub mii de măști, despre depersonalizare, despre exil, despre trecut. Romanul (sau eseul) lui Gabriel Chifu spune povestea unei femei din Est care, prin fuga sa în Canada, dorește să evadeze din țara-închisoare comunistă. Relatare despre moartea mea este, în același timp, povestea unui bărbat din Est (real sau doar un personaj de roman), exilat la Paris, povestea unui individ ciudat, numit pe rând domnul N., apoi Tiberiu Naumescu sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
promovări. X își umple un pahar, bea. se simte mai bine. Desface o conservă de pește și mănîncă. I se face rău. Vomită. — Porci ! Porci ! Porci ! X adoarme chircit pe scaun. Cade într-un somn adînc din care însă au evadat visele. 26. Mult prețuite scriitor. „Într-o bună zi, în plină lună august, se întîmplă ca un om să dispară fără să lase urme.” Vă amintiți cumva ce roman începe cu această frază care nu caută în niciun fel senzaționalul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În Biroul de Organizare a Sfatului Țării. La 6 ianuarie 1918 când la Chișinău o formațiune militară rusească (Frontodeelă atacă un eșalon de militari ardeleni sosiți pentru a lupta pe frontul românesc, A. Crihan protestează și este arestat. Reușește să evadeze și se refugiază la Iași unde cere autorităților militare românești să intervină În apărarea autorității naționale constituite recent la Chișinău. La 27 martie votează PENTRU unirea Basarabiei cu Țara. În cadrul Sfatului Țării a fost ales vicepreședinte al Comisiei Agrare (17
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
autorul poemului Martín Fierro. În agitata cronică a investigației polițiste, lui don Isidro Îi revine onoarea de a fi primul detectiv Întemnițat. Dar criticul, al cărui fler este deja recunoscut, poate sublinia ceva mai mult decât simpla apropiere. Fără să evadeze din camera trudei sale nocturne, aflată În faubourg St. Germain, Domnul Auguste Dupin prinde Îngrijorătoarea maimuță care a stat la originea crimelor din rue Morgue; retras În Îndepărtatul palat unde se confundă somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân noi câte un levorvel. Fără a mai mică marjă dă prodență, care să stai la coadă la Domni, sau măcar să scoți la licitație o pușcoace În bună stare, indianu guaraní ne ținea În camionu dân care nu mai puteam evada fără o mică recomandare la camionagiu. Așteptând să ne strige că gata, a trecut!, ne-a ținutără o oră juma În bătaia soarelui, cu ochii dân fericire la iubita noastră Tolosa, că, dă câte ori ieșea gaboru să-i alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
timp în cele o mie de pagini ale Moromeților să povestesc călătoria pe care a făcut-o Niculae (erou a cărui copilărie era a mea), cu tatăl său, la vârsta de doisprezece ani, la Cîmpu-Lung, unde dorința lui de a evada din familie și din sat trebuia să devină un fapt. în realitate această călătorie avea să se termine cu un eșec prin care însă soarta mă ferea de o prăbușire. Nu există o ființă care să nu fie înzestrată cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
privim cu detașare când suntem prinși în acest lanț continuu de reacții? Cum să învățăm să-i observăm pe alții și pe noi înșine cu un anumit grad de imparțialitate? O soluție e să te retragi temporar din oraș, să evadezi și să urci pe munte. Un atelier e o ocazie de a ieși din circuit. De a ieși de pe scena teatrului ca să găsești ceva altfel, proaspăt, sensibil, creator. Să te eliberezi de spiritul turmei, să ieși din instituția care te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
teorie proprie. Regizorul înțelegea de ce era tulburătoare această poveste: cu toții aveam multe lucruri în comun cu personajele întâmplării, de la nevoia de speranță, la atașamentul față de propriile fantasme și la dorința șubrezită de îndoieli de a crede în Dumnezeu. Povestea atelierului evada astfel din conturul unui fapt divers petrecut în România rurală a anului 2005. Aventura abia începea. Actorii despre proiect Care au fost, din punctul de vedere al dezvoltării profesionale, cele mai importante trei lucruri care s-au întâmplat în cadrul atelierului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
am „înotat“ decât puțină vreme în acel bazin înnămolit evocat de Ion D. Sârbu în paginile sale amare. Experiența mea diferă așadar semnificativ de cea a lui Radu Ilarion Munteanu, cu existența lui „cazanieră“ în România Socialistă - din care a evadat înainte de 1989 de vreo două-trei ori, până colea, în Bulgaria și Budapesta. Cu toate acestea, îi înțeleg perfect starea de spirit cu care a făcut, în ultimii ani, niște călătorii mai mult sau mai puțin exotice. Când te gândești la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
viață. Însă prefer să-l văd ca pe un spleen existențialist, pentru că, în ultimă instanță, poți să n-ai un salariu de 10.000 de euro pe lună (nici chiar de 500) și tot să simți că n-ai putea evada din micul tău univers plat. Lucrul cel mai frumos din acest film islandezo-norvegian - care a participat la mai multe festivaluri după ce a fost selecționat la Cannes în secțiunea „Semaine de la Critique“ (inclusiv la TIFF) - este modalitatea prin care figurează tentația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]