5,981 matches
-
, Aurel (10.III.1952, Chețani, j. Mureș), poet și eseist. Este fiul Anei (n. Deac) și al lui Constantin Pantea, țărani. Urmează școala elementară în comuna natală și liceul în Luduș, absolvind apoi Facultatea de Filologie, secția română-latină a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1976). Între 1975 și 1976 este redactor la „Echinox”, unde se și formează ca poet, în grupul coagulat în jurul revistei. Funcționează ca profesor la Borșa, județul Maramureș, între 1980 și 1984 va lucra
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
1902-1912), face studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1912-1916). Profesor la Târgu Neamț (1916-1918), trece apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din București, unde parcurge toate treptele până la aceea de profesor (1920-1948). Este doctor în filologie al Universității din București (1925). Debutează în 1914 la revista „Viața studențească”. Colaborează la „Grai și suflet”, „Langue et littérature”, „Vieața nouă”, „Dacia” ș.a. În demersul științific al lui P., reprezentant de seamă al școlii lui Ovid Densusianu, se îmbină
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
traducând și primele două capitole din Descriptio Moldaviae, apărută în versiunea românească în volumul al doilea, în același an. O vibrantă, exaltată evocare a unui mare înaintaș este Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai din Șinca (1869). În domeniul filologiei, după o serie de precizări (Neologismul, articol apărut în șase numere din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1853) și polemici (cu Timotei Cipariu), din care reies idei benefice pentru cultivarea limbii și impunerea sistemului ortografic fonetic, P.-I. participă
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
, Liviu (6.VII.1950, Dornești, j. Suceava), istoric literar, editor și traducător. Este fiul Aureliei (n. Rodinciuc) și al lui Vasile Papuc, impiegat de mișcare la CFR. Urmează școala generală și liceul la Rădăuți, apoi Facultatea de Filologie, secția engleză-română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1969-1973). Funcționează la școli generale din Gherăseni, județul Buzău (1974-1975), Iași (1975-1976) și Focuri, județul Iași (1976-1984). Din 1984 lucrează la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, în 1992 devenind
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
Universității bucureștene, luându-și licența în 1981. În 1987-1988 beneficiază de o bursă Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
, Constantin (26.I.1944, Măgirești, j. Bacău), prozator și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Popa) și al lui Constantin Parascan, țărani. După absolvirea Liceului Teoretic din Onești (1966), a urmat Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967-1972). Devine muzeograf la Muzeul Literaturii Române din Iași - Bojdeuca „Ion Creangă” (1972-1975), apoi muzeograf și șef de secție la Casa Pogor și iarăși, din 1989, muzeograf la Bojdeuca „Ion Creangă
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
PARDĂU, Platon (1.XII.1934, Vatra Dornei - 12.IV.2002, București), poet și prozator. Este fiul Elenei (n. Mazga) și al lui Teodor Pardău, muncitor CFR. A absolvit liceul la Vatra Dornei (1952), Facultatea de Filologie la Cluj (1958), devenind, succesiv, profesor de limbile franceză și rusă, director al Casei de Cultură din Vatra Dornei (1958-1959), inspector la Secția raională de învățământ Vatra Dornei (1959), redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1959-1961), director al Casei
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
PĂUN, Octav (26.II.1928, Iași), folclorist. Este fiul Cleopatrei Păun. Urmează școala primară la Dorohoi, învață apoi la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți (1939-1946) și la Liceul „Octavian Goga” din Odorhei (1946-1947). Va absolvi în 1951 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind cadru didactic la Catedra de istoria literaturii române și la Catedra de folclor a Facultății de Filologie bucureștene, apoi lector de limba, literatura și civilizația poporului român la universitățile din Sofia (1964-1966) și Belgrad (1967-1969
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
Hurmuzachi” din Rădăuți (1939-1946) și la Liceul „Octavian Goga” din Odorhei (1946-1947). Va absolvi în 1951 Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind cadru didactic la Catedra de istoria literaturii române și la Catedra de folclor a Facultății de Filologie bucureștene, apoi lector de limba, literatura și civilizația poporului român la universitățile din Sofia (1964-1966) și Belgrad (1967-1969, 1990-1993), conferențiar la Universitatea „Spiru Haret” din București. Este doctor în științe filologice cu teza Paralele folclorice româno-sârbo-croate, susținută în 1974 la
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
, Sergiu (4.II.1949, Puhăceni, j. Chișinău), hispanist, comparatist. Este fiul Domnicăi (n. Croitoru) și al lui Gheorghe Pavlicencu, țărani. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „M. V. Lomonosov” din Moscova (1972), P. este doctor în filologie (1987) și profesor universitar (1989), din 1993 funcționând ca șef al Catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chișinău. Colaborează la „Revista de lingvistică și știință
PAVLICENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288740_a_290069]
-
, Sergiu (4.II.1949, Puhăceni, j. Chișinău), hispanist, comparatist. Este fiul Domnicăi (n. Croitoru) și al lui Gheorghe Pavlicencu, țărani. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității „M. V. Lomonosov” din Moscova (1972), P. este doctor în filologie (1987) și profesor universitar (1989), din 1993 funcționând ca șef al Catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chișinău. Colaborează la „Revista de lingvistică și știință literară”, „Basarabia”, „Sud-Est”, „Literatură și artă” ș.a. cu studii și articole despre
PAVLICENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288740_a_290069]
-
Botoșani), critic și istoric literar, eseist. Este fiul Elenei Pârvu (n. Panu), funcționară, și al lui Constantin Pârvu, profesor de limba și literatura română. Frecventează cursurile școlii din Răuseni, județul Botoșani, urmează la Iași Liceul „C. Negruzzi” (1960-1964), Facultatea de Filologie, secția engleză-română (1964-1969) și Facultatea de Istorie-Filosofie (1970-1975) din cadrul Universității „Al. I. Cuza”. Sub îndrumarea lui Silvian Iosifescu, elaborează teza de doctorat Romanul comportamentului, susținută la Universitatea din București în 1979. Devine asistent la Catedra de engleză a Facultății de
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
PĂUNESCU-ULMU, T.[raian] (14.X.1903, Craiova - 19.VII.1983, București), critic literar și poet. Absolvent al Liceului „Carol I” din Craiova, P. își va lua în 1926 licența magna cum laude în filologie modernă, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1928 obține o bursă pentru studii în filologie romanică la Paris, în 1932 călătorește la Constantinopol și pe coastele Asiei Mici. Între 1926 și 1939 este profesor de
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
și poet. Absolvent al Liceului „Carol I” din Craiova, P. își va lua în 1926 licența magna cum laude în filologie modernă, la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În 1928 obține o bursă pentru studii în filologie romanică la Paris, în 1932 călătorește la Constantinopol și pe coastele Asiei Mici. Între 1926 și 1939 este profesor de română și franceză la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, iar până în 1967, când se pensionează, își continuă cariera didactică la
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
Argeș), critic literar, eseist. Este fiul Mariei (n. Zuluf) și al lui Theodor Pecie, țărani. Frecventează clasele primare și gimnaziale în localitatea natală, iar între 1966 și 1970 urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești. Ca student (1973-1977) la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este redactor la revista „Echinox”, în paginile căreia debutează cu critică literară în 1975, la rubrica de comentarii dedicate cărților de proză. După licență lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Mizil, la
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
ca profesori, printre alții, pe A. Philippide, A. D. Xenopol, P.P. Negulescu. Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său editorial, iar în 1913 își ia docența în filologie română „cu specială privire la dialectologia românească”. Ajutor de bibliotecar (subdirector) la Biblioteca Universității din Iași (1908-1911), ajunge director al acesteia (1914-1922, 1927-1932). Preocupările sale vizând organizarea, funcționarea și dotarea instituției sunt relevate de broșura Proiect de lege pentru Biblioteca
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
din Iași (1914). În 1920 suplinește prima Catedră de istoria literaturii române vechi și dialectologie de la Universitatea ieșeană, în 1921 devenind titular al acesteia, calitate pe care o exercită până în septembrie 1941, când este pensionat. Conduce, în 1927-1928, Institutul de Filologie Română. În martie 1944, împreună cu mai mulți colegi, se refugiază la Zlatna, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. P. debutează ca student, în 1903, la revista „Arhiva”, cu o recenzie despre o ediție a operei lui Ion Creangă. A înființat
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
istoria literaturii române sau O nulitate universitară, Turnu Severin, 1932; Un caz nenorocit și trist: cazul Giorge Pascu, Iași, 1937; Chițimia, Probleme, 150, 199, 245, 253; Bucur, Istoriografia, 226-227; Bârlea, Ist. folc., 460-462; I. D. Lăudat, Din istoricul catedrelor Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. G. Pascu, întâiul profesor de istoria literaturii române vechi, Iași, 1975; Iorgu Iordan, Lingvistica românească între 1918 și 1944, în Istoria lingvisticii românești, București, 1978, 127-128; Datcu, Dicț. etnolog., II, 145-146; Dicț. scriit. rom
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
1952-1972 va fi profesor în învățământul secundar, la Sebeșu de Jos, Săliște, Cisnădie și Sibiu. Când se înființează Institutul Pedagogic din Sibiu (1969) este chemat la conducerea Catedrei de limba și literatura română, din 1972 fiind conferențiar la Facultatea de Filologie și Istorie, unde va preda cursuri de literatură universală și comparată, teorie și estetică literară și folclor. Pensionat în 1980, își reia activitatea în 1992, la Facultatea de Litere și Istorie, apoi și la Facultatea de Geografie-Turism din Sibiu. Din
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
ÎI.1939, Paris), traducător francez. Este fiul unei franțuzoaice din Ardennes, Micheline-Christiane (n. Păruit), profesoara, și al lui Endre Herskovits, medic din Brașov. După ce face școală primară la Paris (1945-1948), urmează la București Liceul „I. L. Caragiale” (1949-1956) și Facultatea de Filologie (1956-1961). Între 1956 și 1969 este jurnalist la secția franceză a Radiodifuziunii Române. Se stabilește ulterior la Paris, unde va fi funcționar la o librărie (1970-1971), secretar, apoi secretar general la Ș.A. Colos, o firmă de comercializare a articolelor de
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
și face parte din gruparea echinoxistă. Bursieră la Universitatea Liberă din Bruxelles (1993), Universitatea Indiana din Bloomington (1997) și la Universitatea din Amsterdam (2000), va beneficia și de o bursă din partea Fundației pentru o Societate Deschisă (1995). Este doctor în filologie, cu teza Eugène Ionesco sau Experiența nesupunerii (2002). Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1984). Prima carte, Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, îi apare în 1997. Publică studii și eseuri, cronici literare și dramatice ori
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
de Jos, județul Giurgiu, din 1990 este redactor la Editura Litera, din 1993 redactor la „România literară”, iar din 1996 asistent, apoi, din 2000, lector la Facultatea de Litere a Universității din București. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Prejudecăți literare. A urmat cursuri la New Europe College, București (1997-1998), Wissenschaftskolleg, Berlin (2001). A fost profesor invitat la Institut für Romanistik, Viena (2002). Este membră a Asociației Internaționale a Criticilor Literari și se numără printre fondatorii Societății
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
, György (25.I.1933, Lupeni), traducător. După terminarea liceului din Zalău (1951), urmează studii de filologie la Universitatea „Bolyai” din Cluj, obținând diploma în specialitatea limba și literatura română (1955). Lucrează mai întâi în redacția clujeană a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, apoi, din 1970, la Editura Dacia din Cluj, fiind redactorul-șef al
KEREKES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287708_a_289037]
-
III.1931, București), poet și traducător. Este fiul Aurorei (n. Popârlan) și al lui Adam Ivănescu, inginer agronom, și fratele lui Emil Ivănescu. A urmat Liceul „Spiru Haret” și Liceul „Sf. Sava” din București (1942-1949), absolvind tot aici Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1954). A fost redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, șef de secție la Editura pentru Literatură Universală (devenită Univers), la revista „Transilvania” (din 1972). Din 1980 se stabilește la Sibiu. În „Steaua” debutează ca poet
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
, Ireneusz Stefan (19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]