3,417 matches
-
soluție orală , și a 120 mg de diltiazem a afectat în mod semnificativ biodisponibilitatea sirolimusului . Cmax , tmax , și ASC pentru sirolimus au fost crescute de 1, 4 ori , 1, 3 ori , și , respectiv , 1, 6 ori . Sirolimus nu a afectat farmacocinetica nici pentru diltiazem și nici pentru metaboliții săi , desacetildiltiazem și desmetildiltiazem . În cazul administrării de diltiazem , nivelurile sanguine ale sirolimusului trebuie monitorizate și este posibil să apară necesitatea unei ajustări a dozei . Verapamilul ( inhibitor al CYP3A4 ) : Administrarea în doză multiplă
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
sirolimus și 0, 3 mg norgestrel / 0, 03 mg etinil estradiol . Deși rezultatele unui studiu cu doză unică pentru evaluarea interacțiunii medicamentoase cu un contraceptiv oral , sugerează lipsa interacțiunilor farmacocinetice , aceste rezultate nu pot exclude posibilitatea apariției unor modificări de farmacocinetică ce ar putea afecta eficacitatea contraceptivului oral în cursul tratamentului pe termen lung cu Rapamune . 7 Inductorii de CYP3A4 pot crește metabolizarea sirolimusului , scăzând nivelurile sanguine ale acestuia ( de exemplu , sunătoarea ( Hypericum perforatum ) , anticonvulsivante : carbamazepină , fenobarbital , fenitoină ) . Cu toate că sirolimusul inhibă
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
t/ 2 pentru sirolimus au crescut respectiv cu 210 % și 170 % , iar clearance- ul a scăzut cu 67 % comparativ cu subiecții normali sănătoși . Valorile mai mari ale timpilor de înjumătățire , observate la pacienții cu insuficiență hepatică , întârzie atingerea concentrațiilor stabile . Farmacocinetica sirolimusului a fost similară la populații diferite , cu funcție renală normală până la absentă ( pacienți dializați ) . 5. 3 Date preclinice de siguranță Reacțiile adverse neobservate în studiile clinice , dar semnalate la animale la nivele de expunere similare cu cele clinice și
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
soluție orală , și a 120 mg de diltiazem a afectat în mod semnificativ biodisponibilitatea sirolimusului . Cmax , tmax , și ASC pentru sirolimus au fost crescute de 1, 4 ori , 1, 3 ori , și respectiv , 1, 6 ori . Sirolimus nu a afectat farmacocinetica nici pentru diltiazem și nici pentru metaboliții săi , desacetildiltiazem și desmetildiltiazem . În cazul administrării de diltiazem , nivelurile sanguine ale sirolimusului trebuie monitorizate și este posibil să apară necesitatea unei ajustări a dozei . Verapamilul ( inhibitor al CYP3A4 ) : Administrarea în doză multiplă
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
orală , și 0, 3 mg norgestrel / 0, 03 mg etinil estradiol . Deși rezultatele unui studiu cu doză unică pentru evaluarea interacțiunii medicamentoase cu un contraceptiv oral , sugerează lipsa interacțiunilor farmacocinetice , aceste rezultate nu pot exclude posibilitatea apariției unor modificări de farmacocinetică ce ar putea afecta eficacitatea contraceptivului oral în cursul tratamentului pe termen lung cu Rapamune . Inductorii de CYP3A4 pot crește metabolizarea sirolimusului , scăzând nivelurile sanguine ale acestuia ( de exemplu , sunătoarea ( Hypericum perforatum ) , anticonvulsivante : carbamazepină , fenobarbital , fenitoină ) . Cu toate că sirolimusul inhibă citocromul
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
t/ 2 pentru sirolimus au crescut respectiv cu 210 % și 170 % , iar clearance- ul a scăzut cu 67 % comparativ cu subiecții normali sănătoși . Valorile mai mari ale timpilor de înjumătățire , observate la pacienții cu insuficiență hepatică , întârzie atingerea concentrațiilor stabile . Farmacocinetica sirolimusului a fost similară la populații diferite , cu funcție renală normală până la absentă ( pacienți dializați ) . Drajeuri cu administrare orală La subiecții sănătoși , valoarea medie a biodisponibilității sirolimusului după administrarea unei singure doze sub formă de drajeuri este cu aproximativ 27
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
de 6 mg urmată de o doză de întreținere inițială de 2 mg , concentrațiile minime ale sirolimus în sângele integral au atins rapid valori constante , situate în intervalul- țintă recomandat ( între 4 și 12 ng/ ml , dozare cromatografică ) . Parametrii de farmacocinetică ai sirolimusului în urma administrării Rapamune drajeuri , în doze zilnice de 2 mg , în asociere cu 31 ciclosporina microemulsie ( administrată cu 4 ore înaintea drajeurilor de Rapamune ) și cu corticosteroizi , la 13 pacienți cu transplant renal , pe baza datelor colectate în
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
a fost , de asemenea , reflectat de creșteri ale Cmax și tmax pentru sirolimus . Atunci când a fost administrat la 2 ore înaintea administrării CsA , Cmax și ASC pentru sirolimus nu au fost afectate . O doză unică de sirolimus nu a afectat farmacocinetica ciclosporinei ( microemulsie ) la voluntari sănătoși , administrarea făcându- se simultan sau la un interval de 4 ore . Se recomandă ca Rapamune să fie administrat la 4 ore după ciclosporină ( microemulsie ) . Rifampicina ( inductor de CYP3A4 ) : Administrarea unor doze multiple de rifampicină a
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
orală , și 0, 3 mg norgestrel / 0, 03 mg etinil estradiol . Deși rezultatele unui studiu cu doză unică pentru evaluarea interacțiunii medicamentoase cu un contraceptiv oral , sugerează lipsa interacțiunilor farmacocinetice , aceste rezultate nu pot exclude posibilitatea apariției unor modificări de farmacocinetică ce ar putea afecta eficacitatea contraceptivului oral în cursul tratamentului pe termen lung cu Rapamune . Inductorii de CYP3A4 pot crește metabolizarea sirolimusului , scăzând nivelurile sanguine ale acestuia ( de exemplu , sunătoarea ( Hypericum perforatum ) , anticonvulsivante : carbamazepină , fenobarbital , fenitoină ) . Cu toate că sirolimusul inhibă citocromul
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
BLPT la administrarea dozei întregi de Rapamune la copii și adolescenți , în plus față de doza întreagă de inhibitori de calcineurină cu basiliximab și corticosteroizi ( vezi pct . 4. 8 ) . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Cea mai mare parte a datelor generale de farmacocinetică au fost obținute cu utilizarea soluției orale , informațiile legate de această formă farmaceutică fiind prezentate primele . Disponibilitatea sistemică a sirolimusului în asociere cu ciclosporina administrată simultan ( Sandimune ) este de aproximativ 14 % . După administrări repetate , concentrația sanguină medie de sirolimus crește
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
t/ 2 pentru sirolimus au crescut respectiv cu 210 % și 170 % , iar clearance- ul a scăzut cu 67 % comparativ cu subiecții normali sănătoși . Valorile mai mari ale timpilor de înjumătățire , observate la pacienții cu insuficiență hepatică , întârzie atingerea concentrațiilor stabile . Farmacocinetica sirolimusului a fost similară la populații diferite , cu funcție renală normală până la absentă ( pacienți dializați ) . Drajeuri cu administrare orală La subiecții sănătoși , valoarea medie a biodisponibilității sirolimusului după administrarea unei singure doze sub formă de drajeuri este cu aproximativ 27
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
de 6 mg urmată de o doză de întreținere inițială de 2 mg , concentrațiile minime ale sirolimus în sângele integral au atins rapid valori constante , situate în intervalul- țintă recomandat ( între 4 și 12 ng/ ml , dozare cromatografică ) . Parametrii de farmacocinetică ai sirolimusului în urma administrării Rapamune drajeuri , în doze zilnice de 2 mg , în asociere cu ciclosporina microemulsie ( administrată cu 4 ore înaintea drajeurilor de Rapamune ) și cu corticosteroizi , la 13 pacienți cu transplant renal , pe baza datelor colectate în lunile
Ro_863 () [Corola-website/Science/291622_a_292951]
-
ori pentru pacienții compensați și , respectiv , cei decompensați ) , comparativ cu subiecții sănătoși . Doza de zaleplon trebuie redusă la pacienții cu tulburări hepatice ușoare până la moderate , tratamentul cu zaleplon nefiind recomandat la pacienții cu insuficiență hepatică severă . Insuficiență renală Parametrii de farmacocinetică ai dozei unice de zaleplon au fost studiați la pacienții cu insuficiență renală ușoară ( valoarea clearance- ului creatininei între 40 și 89 ml/ min ) și moderată ( 20 până la 39 ml/ min ) , precum și la pacienții dializați . La pacienții cu insuficiență renală
Ro_970 () [Corola-website/Science/291729_a_293058]
-
ori pentru pacienții compensați și , respectiv , cei decompensați ) , comparativ cu subiecții sănătoși . Doza de zaleplon trebuie redusă la pacienții cu tulburări hepatice ușoare până la moderate , tratamentul cu zaleplon nefiind recomandat la pacienții cu insuficiență hepatică severă . Insuficiență renală Parametrii de farmacocinetică ai dozei unice de zaleplon au fost studiați la pacienții cu insuficiență renală ușoară ( valoarea clearance- ului creatininei între 40 și 89 ml/ min ) și moderată ( 20 până la 39 ml/ min ) , precum și la pacienții dializați . La pacienții cu insuficiență renală
Ro_970 () [Corola-website/Science/291729_a_293058]
-
după o doză unică sau după doze multiple . După o singură administrare subcutanată de pegvisomant , nu s- a observată o relație de liniaritate față de doze crescânde , de 10 , 15 sau 20 mg . Profilul farmacocinetic aproximativ liniară observat în studiile de farmacocinetică populațională a fost observat la starea de echilibru . Date din 2 studii pe termen lung , provenind de la 145 pacienți cărora li s- au administrat doze zilnice de 10 , 15 sau 20 mg , evidențiază valori medii ale concentraților serice de pegvisomant
Ro_967 () [Corola-website/Science/291726_a_293055]
-
după o doză unică sau după doze multiple . După o singură administrare subcutanată de pegvisomant , nu s- a observată o relație de liniaritate față de doze crescânde , de 10 , 15 sau 20 mg . Profilul farmacocinetic aproximativ liniară observat în studiile de farmacocinetică populațională a fost observat la starea de echilibru . Date din 2 studii pe termen lung , provenind de la 145 pacienți cărora li s- au administrat doze zilnice de 10 , 15 sau 20 mg , evidențiază valori medii ale concentraților serice de pegvisomant
Ro_967 () [Corola-website/Science/291726_a_293055]
-
după o doză unică sau după doze multiple . După o singură administrare subcutanată de pegvisomant , nu s- a observată o relație de liniaritate față de doze crescânde , de 10 , 15 sau 20 mg . Profilul farmacocinetic aproximativ liniară observat în studiile de farmacocinetică populațională a fost observat la starea de echilibru . Date din 2 studii pe termen lung , provenind de la 145 pacienți cărora li s- au administrat doze zilnice de 10 , 15 sau 20 mg , evidențiază valori medii ale concentraților serice de pegvisomant
Ro_967 () [Corola-website/Science/291726_a_293055]
-
împreună cu alte substanțe care afectează funcția renală ( cum sunt aminoglicozidele , diureticele de ansă , compușii cu platină , vancomicina , amfotericina B ) poate afecta concentrațiile plasmatice ale telbivudinei și/ sau ale substanței administrate concomitent . Asocierea telbivudinei cu aceste medicamente trebuie administrată cu precauție . Farmacocinetica la starea de echilibru a telbivudinei a rămas aceleași în urma administrării de doze multiple în asociere cu lamivudină , adefovir dipivoxil , tenofovir disoproxil fumarat , ciclosporină sau interferon alfa- 2a pegilat . Nu s- a putut ajunge la nicio concluzie definitivă cu privire la efectele
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
împreună cu alte substanțe care afectează funcția renală ( cum sunt aminoglicozidele , diureticele de ansă , compușii cu platină , vancomicina , amfotericina B ) poate afecta concentrațiile plasmatice ale telbivudinei și/ sau ale substanței administrate concomitent . Asocierea telbivudinei cu aceste medicamente trebuie administrată cu precauție . Farmacocinetica la starea de echilibru a telbivudinei a rămas aceleași în urma administrării de doze multiple în asociere cu lamivudină , adefovir dipivoxil , tenofovir disoproxil fumarat , ciclosporină sau interferon alfa- 2a pegilat . În plus , telbivudina nu modifică farmacocinetica lamivudinei , adefovirului dipivoxil , tenofovirului disoproxil
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
medicamente trebuie administrată cu precauție . Farmacocinetica la starea de echilibru a telbivudinei a rămas aceleași în urma administrării de doze multiple în asociere cu lamivudină , adefovir dipivoxil , tenofovir disoproxil fumarat , ciclosporină sau interferon alfa- 2a pegilat . În plus , telbivudina nu modifică farmacocinetica lamivudinei , adefovirului dipivoxil , tenofovirului disoproxil fumarat sau ciclosporinei . Nu s- a putut ajunge la nicio concluzie definitivă cu privire la efectele telbivudinei asupra proprietăților farmacocinetice ale interferonului pegilat , din cauza variabilității ridicate interindividuale a concentrațiilor de interferon alfa - 2a pegilat . Un studiu clinic
Ro_943 () [Corola-website/Science/291702_a_293031]
-
de 17, 5 ore la subiecții sănătoși . Tadalafilul se excretă predominant sub formă de metaboliți inactivi , în principal în materiile fecale ( aproximativ 61 % din doză ) și într- o proporție mai mică în urină ( aproximativ 36 % din doză ) . Liniaritate/ non- liniaritate Farmacocinetica tadalafilului la subiecții sănătoși este liniară sub aspectul timpului și dozei . În intervalul de doze de la 2, 5 mg până la 20 mg , expunerea ( ASC ) crește proporțional cu doza . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se ating în decurs de 5
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
aspectul timpului și dozei . În intervalul de doze de la 2, 5 mg până la 20 mg , expunerea ( ASC ) crește proporțional cu doza . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se ating în decurs de 5 zile de administrare în doză unică zilnică . Farmacocinetica determinată la o populație adecvată de pacienți cu disfuncție erectilă este similară cu farmacocinetica subiecților fără disfuncție erectilă . Vârstnici Subiecții vârstnici sănătoși ( în vârstă de 65 ani și peste ) au un clearance mai redus al tadalafilului administrat oral , rezultând o
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
mg , expunerea ( ASC ) crește proporțional cu doza . Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru se ating în decurs de 5 zile de administrare în doză unică zilnică . Farmacocinetica determinată la o populație adecvată de pacienți cu disfuncție erectilă este similară cu farmacocinetica subiecților fără disfuncție erectilă . Vârstnici Subiecții vârstnici sănătoși ( în vârstă de 65 ani și peste ) au un clearance mai redus al tadalafilului administrat oral , rezultând o expunere ( ASC ) cu 25 % mai mare comparativ cu subiecții sănătoși în vârstă de 19
Ro_1007 () [Corola-website/Science/291766_a_293095]
-
ale Cmax sau ASC ale Sprimeo între 20 % și 30 % . În 3 cazul administrării împreună cu atorvastatină , la starea de echilibru , ASC și Cmax ale Sprimeo au crescut cu 50 % . Administrarea concomitentă de Sprimeo nu a avut niciun impact semnificativ asupra farmacocineticii atorvastatinei , valsartanului , metforminului sau amlodipinei . Prin urmare , nu este necesară ajustarea dozei de Sprimeo sau a acestor medicamente administrate concomitent . În experimentele la animale , s- a demonstrat că P- gp este un factor determinant principal al biodisponibilității Sprimeo . Astfel , inductorii
Ro_977 () [Corola-website/Science/291736_a_293065]
-
adulți , indiferent de sex , vârstă , indicele masei corporale și etnie . ASC este cu 50 % mai mare la vârstnici ( > 65 ani ) decât la subiecții tineri . Sexul , greutatea corporală și etnia nu au influențe relevante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii aliskirenului . Farmacocinetica aliskirenului a fost evaluată la pacienții cu diverse grade de insuficiență renală . ASC și Cmax relative ale aliskirenului la subiecții cu insuficiență renală au fost de 0, 8 până la de 2 ori mai mari decât valorile observate la
Ro_977 () [Corola-website/Science/291736_a_293065]