KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept de pui pe care o luase cu furculița. Philip n-ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Niciodată. Indiferent de cât de mult a băut cu Ronnie. Nu l-aș fi aprovizionat dacă aș fi crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cineva, spusei eu. Așa că dacă Philip nu s-a sinucis, criminalul s-a asigurat că are rezerve în caz că vrea să repete figura. Violet încuviința printr-o mișcare a capului. L-am privit pe Hugo. — Ce gând optimist, zise el, dând farfuria la o parte din fața lui și întinzându-se după sticla de vin. Până la urmă, Sam, s-ar putea să nu trebuiască să termini singură sticla. Umplu din nou paharul lui și pe cel al lui Violet. Am tras cu toții o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
subțiri și o crăpătură într-o parte, pe care o cumpărasem la reduceri și pe care nu o purtasem niciodată. Nu mă face să par grasă? zisei eu, răsucindu-mă neîncrezătoare, încercând să-mi privesc fundul peste umăr și regretând farfuria uriașă de cartofi prăjiți de la prânz. Nu, ești într-o formă destul de bună pentru cineva care mănâncă asemenea personajului principal din Babe. Întins pe canapeaua mea fără spătar, Hugo părea un pașă care își măsoară din priviri una dintre noile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

o greșeală, merse să se spele pe mâini într-un mic spălător: — Ba da, îmi amintesc. Dar dacă m-aș gândi încontinuu la asta, aș înnebuni. Celălalt nu răspunse. Se mărgini să zâmbească și începu să servească peștele în niște farfurii mari și grosolane de lemn pe care le spălase cu mâna. Adăugă niște bucăți de yuca și începură să mănânce în tăcere. Când termină, preotul comentă satisfăcut: — A fost delicios. Ce pește e ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
delicios. Ce pește e ăsta? Ridică din umeri: Nu știu. Nu l-am mai văzut până acum. Simți dorința să-l insulte, să-i reamintească ceea ce tocmai îi spusese, dar zâmbetul lui poznaș îl dezarmă. Se mărgini să dea deoparte farfuria: — Bine. Dacă ne otrăvim, măcar o să fim împreună. Își făcură siesta. Apoi se plimbară încet, ajungând până la luminișul fluturilor, unde se așezară pe o creangă să privească florile: — Asta este viața mea, zise el, și n-aș vrea s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pe care o însemnase. La mijlocul după-amiezii, fata se întoarse. Fratele ei o însoți până la canalul cel mare, se asigură că străinii plecaseră și o apucă din nou pe drumul spre satul lui. Ea, la rândul ei, ajunse până la colibă, strânse farfuriile pe care le abandonase pe mal, le lăsă să se scurgă sprijinite de un copac și se așeză în colțul ei din totdeauna să înfulece banane. „Banane“ era tot ce învățase să spună și pe vremea aceea nu era decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora cinei, și apoi erau o sută de pisici, în vreme ce farfuriile aburinde erau de-acum pe masă, iar Monseniorul spunea Rugăciunea de Recunoștință, și o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului Santa Marta, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Observă cum bea el direct din sticlă și încercă, dar se înecă de îndată și începu să tușească și să scuipe. — Îți place...? Indianul yubani încuviință fără să înceteze cu tusea. Când se liniști, căută de jur-împrejur până descoperi o farfurie de cositor murdară cu resturi de mâncare. O curăți ușor cu mâna, vărsă în ea berea și bău cu lăcomie. Îl privi mișcând din cap: — Măi să fie! Asta chiar că e ceva nou. O farfurie de bere! E bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
jur-împrejur până descoperi o farfurie de cositor murdară cu resturi de mâncare. O curăți ușor cu mâna, vărsă în ea berea și bău cu lăcomie. Îl privi mișcând din cap: — Măi să fie! Asta chiar că e ceva nou. O farfurie de bere! E bună? — Bună... — Alta? Indianul încuviință. Repetă operația de a o vărsa în farfurie și o bău până la ultima picătură. Asta păru să-i dea curaj, pentru că lăsă sarbacana și se apropie încet de enormul buldozer care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mâna, vărsă în ea berea și bău cu lăcomie. Îl privi mișcând din cap: — Măi să fie! Asta chiar că e ceva nou. O farfurie de bere! E bună? — Bună... — Alta? Indianul încuviință. Repetă operația de a o vărsa în farfurie și o bău până la ultima picătură. Asta păru să-i dea curaj, pentru că lăsă sarbacana și se apropie încet de enormul buldozer care îl speriase atunci când sosise. Se opri la vreo doi metri, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

Încolo află ce cotoroanță mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate tocmai se reluaseră și era evident că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
afla, caldă Încă și acum Întărită, sub el. Ea aduse o salată și sticla de vin, umplând iar paharele Înainte să se așeze. — Nu, nu cred că de asta, zise el și-și puse cu lingura ficat și ceapă În farfurie, apoi adăugă o bucată mare de polenta. Tăie o bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul și strângea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
lingura ficat și ceapă În farfurie, apoi adăugă o bucată mare de polenta. Tăie o bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul și strângea sosul cu ce-i mai rămăsese din a doua porție de polenta, spuse: Cred că e posibil să știe - sau să aibă vreo idee - cine l-a ucis. Sau de ce a fost ucis. — De ce? Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
și tu, că ar putea fi bănuită că a avut vreo legătură cu moartea lui. Sau fiindcă Într-adevăr a avut legătură cu ea. Paola scoase o sticlă bondoacă de porto, dar Înainte să toarne În două pahare minuscule, luă farfuriile de pe masă și le puse În chiuvetă. Când termină, turnă pentru amândoi vin și aduse paharele Înapoi la masă. Dulce, acesta prinse din urmă gustul Încă ușor prezent de smochine. Un om fericit. — Dar nu cred că e nici una dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
tot al lor și dimineață. — Să pun astea În chiuvetă În locul tău? Întrebă el, referindu-se la veselă, fără să fie convins de Întrebare. Nu. Le pun eu. Tu du-te și spune-i Chiarei să meargă În pat. Cu farfuriile s-ar fi descurcat mai ușor. — S-a stins incendiul? Întrebă el când intră În camera de zi. Fetița nu-l auzi. Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
al automobilului. Fără să semnalizeze, șoferul o tăie brusc la stânga și porni În josul unui drum Îngust mărginit pe dreapta de-un zid de ciment acoperit cu sârmă ghimpată. În spatele lui, Brunetti văzu o imensă antenă de comunicații sub formă de farfurie. Mașina coti Într-o curbă largă la dreapta și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă deschisă, alături de care stăteau câțiva paznici Înarmați. Erau doi carabinieri În uniformă, cu mitralierele legănându-li-se nebăgate În seamă pe lângă corp, și un soldat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
zi și jumătate să-l cerceteze; poliția italiană avusese la fel de mult timp. Și totuși Brunetti găsise cele două pungi În mai puțin de-un sfert de oră. Deschise ușa unuia dintre dulapurile de pe perete și văzu doar trei sau patru farfurii Întinse. Se uită sub chiuvetă și găsi ce voia, două pungi de plastic. Acoperindu-și din nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
nemaiavând răbdare să asiste la Încercarea Paolei de-a se opune rațional unui punct de vedere care lui i se părea idiot, se Întinsese peste masă și Înghiontise cu furculița oasele de pui care se aflau de-o parte a farfuriei fiicei sale. — Nu le putem purta, dar le putem mânca, nu? Întrebase, se ridicase În picioare și se dusese Înăuntru să citească ziarul și să bea o grappa. În orice caz, blana de nurcă rămase În dulap și ei plecară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Întotdeauna cu socialiștii, În vreme ce Paola votase, Înverșunată, cu comuniștii. Dar acum, odată cu declinul sistemului și cu moartea partidului, el Începuse să-i dea ușor ghionturi. Paola nu se sinchisi să-i facă hatârul cu un răspuns. El Începu să scoată farfurii pentru a așeza masa. Unde sunt copiii? — Amândoi sunt la prieteni. Apoi, Înainte ca el să poată Întreba, ea adăugă: — Da, au sunat amândoi să-și ceară voie. Stinse focul sub risotto, adăugă o bucată mare de unt care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
risotto Într-un bol și-l așeză pe masă. Trase scaunul, se așeză și Întoarse lingura spre el, spunând: — Mangia, ti fa bene, o comandă care-l umplea pe Brunetti de bucurie de când Își putea el aminti. El Își umplu farfuria din abundență. Muncise din greu, Își petrecuse ziua Într-o țară străină, așa Încât cui Îi păsa cât risotto mânca. Începând din mijloc, Își plimbă furculița Într-un cert concentric ordonat și Împinse risotto spre marginea farfuriei ca să se răcească mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
aminti. El Își umplu farfuria din abundență. Muncise din greu, Își petrecuse ziua Într-o țară străină, așa Încât cui Îi păsa cât risotto mânca. Începând din mijloc, Își plimbă furculița Într-un cert concentric ordonat și Împinse risotto spre marginea farfuriei ca să se răcească mai repede. Luă două furculițe pline, suspină În semn de apreciere și continuă să mănânce. Când văzu Paola că trecuse dincolo de punctul foamei și mânca doar de plăcerea mâncării, spuse: Nu mi-ai spus cum a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
masă ca să facă loc pentru oala pe care Paola o scoase din cuptor. — Ce ai de gând să faci? Nu știu. Să văd ce face Patta, zise el, tăindu-și o bucată de carne din halcă și așezând-o În farfurie. Cu o mișcare din cap, ea Îi făcu semn că nu-i trebuia. El Își tăie două bucăți mari, se Întinse după niște pâine și Începu din nou să mănânce. — Ce importanță are ce face Patta? Întrebă ea. — A, inocenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mai Înalt locul, cu atât se mișcă el mai repede -, atunci voi ști că oricine vrea să ascundă lucrul ăsta are o putere destul de mare. — Cum ar fi cine? El mai luă o bucată de pâine și șterse sosul din farfurie. Cât știi tu, știu și eu, dar mă neliniștește foarte mult să mă gândesc la cine ar putea fi. — Cine? Nu știu, nu exact. Dar, dacă e implicată armata americană, poți fi sigură că e-o treabă politică, iar asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
urmare, un telefon pentru Patta? — Da. — Prin urmare, probleme? Brunetti nu era Înclinat să comenteze asupra ceea ce era de la sine Înțeles. — Și dacă Patta nu Încearcă să te oprească? Brunetti ridică din umeri. Va aștepta și va vedea. Paola luă farfuriile. — Desert? El scutură din cap. — La cât se Întorc acasă copiii? Făcându-și de lucru prin bucătărie, ea răspunse: — Chiara vine pe la nouă. I-am spus lui Raffaele să vină până la zece. Diferența din felul cum se exprimase spunea Întreaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]