3,215 matches
-
ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de prezent în țara noastră? Pe strada Florilor umblă fără nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și al nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de Sus luau cele mai mai frumoase fete de la Pîrliții de Jos și asta se întîmpla după cîteva corecții corporale aplicate flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil, apoi șef de fermă și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întreaga zi a fost o adevărată plăcere pentru toți. Nu s-a exagerat în nici o direcție și seara se lăsa liniștită peste superbul colț de rai din proprietatea de pe dealul voinicilor. Hai să mergem la balul din Pîrlita, spune un flăcău cu mustăcioară. Chiar. Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru mașini au pornit spre Pîrlita. Oamenii se uitau cu invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oarece necaz la fiii de bani gata. Hoții nu mai încap la ei, au venit să ne amărască cu luxul lor. Totuși, fetele din Pîrlita erau bucuroase să le danseze bogătanii și chiar permiteau să le pipăie în văzul lumii. Flăcăii din Pîrlita erau timizi și nu doreau să fie luați pe sus de poliție. Bătaia a început cînd un băiat din Voinicii de Sus a invitat o bogătancă. Nu dansez cu tine! l-a repezit fata. Dar băieții voștri le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dansează pe ale noastre. Este corect? Nu mă privește. Dar de ce ai venit? întreabă, apucînd-o de mînă. Nu-i treaba ta, nesimțitule! Atunci o palmă grea răsună pe fața fetei. A fost scînteia și focul s-a extins. Cei cinci flăcăi se descurcau bine, numai că unul a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe un flăcău. Cum salvarea nu ajungea decît foarte greu, băiatul a trecut în lumea drepților. Flăcăul era un pîrlit, adică din satul Pîrlita și asasinul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mînă. Nu-i treaba ta, nesimțitule! Atunci o palmă grea răsună pe fața fetei. A fost scînteia și focul s-a extins. Cei cinci flăcăi se descurcau bine, numai că unul a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe un flăcău. Cum salvarea nu ajungea decît foarte greu, băiatul a trecut în lumea drepților. Flăcăul era un pîrlit, adică din satul Pîrlita și asasinul era fiul lui... hă, hă! De aici a început hora influențelor și banilor. Treceam prin satul Pîrlita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
A fost scînteia și focul s-a extins. Cei cinci flăcăi se descurcau bine, numai că unul a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe un flăcău. Cum salvarea nu ajungea decît foarte greu, băiatul a trecut în lumea drepților. Flăcăul era un pîrlit, adică din satul Pîrlita și asasinul era fiul lui... hă, hă! De aici a început hora influențelor și banilor. Treceam prin satul Pîrlita cînd procesiunea îl conducea pe ultimul drum pe un pîrlit pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să facem doamnă ne bucurăm și noi de primăvară cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea Înfierbîntată În fața flăcăului oacheș de la baraca de tir. Pe masă Între două borcane de mazăre e un spațiu mic pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu suport mirosul chiștoacelor. Și cînd te gîndești că fumez de la șaisprezece ani. De ce n-am putut să pătrund În lumea bună? Pe mine nu m-au curtat niciodată bărbații cu situație, În schimb aveam mare trecere În rîndurile Lumpenproletariatului. Flăcăii oacheși de pe basculantă strigau după mine „nebunatico“, zarzavagiii Îmi făceau cu ochiul, băiatul cu Înghețata mă apuca de mînă cînd Îi Întindeam banii, ba unul care vindea loz În plic mi-a spus Într-o zi „Împărăteaso“. Ei bine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase, iată-l și pe Gherase, fantele din Obor, ochi alunecoși, păr pomădat, totdeauna la costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bucură și îl primi dându-i o cameră în fundul curții. Ceva o atrăgea nespus spre acel chipeș bărbat, harnic și bun. Se împăcau așa de bine, încât nu trecu mult timp și se hotărâră să se cunune. - Uite chioara ce flăcău chipeș are lângă ea! A luat-o pentru avere! spuneau unii din sat. Spiridușul vedea sufletele celor care vorbeau: erau pline de invidie, incapabili de noblețe, de dăruire. Se mută și el la casa cea nouă. Atâta lumină îl îmbăta
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
regimul, cămășile, batistele?... De dimineața pînă seara dumneaei umbla în audiențe. În cele din urmă obținu o promisiune și foarte multe sfaturi. Dintre cei pe care îi abordase, cel mai de seamă personaj a încredințato că, pentru a părea serios, flăcăul trebuie să se prezinte la post. Ocazii se vor ivi destule mai pe urmă. Fiind al unei autorități, punctul acesta de vedere a cîștigat-o pe bătrîna puțin dezamăgită. Mie, în schimb, mi-a produs o senzație de leșin. M-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea, bați la ușa din dreapta și ceri să-ți puie ștampila.” În povestire urma ceva nedeslușit apoi glasurile se pierdură. Din nou, pe o pală de vînt, sosiră cu putere și mai mare. Mergînd de a hoarța prin noroi, un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
într-o sacoșă care, pe loc, i se ivise în mînă. Însuflețit de patima incipientă a pescuitului, asistam și eu la tot acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap. De data asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși privirile elocvente ale celorlalți îl îndemnau pe flăcău să-l imite pe bătrîn, dînsul rămase neclintit. Mi-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși privirile elocvente ale celorlalți îl îndemnau pe flăcău să-l imite pe bătrîn, dînsul rămase neclintit. Mi-am imaginat că, într-o conferință mai tîrzie cu domnișoara, cu ton și gesturi exagerate, bătrînii aveau să condamne noua generație. Acasă lelea Ghența mă anunță că avea nevoie de odaia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lipsa de cooperare a localnicilor. Costică îmi trimise atunci doi țigani analfabeți pentru echipa de teatru. M-am plîns din nou. Fărocoastă mai aduse un individ care pretindea că știe, din armată, un monolog. L-am pus să repete. Roșu, flăcăul recită un text intitulat „Fasole” În timp ce asistența se strîmba de rîs, Costică o îndemna: - Faceți aplauze, tovarăși! De lîngă perete frații lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
președinte însă nu le rezolva curat, așa că, în curînd, se înstări. Deși pîntecul îi creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din Dobrina. Gheșeftul îl făcea în zori, la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
creștea mereu, își cumpărase bicicletă. Era ca un butoi în care vechiul bădia Nică se cufundase cu tot cu pleșuvie. În ograda sa curînd apărură biciclete și pentru flăcăii care, alături de frații Fărocoastă, ajunseseră fruntea satului. Tocmeau horile și pe toți ceilalți flăcăi îi luau în zeflemea. Cea mai obișnuită afacere a lui bădia Nică era să vîndă budenarilor grîul întovărășirii din Dobrina. Gheșeftul îl făcea în zori, la aria de pe hotar. Nimeni nu îndrăznea să se ia cu dînsul în poară. Nici
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asta ca să-și povestească unii altora aventurile galante. Aveau loc, s-a jurat Leac, chiar lecturi În public. De la asta i s-a tras până la urmă. Unul mai mare, la vreo 16-17 ani, Îi ceruse o poveste. Ceea ce nu știa flăcăul atunci când plătise avansul era că, Între timp, Leac ajunsese scriitor adevărat. Personajele contau deja mai mult pentru el decât ființele reale și efemere de la care Împrumutaseră un nume. Dacă ființelor din carne și oase le putea doar provoca orgasme, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
contau deja mai mult pentru el decât ființele reale și efemere de la care Împrumutaseră un nume. Dacă ființelor din carne și oase le putea doar provoca orgasme, cu personajele putea face tot ce dorea. Așa s-a Întâmplat și cu flăcăul. Nu l-a trimis la oraș ca să trăiască dramele inadaptabilului - Leac nu putea renunța totuși la genul pe care credea că-l descoperise, ci l-a trimis În porumbiște să reguleze o capră. Și Stan-Bolovan ăsta, sigur pe el, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă batjocorești tu pe mine!? Cu capra, mă, cu capra!? Apoi, stai tu capră, futu-te să te fut! Leac zice că n-a reușit. Vânjos, s-a zbătut și a reușit să scape. S-a ferit o vreme de flăcău, nu putea ști dacă data viitoare n-o să-i reușească. Dar ăluia i-a trecut destul de repede supărarea. Și-a găsit o fată, avea cu ce se lăuda de-acuma. Și apoi, cât ar fi putut să râdă băieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sia Strihan avea dreptate, contestarea acelor produse care, „maimuțărind“ natura, rămân mai prejos decât ea și nu constituie creații „veritabile“... În picturile destinate familiei Vespucci, Vulcan devine un fierar robust modelând o potcoavă, Eol o calfă încărunțită, Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apară și alții : la sfârșitul săptă mânii trebuie predate proiectele de execuție la decantare, tron soanele de mijloc ale colectoarelor. S-ar putea să vină și veninoasa Veturia, poate Vornicu, poate Grefu, pro babil Șeful cu turturica, eventual și ursuzul flăcău Cornea, care se plictisește după- amiaza, când Sidonia își preia matriarhatul. Vornicu ar fi putut, la fel de bine, să nu vină. Poate nici colega nu va răspunde chemării ? Dar Ortansa ? Va onora reprezentația ? Nu va veni, bineînțeles ! ar fi pierdere de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă cu un umor vioi, dar cam provocator: — Ei, ce spui, flăcăule? Te-ai plictisit? Ei, hai, că nu mai avem mult... Ăștia termină imediat și pe urmă-i rîndul nostru. — Măcar de-ar termina! răspunse marinarul cu o brutalitate glumeață. Că, dacă nu, sparg porcăria asta de dugheană! Dumnezeule! exclamă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]