3,053 matches
-
toate contradicțiile și limitele, suferințele și neînțelegerile lipite de ființa umană se dizolvau În beatitudinea aproape insuportabilă a acestei stări. O formă a extazului, cred eu, comparabilă - dacă nu risc prea mult! -, comparabilă cu acea „ieșire din sine” care este extazul și pe care l-au trăit unii sfinți și sfinte În istoria Bisericii creștine. E adevărat că au „acces” la o stare similară și indivizii „talentați”, cei care, Într-un domeniu sau altul, major, de cercetare și creație, se „apropie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu o au nici preț de cinci minute! - chiar dacă nu am dreptate să răstorn Întreg firmamentul În mine Însumi, propunându-mă și simțindu-mă - În unele, fericite, momente care se pot apropia, prin mecanica, dar și prin esența lor, de extaz sau de ceea ce unii, grăbiți, numesc nebunie! - centru și, poate, scop al Întregului teatru al materiei vii și „moarte”, oricum dreptul de a mă simți și de a fi astfel! Dreptul, deoarece nu fac decât să ascult de legile mele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ființei” ale acestui „prea-plin” de a fi, de fapt - o reală armonie a corpului cu spiritul, dar un spirit „gol”, evacuat de gânduri, vibrând din substanța sa cea mai pură, poate, cum o spuneam mai sus, o formă pregătitoare a extazului. (Poate, cine știe, zeii care mă apără și mă sprijină nu mi-au dăruit „extazul integral” din milă față de mediocritatea puterii mele de a „Îndura”, de a mă „bucura”. De a fi!...Ă Sau dacă, mai tânăr, le-aș fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spiritul, dar un spirit „gol”, evacuat de gânduri, vibrând din substanța sa cea mai pură, poate, cum o spuneam mai sus, o formă pregătitoare a extazului. (Poate, cine știe, zeii care mă apără și mă sprijină nu mi-au dăruit „extazul integral” din milă față de mediocritatea puterii mele de a „Îndura”, de a mă „bucura”. De a fi!...Ă Sau dacă, mai tânăr, le-aș fi trăit, aceste stări ale exuberanței, „În sine”, fără legătură cu nimic, nu le-aș fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cineva - așa, precum e uneori conturul unei femei intangibile, create pentru ființe superioare nouă! - care-ți dă o ciudată strângere de inimă, o căldură bruscă, „fermecătoare”, Îți Înconjoară inima și totul, aproape totul devine muzică. Un fel de vag, timid „extaz” al propriei persoane, deodată nouă, netocită de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care sfârșește - sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii și maturi de toate vârstele, despărțit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amănunțit dinainte, pentru a nu pierde nimic din frumusețea și bogățiile strânse de-a lungul secolelor în acest perimetru atât de fericit ales. După câteva ore de trecere prin fața a sute de exponate, prin zeci de încăperi, cu momente de extaz în admirarea frumosului, a perfecțiunii artistice, colegul Paul mi-a mărturisit că trebuie să ne rezervăm cel puțin două ore pentru vizitarea monumentului, construit la inițiativa Generalului Franco, din "Valle de los Caidos" (Valea celor căzuți), aflat în apropierea Escorialului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi aducea cocaină cînd reușea să facă rost. Coca e greu de găsit În Mexic. PÎnă atunci nu mai dădusem peste cocaină ca lumea. Coca e extaz pur. Te duce drept În sus, ca un lift mecanic care-ncepe să te Înalțe Îndată ce-o simți. Nu știu nimic care să semene cu Coca la felul cum te ridică, dar plutirea nu durează decît vreo zece minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce se întindea de la Marea Nordului la Marea Neagră, de reluarea ofensivei în Moldova, de cucerirea Basarabiei. Se îmbătase atâta de propriile lui vorbe, încât, adresându-se mamei, așezată în fotoliul din față, netezindu-și barba cea lungă, cu ochii ridicați în extaz spre tavan, zise: „Nu te turmenta, doamnă, nu vor sta mult internate, intrăm în Moldova și se isprăvește cu războiul“. Când își lăsă privirea în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
strada Batiștei, unde, printr-o întâmplare, des coperiserăm că, într-o săliță vecină bibliotecii, puteau fi ascultate, la cerere, înregistrări pe discuri la care altfel nu am fi avut acces. Am ascultat acolo piese pe atunci puțin circulate, precum Poemul extazului de Skriabin sau Un american la Paris de Gershwin, iar Sorin nu pleca niciodată fără a mai auzi (altă obsesie!) aria lui Solveig din Peer Gynt-ul lui Grieg. Și pentru că am amintit de Grieg, să mai spun că, în plan
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acasă pe doamna Micle /Tolla/. Nu e târziu, dar afară e deja întuneric. E o seară frumoasă, cu lună, fără pic de vânt. Un ger aspru pare să fi încremenit totul ca într-un vechi și neasemuit tablou. Cuprins de extaz /din cauza splendorii aspre a nopții sau din cauza apropierii iubitei/, Eminescu îi vorbește doamnei Micle despre poema Strigoiul /sau Strigoii, poetul încă nu s-a decis asupra titlului/. Pășesc de parcă ar pluti unul lângă celălalt /dragostea îi face aproape imponderabili/. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
multidimensională și paradoxală", confirmând "apropierea și chiar congeneritatea lui Blaga cu Eminescu" prin tocmai "funcționalitatea principiului personanței ca teorie poetică a influențelor literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doua șansă. Rep.: Aveți vreun obiectiv pentru participarea în Cupa CEV ? S.H.: Noi încercăm să dăm tot ce avem mai bun în fiecare joc și să învățăm câte ceva din fiecare meci pe care-l disputăm. 8 DECEMBRIE De la agonie la extaz și retur: Știința Municipal Bacău - Rote Raben Vilsbiburg 2:3 (18-25, 25 16, 22-25, 25-17, 14-16) Știința Municipal Bacău a pierdut dramatic, în prelungiri, prima manșă a disputei cu campioana Germaniei, contând pentru 16-imile Cupei CEV la volei feminin dar
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
se strecura în inima mea. Mai știi! Multe lucruri de necrezut s-au întâmplat în lumea asta, de ce nu s.ar întâmpla să găsesc blestemata de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai pe pământ sănătos. Dar să-mi povestesc nebunia pănă la capăt: Cu inima mișcată de o stranie emoțiune, de un fel de bucurie pe care nu pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor pământești, ei bine, într-o astfel de stare sufletească anormală m-am întors acasă și, fără să vreu, luat de apa gândurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin. Uneori, preț de câteva momente, fericirea te face neputincios, te înmoaie, te stoarce, prin emoția extazului produs, dar apoi îți dă aripi și împlinire substanțială. Fusese un examen dificil, concurența acerbă, aproape 17 pe un loc, dar tot tata mă învățase un lucru esențial: „Tată, nu te raporta la numărul de locuri și nici la cel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
țara vecină, s-ar fi decis și propria lor soartă. Aproape nu mai dormeau, aproape nu mai mâncau. La școală se duceau de formă, silindu-se să nu trădeze față de ceilalți adevărata lor stare. Dacă în primele clipe fuseseră în extaz, finalul revoltei îi aruncase, evident, într-o amărăciune vecină cu disperarea. În plus, fratele meu Victor era mâhnit și fiindcă o vedea pe mama cum se chinuie ca să-i întrețină pe el și pe Vlad, care plecase la București, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine adânci și în momentele de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mele forțe: o anumită gravitate senină, susținută de disciplină interioară și exterioară. În toate acestea însă și un dram de autoadmirare și mulțumire de sine, într-o așa măsură, încât așteptam cu nerăbdare sosirea lui Atti pentru a-mi revărsa extazul și bucuria demons trativă înaintea privirilor sale nedumerite. Mă îmbătam de măre ția propriilor mele porniri și virtualități! Bineînțeles, Atti a avut grijă să mă coboare pe pământ și să-mi răstălmăcească în mod pozitivist și pământesc visările-mi cerești
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care dintre ele era găurit (...una dintre perfidele manevre ale Elenei Ceaușescu, Întâia Mamă a Patriei, al cărei plan era să sporească docila populație a României la suma rotundă de treizeci de milioane). O clipă de uitare, un intermezzo de extaz și, cu sau fără ajutorul fluturașului, dădeai de bucluc. Și aici intervine cel de-al treilea obiect-simbol: masa de bucătărie, pe care, dacă aveai relații și două cartușe de Kent, o moașă fără nume ar fi binevoit să-ți efectueze
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
toată lumea a aplaudat. Nu pot să înțeleg de ce mai are nevoie Nichita de circul ăsta acum, când e recunoscut ca poet național, câștigă suficient, iar cărțile apărute în ediții superbe, cu ilustrații, adună cozi la librării, când femeile cad în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu înțelegeam nimic, le luam pe toate la gradul 1 de comunicare, între timp m-am mai deșteptat -, cu ce admirație mă ascultau diverși militanți de stânga bătăioasă când le povesteam cum trăiam noi. Eu una nu eram chiar în extaz depănând aceste amintiri, dar pentru ei eram dovada vie că se poate. De exemplu, sărăcia noastră, de acord, era neplăcută, dar mergea împotriva curentului capitalist de consum excesiv. Sau faptul că eram, în cadrul școlarității noastre, “încurajați“ să facem totul împreună
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
La prima încordare, am simțit cum mi se rupe ceva. Mi s-a părut chiar că am auzit un pîrîit - dacă nu l-am auzit, cel puțin l-am simțit. Nu m-a durut deloc, dar, deși eram în brațele extazului, treaba m-a cam îngrijorat. După ce am terminat, mi-am tras repede chiloții pe mine, am ieșit de sub pătură și m-am dus țintă la toaletă. Acolo mi-am văzut puța însîngerată și m-a cam luat cu rău de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
colecționat, păstrând cu sfințenie adevărate valori, ce o dată cu trecerea timpului au devenit capodopere. Atmosfera caldă și primitoare, personajele din tablouri ce prindeau viață, într-un singur cuvânt întreg anturajul în care intrasem, îmi crease o adevărată stare de bucurie și extaz. Peripețiile de pe drum alături de Gheorghe Boancă, Măndița Chirilă, Nicolae Popa și Gheorghe Durac cu care am călătorit fiind toți reprezentanții Iașului, au lăsat în urmă o pagină plină de amintiri minunate, de neuitat. În același an, 1998, la sfârșitul lunii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]