3,855 matches
-
de a doua direcție vizează evidențierea rolului unei diversități de constrângeri, ca factori care canalizează schimbările evolutive. Modificările adaptative nu pot avea loc decât în anumite direcții care sunt impuse de planul de organizare al organismelor. Direcțiile posibile ale schimbărilor evolutive sunt determinate „din interior“. Noi cerințe funcționale pot fi satisfăcute doar pe acele linii care sunt predeterminate de constrângeri structurale. Gould sublinia că în cadrul acelui mod de gândire funcțional și adaptaționist pe care l-a promovat Darwin nu au fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
predeterminate de constrângeri structurale. Gould sublinia că în cadrul acelui mod de gândire funcțional și adaptaționist pe care l-a promovat Darwin nu au fost apreciate îndeajuns „căile sinuoase“, pe care pot fi satisfăcute cerințe ale adaptării datorită constrângerilor impuse schimbărilor evolutive de către caracteristicile structurale ale organismelor. Caracteristici structurale proprii diferitelor tipuri de organisme pot atât limita, cât și facilita schimbări ale trăsăturilor organismelor care răspund presiunii exercitate de ambianță. Pe această linie, o înțelegere mai bună a relației complexe dintre factorii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
proprii diferitelor tipuri de organisme pot atât limita, cât și facilita schimbări ale trăsăturilor organismelor care răspund presiunii exercitate de ambianță. Pe această linie, o înțelegere mai bună a relației complexe dintre factorii interni și cei externi în producerea schimbărilor evolutive introduce o „componentă structurală“ în logica funcțională a explicației darwiniene. Atenția acordată planului de organizare, tipului de structură specific diferitelor grupuri de organisme, îndreaptă atenția de asemenea asupra rolului pe care îl are în evoluție „cooptarea“ unor structuri care au
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în discuție cei din urmă este punctul de vedere după care selecția este singura cauză a evoluției. Pledoaria unor cercetători ca Eldrege, Gould sau Lewontin este pentru o teorie mai cuprinzătoare a evoluției, care să dea socoteală de toate schimbările evolutive, nu numai de cele care pot fi explicate prin selecție naturală. Într-un articol publicat în The New York Review of Books în noiembrie 1992, Gould a exprimat această poziție astfel: „Darwin s-a luptat cu strălucire cu problema adaptării și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înțeleagă că schimbările ambianței fizice modifică cel mult condițiile inițiale în care au loc schimbări ale florei și faunei, Eldrege afirmă că se poate „stabili, dincolo de orice îndoială, validitatea considerării evenimentelor fizice drept principalul impuls al stazei (stasis) și schimbării evolutive în ultimele 3,5 miliade de ani“. Evoluția vieții merge mână în mână cu degradarea și reconstrucția ecosistemelor, iar apariția unor noi specii depinde în mare măsură de extincția altora. Distrugerea fizică a unor ecosisteme mature creează o nouă ambianță
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acceptată de către cercetătorii naturii se cere, așadar, nuanțată. Ceea ce a întrunit repede aprobarea a fost ideea „descendenței comune cu modificări“. Unii dintre apropiații lui Darwin, de pildă geologul Charles Lyell, ezitau totuși și aveau rezerve față de includerea omului în lanțul evolutiv. În rest, tabloul era foarte diferențiat. Thomas Huxley, cel mai cunoscut dintre apărătorii teoriei, avea mari îndoieli cu privire la rolul atribuit de Darwin selecției naturale și la caracterul gradual al evoluției. În zilele dinaintea publicării Originii speciilor, el îi scria lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
speciilor și tendința spre perfecționare drept inseparabile a făcut din ortogeneză una din cele mai populare teorii nondarwiniene a evoluției. Adepții ortogenezei au fost multă vreme cei mai hotărâți adversari ai concepției lui Darwin cu privire la direcția evoluției. Afirmarea unor schimbări evolutive progresive rectilinii nu putea, în mod evident, să fie conciliată cu o mare diversitate de constatări faptice cu privire la adaptarea viețuitoarelor și cu explicația lor prin selecție naturală. În ciuda acestui fapt și deși existența unor principii directoare ale evoluției nu era
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
elaborarea teoriei sintetice a evoluției. Unii dintre cercetătorii care au adus contribuții importante la elaborarea acestei teorii, cu deosebire George G. Simpson și Julian Huxley, au arătat că cercetările asupra rămășițelor fosile din straturile pământului nu confirmă existența unor linii evolutive ortogenetice. Organisme ca procariotele nu s-au schimbat în intervale de miliarde de ani. Alte organisme s-au specializat, adaptându-se la anumite condiții de viață, fără a înregistra nici un progres. Paraziții, ca și locuitorii anumitor nișe au înregistrat evoluții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
dezvoltă o mare varietate de caracteristici cu valoare adaptativă, care sunt promovate de selecția naturală. Însăși apariția unor noi planuri de organizare nu poate fi însă explicată prin acțiunea selecției naturale. Mai întâi apar noi structuri, și apoi adaptări. Schimbarea evolutivă esențială este, așadar, cea de la un tip de organizare la altul, de exemplu trecerea de la reptile la păsări. În cadrul fiecărui plan de organizare există ortogeneză, precum și o varietate de subtipuri cu caracteristici adaptative dobândite prin acțiunea selecției naturale. O asemenea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
crescândă de absolutizare a rolului selecției naturale. Alți factori ai evoluției ar fi subapreciați și neglijați. Ce propunea Gould, ca alternativă față de programul adaptaționist, invocând „pluralismul lui Darwin“? În principal, evidențierea rolului pe care îl joacă în determinarea direcției schimbărilor evolutive și în explicarea biodiversității constrângeri legate de planul de organizare specific al viețuitoarelor. Aceste constrângeri, susținea el, sunt mai importante în determinarea căilor schimbării decât promovarea variațiilor cu valoare adaptativă în virtutea utilității lor imediate, în condiții locale date. În articolul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
catedrale. Ceea ce se reproșează, în primul rând, programului adaptaționist este trecerea cu vederea a însemnătății pe care o au asemenea constrângeri în determinarea direcției transformării structurilor, funcțiilor și comportării organismelor. De exemplu, dacă se constată că într-o anumită linie evolutivă membrele anterioare își reduc dimensiunile se vor putea găsi avantaje ale acestei schimbări. Ceea ce nu este, totuși, echivalent cu explicarea acestei schimbări prin adaptare. Căci ea poate fi înțeleasă drept corelatul unei creșteri relative a creierului și a membrelor posterioare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
totuși, echivalent cu explicarea acestei schimbări prin adaptare. Căci ea poate fi înțeleasă drept corelatul unei creșteri relative a creierului și a membrelor posterioare. „Nu trebuie să confundăm faptul că o structură este folosită într-un anumit mod cu rațiunea evolutivă primară a existenței și a conformației ei.“ Gould a dezvoltat această temă într-un articol scris în colaborare cu cercetătoarea Elisabeth S. Vrba. Autorii explorează distincția dintre utilitatea curentă a unei anumite trăsături a organismelor și explicarea originii ei istorice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
unui organism? Sau de ce dinozaurii dominanți au murit și mamiferele subordonate au supraviețuit pentru a prospera și, pe o traiectorie straniu contingentă, au dat naștere unei creaturi capabile să construiască cetăți și să înțeleagă selecția naturală?“ Supoziția că toate schimbările evolutive ar putea fi explicate printr-un singur principiu ascunde rolul pe care îl joacă, într-un caz sau altul, o multitudine de factori, unii accidentali. Putem să recunoaștem, în acord cu Darwin, că selecția naturală este principalul mecanism al evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
să admitem că acele constrângeri pe care le impune planul general de organizare al organismelor restrâng atât de mult căi și moduri posibile ale schimbării, încât lor va trebui să li se atribuie o importanță centrală în explicarea direcției transformărilor evolutive, ca și a opririi, a „stazei“, a faptului că unele specii rămân neschimbate pe perioade foarte lungi de timp, uneori miliarde de ani. Iată care este concluzia provocatorului articol scris de Gould în colaborare cu Lewontin: „Sub influența programului adaptaționist
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
va încerca să dea socoteală de faptele istoriei naturii considerând doar utilitatea adaptativă directă a caracteristicilor organismului va fi mai greu de armonizat cu aceste fapte decât unul care va lua în considerare și alți factori, ca agenți ai schimbărilor evolutive. Cu toate acestea, remarcă Sober, cercetătorii preferă modelele simple. Ei încearcă să determine ce pot explica ele și, la nevoie, le amendează. Se constată astfel că în anumite cazuri modelele adaptaționiste funcționează foarte bine, iar în altele că vor trebui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
consumate de membrii păturii sociale suprapuse a societății aztece) ca soluție pentru o criză cronică de hrană. În alte lucrări, Gould subliniază că tipologia schimbărilor biologice și culturale este complet diferită. Evoluția vieții pe Pământ reprezintă o continuă ramificare. Seriile evolutive care iau naștere prin ramificare sunt despărțite o dată pentru totdeauna. Par să existe mai multe genuri de rețineri față de propunerile de refundare evoluționistă ale unor discipline ca sociologia, psihologia sau etica. Este, mai întâi, reticența față de încrederea în aplicabilitatea universală
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
probe că noi specii ar fi putut lua naștere pe cale naturală. Celor care susțin asta, invocând bunăoară fosile de reptile-mamifere sau de maimuțe oameni, Johnson le răspunde că existența acestora nu probează câtuși de puțin „în mod constrângător“ o tranziție evolutivă. Documentele fosile nu relevă multe forme care ar fi trebuit să existe dacă o asemenea tranziție ar fi avut loc. Cercetările paleontologice asidue care au fost efectuate, de la apariția Originii speciilor și până în zilele noastre, nu ar fi furnizat decât
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
maligne. Faptul dur al cancerului nu este gratuit, nu este un lucru pe care un Creator, care ar fi fost mai competent sau mai puțin crud, l-ar fi putut elimina cu ușurință. El reprezintă umbra de neînlăturat a fertilității evolutive.“ Un punct de vedere convergent cu cel al lui Ayala, dar cu unele accente specifice, a fost formulat de istoricul și filozoful american al științei Ernan McMullin. Credincios catolic, ca și Ayala, McMullin consideră existența lui Dumnezeu, ca Ființă atotputernică
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
explica apariția penelor la păsări, precum și caracteristicile acestora la diferite specii. Este însă clar că nu va putea prevedea asemenea evoluții. Nu numai că nu poate elabora scenarii ale evoluției viitoare, dar chiar și posibilitățile sale de a explica procese evolutive care au avut loc sunt limitate. Se știe că majoritatea speciilor care au populat pământul nu au supraviețuit. Informațiile despre trecut care stau la dispoziția cercetătorului limitează capacitatea lui de a identifica cauzele dispariției fiecăreia din aceste specii. Acestea sunt
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de a convinge că un text care nu există ar fi mult mai eficient decît o practică care există și care, în plus, funcționează. Dezbaterea reamintește în egală măsură opoziția clasică între adepții sistemului suplu de "common law", nescris și evolutiv, și adepții unei constituții formale, stabile și fixe. Unele argumente avansate împotriva constituționalizării provin din obiecțiile pe care le formulau acum două secole, în numele istoriei și al sensului comun, Edmund Burke sau Jeremy Bentham în fața declarațiilor franceze ale drepturilor omului
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
într-o proporție semnificativă de cazuri. Puterea predictivă a MA pentru apariția proteinuriei clinice este suficient de bună (Tab. I-1), ca și corelarea acesteia cu leziunile structurale renale. Apariția proteinuriei clinice (peste 0,5 g/24h) este următoarea etapă evolutivă a BDR, puternic predictivă pentru dezvoltarea IRC. Există totuși câteva motive pentru care acest criteriu diagnostic rămâne criticabil. Rata eliminării albuminei (REA) crește și în câteva alte situații: dezechilibru metabolic important; infecții urinare; hipertensiunea esențială (HTAE); insuficiența cardiacă; exercițiul fizic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
fuzionarea acestora și deplasarea apicală a SD; ulterior se constată dispariția progresivă („ștergerea”) proceselor podocitare, acompaniată clinic de apariția proteinuriei. În această etapă se constată clinic scăderea expresiei nefrinei la nivelul SD. Un studiu morfometric recent [168] a evaluat modelul evolutiv al BDR la pacienți cu T2DM (indieni Pima), cu scopul de a determina contribuția potențială a leziunilor podocitare la progresia bolii. Rezultatele au demonstrat că evoluția leziunilor structurale la acești pacienți (care au un debut precoce al T2DM, deci fără
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
a sovietismului, gîndea că această nouă realitate lui (dar numai lui?) silnică și imposibilă, se va înveșnici. Oricît de dotat filosofic era, n-a avut, atunci, forța previzionară de a înțelege că acesta e numai un moment din ciclul nostru evolutiv și va veni vremea, ce-i drept tîrziu, cînd se va reveni la trunchiul solid al culturii române de dinainte. Iată, așadar, că îl descoperim pe îmbătrînitul filosof, carent la capitolul acesta, confundînd o etapă (ce-i drept cam prea
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
un secret, datează. O vidare a ei de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e urmărită pe linie diacronică precum o mișcare evolutivă, o "perfecționare" în trepte, uneori trudnice, impure a materiei lirice. Discursul critic astfel orientat are ca fond o certitudine inebranlabilă, o imensă autosatisfacție ce emite muzica de fanfară a triumfului permanent. Urcat într-o tribună a conștiinței d-sale directoare
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
binecuvântată. Această perfectă rezonanță dintre suflet și voce l-a urmărit și l-a călăuzit în mirabila parabolă a devenirii sale artistice. Datorită revelației produse de această rezonanță, chiar dezvoltarea fizică a vocii sale s-a înscris pe o traiectorie evolutivă deosebită conferindu-i un profil sonor și timbral cu totul neobișnuite care aveau să-l impresioneze foarte mult pe viitorul său profesor, baritonul Aurel Costescu - Duca al cărui discipol a devenit la Conservatorul „Astra” și apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]