3,141 matches
-
din casă De la cinstita mireasă, Nu strânsă pe la vecine Ca să pățim v-o rușine. Să știți, socri, că de sară Mare oaste vă-mpresoară, De n-aveți îndeajuns Cătați locuri de ascuns, Că vă trebui buți cu vin Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete surori, Caii noștri de-or mânca Din capete n-or mișca, Caii noștri de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați fân bun Cosit când este mai bun La Sân George în ajun, Fân cu roua neluată, Cu floarea nescuturată, Strâns în zi de sărbători De două fete surori, Caii noștri de-or mânca Din capete n-or mișca, Caii noștri de vor bea Din capete să nu dea. Am mai sta De - am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și părea că adormise. Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducînd-o ca-ntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fân cu miros și flori din grădină și-i clădi un pat, în care-o așeză ca-ntr-un cuib. Soarele eșind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde, fața ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici și unite pe piept, părul despletit și răsfirat pe fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet. Cerul limpede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
El o lasă măgăriță și ese din casă. Așteaptă sufragiul să iasă stăpâna afară. - Nu-i! - Mare păcat. - Când se duce-n casă, o găsește măgăriță. Se-ntoarce ș-o ia de-acolo și pornește călare pe dânsa. Îi dă fân să mănânce (că măgăriță, da inima, de om). Ea a zis așa cu alean: - Nu te-oi mai înșela de-acu și ți-oi da rînza-nnapoi, numai fă-mă cum am fost. El de multe ce-i făcuse, acu el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se lupte cu balaurul. Așa s-au luptat ei trei zile și trei nopți încît au făcut pîrae de sânge în loc de apă și l-o dovedit. Ș-o făcut tot numai căpiți de carne cum se fac toamna căpițele de fân și i-o tăiat limba și ochii i-au scos și i-o pus la dânsul în chimeriu ș-au lăsat pe fată și s-a dus. S-a dus să vadă pe măsa că tare-i era dragă. Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acreală. Fiindcă nu era nimeni acasă - cine știe pe unde umbla mamă-sa - putu să se îndrepte către strada Teilor, loc din care trebuia, fără îndoială, să înceapă cercetarea. Era mai rău decât să cauți un ac în carul cu fân, dar, oricum, n-avea altceva mai bun de făcut: intrase în vacanța de Crăciun. De altfel școala fusese suspendată vreo lună de zile, din cauza febrei tifoide, așa că o dusese destul de bine din punctul ăsta de vedere. Abia pe 8 decembrie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu chipul lui Iisus a fost bobul de grâu. Unii cred în Dumnezeu doar când mănâncă ciuperci, ori zboară cu avionul. Chiar și seninul Acropole e o însumare de golgote. Nu pot lega mirosul de rai decât cu cel al fânului proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația om - divinitate sintaxă sau mister? Doar două lucruri mă apasă : cerul și pământul. Și cel mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îndrăgostiți, una dintre inimi rămâne de prisos. De regulă, iubirea este o rană. Cu sau fără pansament. A ajuns, iată, și iubirea în marea groapă cu var a sentimentelor. Are și iubirea cota ei de frig. Iubirea are parfum de fân proaspăt cosit. Îmbătrânește și inima. Dar dorințele ei rămân adolescentine. În iubirile mari și egoismul se află la aceleași cote. Iubirea nu mai este marcată de fascinația unicatului, ci de cea a varietății. Cândva, dragostea era ca vărsatul de vânt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se pot salva prin creație. Ceilalți încearcă prin sfidări. Copilul crește din laude. Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt. Sau de bălegar. Artistul este un Narcis care se contemplă până la adulație. Creatorul de artă - acest mare surmenat al lumii. Pe scriitorii consacrați îi iau la frăgezit criticii juniori. Artiștii - acești sublimi aruncători de punți. E foarte greu să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Democrația autentică anulează dreptul omului de a comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit. Sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vom însura în cer. Indiferent de sexul îngerilor. Democrația autentică anulează dreptul omului de a comite greșeli nepedepsite. Cei responsabili transformă viața din dar în datorie. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
concediu, pe tot parcursul anului, cu excepția sărbătorilor creștine. Tocmai de aceea podurile, coșarele, hambarele le aveau permanent pline cu de toate. Spre exemplu, vara, la apusul soarelui, când se întorceau flăcăii de la coasă la casele lor cu carele încărcate cu fân, trecătorii neavizați se minunau, își făceau cruce și nu le veneau a crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
exemplu, vara, la apusul soarelui, când se întorceau flăcăii de la coasă la casele lor cu carele încărcate cu fân, trecătorii neavizați se minunau, își făceau cruce și nu le veneau a crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean! Nu era mândrie mai mare pentru un bărbat, decât să-și vadă consoarta sus în vârful carului, între cer și pământ, descărcând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean! Nu era mândrie mai mare pentru un bărbat, decât să-și vadă consoarta sus în vârful carului, între cer și pământ, descărcând fânul clădit de el. Se mutau munții în curțile oamenilor, nu altceva! Toamna, după ultima coasă, gospodarii din satele de pe Valea Bistriței și a Siretului, care se ocupau în special cu cărăușia, în convoaie organizate, veneau în satele noastre și în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Siretului, care se ocupau în special cu cărăușia, în convoaie organizate, veneau în satele noastre și în cele vecine să se aprovizioneze pentru iarnă. Aduceau piatră, var, butoaie, vase din lut și unelte meșteșugite de ei și se întorceau cu fân, nutrețuri și lemn de diferite esențe: pentru construcții de case, pentru mobilă sau pentru foc. În această perioadă, și nu numai, drumurile erau împânzite de care cu câte doi plăvani voinici fiecare, ce coborau spre satele din vale, de la răsărit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și iarbă presărată ici-colo cu câte un bălegar; câinii lățoși care, când nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe care o trăia în afara pereților casei, într-o adevarată libertate. Nică o învăța cum trebuie să iubeasca lucrurile, cu ce tulburare a sufletului, cu abnegație și blândețe, cu înclinația lor naturală, cu deprinderile și destinul lor. Căpriorului îi plăcea fânul, îl mânca cu o plăcere tainică, savurându-l ca pe ierburile proaspete vara. Anuca se așeza lângă el și-l privea cu un fel de bucurie în tot corpul, și ochii îi străluceau de lumină când îl vedea cu câtă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moarte (spune Blandiana un popor vegetal) condamnat la viață mortal cu rădăcini aeriene Și aripi de pământ între vânt și cuvânt ființând blând flămând mereu de aer îndrăgostit de sânziene precum Eliade Și de balade Și de cules stele prin fân din lacrimi bacoviene făurind castele
Aripi de pământ by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/376_a_596]
-
mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în posesia mult doritei găini, au stabilit să incendieze mașina.Cum? Simplu. Seara, după ce în postul de poliție și în casele de prin vecini se vor stinge luminile, ei, sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în postul de poliție și în casele de prin vecini se vor stinge luminile, ei, sărind gardul postului, să dea foc, mașinii, aprinzând un șmoc de fân, pregătit cu multe zile în urmă. Așa au și procedat. După ce au întins fânul pe sub motor, l-au aprins, și văzând că arde bine, au resărit gardul, făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe multiple căi. A căzut noaptea și Fulgerel Pustnicu a rămas nedescoperit. Au trecut câteva zile și nopți de căutări febrile. Polițiștii, jandarmii, alte persoane căutau de zor. La o săptămână, pe terenul din marginea orașului, înțesat cu căpițe de fân, tâlharul a fost surprins de căutători, dormind, ținând în brațe, ca pe o iubită, sacoșa cu aur. N-a mai avut vreme, măcar, să facă o mișcare. Câinele-lup a și sărit asupra sa, imobilizându-l. Ce tâlhar de duzină, nătăfleț
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]