3,170 matches
-
și de a așeza universul sub un timp fast, propice căsătoriei. Energiile care trebuie supuse îmbracă două forme simbolizate animalier: telurice și acvatice. Fie că vine din întunericul pământului sau al Apelor Primordiale, pericolul trebuie înfruntat direct și pentru asta flăcăul se pregătește magic: „Leroi, leroi, Doamnele!/ Și (cutare), frate al nostru,/ Mai bun cal că-și hărănește,/ Hărănește nu-l vestește./ Fuse joi de-o sărbătoare/ Și-mi ieși la vânătoare” (Țăndărei - Ialomița). Timpul afectat vânătorii rituale este definit de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
văzut și în baladele fantastice că joia este ziua începutului de drum inițiatic, ea reprezintă un timp fast pentru practicile mistice, numeroase descântece executându-se în special în a patra zi a săptămânii. „Vână joi și sâmbătă,/ Până în sfânta duminică” - flăcăul parcurge un ciclu de trei zile, număr predestinat, care, asemeni probelor din basme, îi asigură reușita. Confruntarea cu răul vine la încheierea acestui spațiu temporal pregătitor, „când fu soarele-n deseară”, deci în preziua odihnei Cosmocratorului. Fiind un moment de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în univers și în om”. Măr, feciorul născut prin iradierea fecundității vegetale, ucide fiara și domolește astfel haosul prin gestul viril ordonator, specific spiritului inițiat. Cerbul solar este o altă ipostază a haosului invaziv ce trebuie să piară de mâna flăcăului, motivul fiind comun din Balcani până în Baltica. În tipul acesta de colinde calul dispare, confruntarea între vânat și erou este directă, iar legătura lor totemică este subliniată de cunoscuta receptivitate a eroului la provocarea animalului: „Ș-acas' să dusară,/ Arcu-și încordară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la deal sî ti uiț’ înapoi, cî cum te-i uitat, cum coborâm până dingios șî ni facim praf’. Într-o colindă din Peceneaga, Tulcea, etapele numeroase prin care trebuie să treacă vânătoarea pentru a reuși constituie fazele formatoare pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului sacru, traseul lui condu- cându-l prin locuri inaccesibile, până la apa vie: „La râu, la pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată de curgerea hidrică o echivalează pe cea a sferelor din înalt, prin armonia proprie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată de curgerea hidrică o echivalează pe cea a sferelor din înalt, prin armonia proprie principiului creator, pe cale să fie revigorată. Trecerea pe la apa dintre lumi provoacă hierofania zoomorfă și abia acum flăcăul primește șansa de a actualiza gestul arhetipal al săgetării din genunchi. Cerbul, asemeni leului, este găsit dormind, fapt ce se datorează latenței somnolente specifice spațiului neordonat, precosmic. În mod din nou asemănător colindelor în care leul întrupează stihiile, cerbul zace
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-o pictură a unui arcaș mitic, flăcăul îngenunchează și săgeată cerbul între coaste. Arcul are valențe exorcizatoare și este asociat prin definiție inițierilor, având puterea de a instaura ordinea prin uciderea dușmanului, de a distruge forțele nefaste prin doborârea animalului totem. Sugestia totemică este augmentată, căci în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiului specific (așa cum neofitul se desparte brusc de familie) și adus în universul uman, unde ordinea îi transformă trupul în mod aproape „instituțional”. Paharul este, așadar, o marcă a planului social, în timp ce apa băută din copita adâncită în pământ circumscrie flăcăul lumii sălbatice, făcându-l să ia forma totemului său. Colindele de tip III, 55, Leul, au un statut mai deosebit, dat mai întâi de prezența animalului în imaginarul carpato-danubiano-pontic, și apoi de confrun¬tarea propriu-zisă. Anatomia animalului este un argument
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trăsăturile fizice specifice celorlalte întrupări animaliere ale neantului și datele comportamentale specifice nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment în care este descoperit, leul reprezintă preopinentul sacru, „demonul infernal” (Octavian Buhociu). Flăcăul pleacă pe urmele animalului emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma ineluluiu/ Junelui junelui bunu,/ Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un spin mândru-nflorit” (Almaș-Săliște-IliaHunedoara), „Sub o tufă de schinduf” (MăcinTulcea), același loc din care este păzit ogorul cu roade împărătești în basmul Șperlă Voinicul. In cadrul acesta, aflat în afara orizontului cunoscut, identificabil cu traseul psihopomp, leul este găsit de flăcău dormind: „Când fu soarele-n de-seară/ Și vremea de târnoseală,/ Trecu pe la cești doi meri,/ Găsi leul adormit,/ D-adormit cu fața-n sus”(Țăndărei - Ialomița). Este o stare de letargie specifică forțelor Haosului, forțe menținute prin practici magice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sale marcând o ruptură în linia continuumului temporal”. Timpul nefast a fost întrerupt iar eroul și alter-ego-ul totemic se află într-o falie temporală, marcată de cele trei zile fatidice ale luptei. Atributele calului nu trebuie însă privite separat de flăcău, calul și călărețul formează de fapt o singură entitate, al cărei cumul de forțe reprezintă cheia trecerii cu bine a probei. Mai mult decât atât, V. I. Propp consideră că „ajutorul năzdrăvan constituie doar o expresie a puterii și capacităților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vrei?/ Din lupte să ne luptăm/ Din sabii să ne tăiem?/ - Ba în lupte că-s mai direpte/ Și-s mai dragi lui Dumnezeu” (Valea Lupului - Hunedoara). Putem identifica în lupta egală între cei doi preopinenți o coborâre temporală a flăcăului. Numai așa transferul magic se poate îndeplini, iar victoria flăcăului este desăvârșită, căci el supune nu numai haosul, ci se învinge și pe sine, dominându-și aspectul instinctual. Arhaicitatea confruntării elimină armele sofisticate, care dau omului o superioritate artificială în fața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tăiem?/ - Ba în lupte că-s mai direpte/ Și-s mai dragi lui Dumnezeu” (Valea Lupului - Hunedoara). Putem identifica în lupta egală între cei doi preopinenți o coborâre temporală a flăcăului. Numai așa transferul magic se poate îndeplini, iar victoria flăcăului este desăvârșită, căci el supune nu numai haosul, ci se învinge și pe sine, dominându-și aspectul instinctual. Arhaicitatea confruntării elimină armele sofisticate, care dau omului o superioritate artificială în fața naturii: „Flinta ar bufni,/ El ar auzi,/ Și-ndatăar sări/ Două-trei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era legată strâns de cea a animalului. Domolirea stihiilor ia forma unei îmblânziri simbolizate de curea. Gilbert Durand consideră legarea o „pedeapsă vremelnică”, dar și „un arhetip al propriei situații a omului în lume”, ceea ce explică întrucâtva indicațiile primite de flăcăul vânător chiar de la leu: „- Lasă-te tu de luptat,/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară” (CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
htonian este evidentă în colindele în care scapă ascunzându-se sub o stană, unde se confundă cu materia originară. Cerbul „tretior”, aflat și el, precum protagonistul, într-o perioadă de trecere spre maturitate, confirmă o dată în plus legătura totemică cu flăcăul prin receptivitatea inversată, la lauda acestuia: „- Cum eu, maica mea,/ Cum eu iarb-aș paște,/ Și muguri m-oi rupe,/ Și apă m-oi bea?/ Ion bun bărbatu/ El s-a lăudatu/ Că m-o săgeta/ În cel vârfuț de munte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al „rodirii”, al ordinii fecunde ce ar imuniza-o la forțele neantului. Zmeul sau peștele (despre care Propp consideră că reprezintă „o primă etapă a luptei cu zmeul”) fură merele (de aur) și pune Creația în pericol, moment propice inițierii flăcăului, singurul care aude plângerea mărului. Pregătirea de luptă ne este deja familiară și o vom reîntâlni în orațiile de nuntă: „Chei pe mână își apucară,/ Grajd de piatră deschiară,/ Lese-și Negru,/ Lese-și Murgul, cal mai bun,/ Cal mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit asemenea zeilor, ce poartă veștminte pictate cu însemnele stelare și telurice: „Iar (cutare) flăcău voinic,/ Nu se teme de nimic;/ Că vestmântu-i zugrăvit:/ Scrisă-i marea rotocoală/ Cam cu nouă vădurele;/ Iar în urmă de vădurele,/ Sînt nouă corăbele” (T. Vladimirescu - Tulcea). Simbolistica cifrei nouă este „a căutărilor fructuoase și a încununării eforturilor, desăvârșirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cosmice, la fel cum nunta de la capătul inițierii creează un univers cu puteri noi. Deși pare o inițiere colectivă, confruntarea cu monstrul marin își alege și ea protagonistul, la fel ca în balada Antofiță a lui Vioară I (11), unde flăcăul singur scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că-mi fâlfâia,/ Vânturi mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copiii casei”. Capacitatea de a înțelege limba animalelor sau de a te metamorfoza poate fi obținută tot de la aceste ființe benefice. Pe scena textelor rituale de iarnă șarpele reprezintă „hierofania invizibilului stihial în vizibilul primordial” și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele”(Ostrov - Tulcea). În alte variante, flăcăul este „promis” șarpelui tutelar imediat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și încă o încercare pentru flăcăul care îi este destinat prin „blestem” de mamă: „Să-ți mănânce șerpii carnea/ Cum mi-ai mâncat tu viața;/ Să-ți sugă șerpii sângele,/ Cum îmi strici tu zilele”(Ostrov - Tulcea). În alte variante, flăcăul este „promis” șarpelui tutelar imediat după naștere printr-o inversare simbolică a suptului: „Că maică-sa mi l-a dat/ C’un picior l-a legănat,/ Cu gura l-a blăstămat:/ Mânce-ți șerpii trupul tău,/ Cum mi-ai rupt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
figurat prin chinuri și mutilări. Pe lângă intrarea în pântecul monstrului, tipar universal al inițierii, merită a fi subliniată regresia prin aspirare, prezentă în toate formele blestemului: „- Pui de șearpe sugă-mi-te!”. Mișcare inversă față de nașterea umană, absorbția treptată a flăcăului asigură contactul cu Strămoșul în burta ce figurează pe Mater Genetrix. Formele pe care le îmbracă procesul ritual sunt cu atât mai profunde cu cât el s-a fixat în tipare abstracte și întrucâtva absconse, pentru simbolizarea evoluției spirituale. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mod diminuat în colinde: „Voinic crește, șarpe crește:/ Cân’ voinicel dă trei luni,/ Mă făcui de noo luni;/ Cân’ voinicel în virtute/ Io mă făcui cât o bute.” (Giurgiu). Dublul eroului este însă unul la negativ, un „Preopinent” pe care flăcăul trebuie să-l ucidă pentru a se substitui cosmocratorului și a recupera timpul primordial. „Statutul de Omșarpe”(Vasile Lovinescu) este figurat în colindă printr-o făptură umano-ofidiană, a cărei „înjumătățim” este explicată prin prezența armelor cu funcție de „antimonstru” sau de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o imagine obsesivă în balade și în colinde, în ea concen- trându-se întreaga forță stihială a monstrului. Singura scăpare din această probă cu răspândire universală se află în protecția solară. Atât eroul, cât și salvatorul lui din balade păstrează atributele flăcăului plecat să se lupte cu stihii telurice sau acvatice. Flăcăul blestemat stă sub dominație solară prin armele sclipitoare pe care le poartă (în colinde având și o cruciuliță de argint) și tocmai acestea îl împiedică pe șarpe să-l devoreze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
concen- trându-se întreaga forță stihială a monstrului. Singura scăpare din această probă cu răspândire universală se află în protecția solară. Atât eroul, cât și salvatorul lui din balade păstrează atributele flăcăului plecat să se lupte cu stihii telurice sau acvatice. Flăcăul blestemat stă sub dominație solară prin armele sclipitoare pe care le poartă (în colinde având și o cruciuliță de argint) și tocmai acestea îl împiedică pe șarpe să-l devoreze. Balada întărește din nou sugestia: „La brâu cu șeapte pistoale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și ceață, „«zona cenușie» situată între real și ireal”. Ceața precede revelațiile importante, în mitologia celtică delimitând precis „lumea pământească de ținuturile insulare ale Lumii de Dincolo”. Chinuit fizic de orbecăiala printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]