3,561 matches
-
întors, toți au dat fuga s-o vadă, mai că nu s-a adunat tot satul în casa bătrânei: moșnegi, copii, femei, fete, toți s-au adunat, au alcătuit o gloată grăbită, nesățioasă. Marie zăcea pe podea, la picioarele bătrânei, flămândă, zdrențuită și plângea. Când au dat toți buzna, s-a acoperit cu părul ei despletit și a rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am spus că nu, iartă-mă!“ „Ah, tare nu-ți șade bine, zice, dacă ai ști că scena asta ți se potrivește precum șaua pe spinarea vacii! Nu cumva vrei să mă sperii? Mare pacoste pe capul meu dacă stai flămând; ce să zic, m-ai speriat!“ S-a supărat, dar nu pentru mult timp: iar s-a apucat să mă hărțuiască. Și m-am mirat atunci de ea, de ce n-are deloc ciudă pe mine? Căci ține minte răul, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cică se grăbesc, tună, bat, zoresc pentru fericirea omenirii! „Prea mult zgomot și prea multă industrie se adună în sânul omenirii, puțină e liniștea spirituală“, se plânge un gânditor plecat dintre noi. „Fie, dar scrâșnetul căruțelor care aduc pâine omenirii flămânde este, poate, mai benefic decât liniștea spirituală“, îi răspunde triumfător un alt gânditor, care călătorește prin tot locul și, plin de orgoliu, îi întoarce celuilalt spatele. Nu cred eu, infamul Lebedev, în căruțele care aduc pâine omenirii! Căci căruțele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șaizeci de ani de viață? De ce Zarnițân s-a lăsat să moară de foame, având la dispoziție șaizeci de ani? Și doar fiecare îți arată zdrențele, mâinile muncite, se înfurie și strigă: «Muncim ca boii, muncim, dar suntem săraci și flămânzi ca niște câini! Alții nu muncesc și nu trudesc, dar sunt bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte un zbârciog «dintre cei distinși», Ivan Fomici Surikov- locuiește în aceeași clădire cu noi, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la cei optsprezece ani ai mei, de-abia îmbrăcat, cu goliciunea de-abia acoperită, să fiu deodată alungat în stradă, lăsat absolut singur, fără locuință, fără slujbă, fără o bucată de pâine, fără rude, fără cunoștințe în orașul acesta uriaș, flămând, bătut (cu atât mai bine!), dar sănătos... atunci aș fi arătat eu de ce sunt în stare... Ce aș fi arătat? O, vă imaginați că nu știu cât de mult m-am umilit și-așa cu «Explicația» mea! Ei, cine nu va crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
anchetatori lucrând În trei schimburi; 34. Anchetă Însoțită de șocuri electrice; 35. Anchetă cu regim alimentar cu sare În exces, fără apă; 36. Anchetă Însoțită de izolare, În celule umede și Întunecate, cu victima dezbrăcată, În celulele respective mișunând șobolanii flămânzi; 37. ,,Camera de chibzuința”, unde anchetatul, legat cu cătușe cu ,,autostrângere”, cu mâinile legate la spate, Într-o cameră fără nici un mobilier, stătea În picioare, nerezemat de perete, ore și zile Întregi, supravegheat, ,,chibzuia”, gândindu-se la situația lui... că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ridică și se uită împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului, dar nu le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare. Încearcă să nu se mai gândească la ce i s-a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic zgomot, poate strica totul. Chicotitul, de pildă, sau pocnetul dopurilor de șampanie. Charlie Privett-Clampe, mulțumită de raza de lună care luminează albia râului și de vederea neobstrucționată a prăzii, nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bebeluș, bine că nu îi mai pui încă scutece, și iată-i fețișoara apărând în cadrul ușii camerei noastre, cu gâtul întins și trupul ascuns încă dincolo de perete. Nu am idee cât anume a auzit din ceea ce vorbeam noi, ochii ei flămânzi devorau mișcările buzelor noastre, dar nu digerau nimic, iar acum privirile ei se întorc spre el, deja rănite, preventiv, tati, ne-a fost dor de tine, iar el îi trimite un zâmbet stâlcit, serios? Și ea spune, sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii închiși, cu o cârpă umedă pe frunte, în casa aceea veche care devenise casa însingurării tatălui meu, golită de dorințe și obiecte. Pisici flămânde își ascuțeau ghearele pe fotoliile pline de păr, până ce s-au dezintegrat cu totul, parcă ar fi fost lipsite de orice utilitate, pereții și-au dezbrăcat podoabele, urmele tablourilor pe care le luase mama încă mai erau imprimate pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru o clipă, dacă este într-adevăr o simplă migrenă, nu e mare lucru, mă descurc eu cu o migrenă, dar când intru în sala de mese, văd toți turiștii aceia mestecând cu plăcere, îndesând mâncarea sănătoasă în stomacurile lor flămânde, am impresia că trăiesc într-o altă lume, ce mă așteaptă pe mine astăzi este complet diferit de ceea ce îi așteaptă pe ei, nici plimbări cu jeepul, nici picnic în sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult stau storurile grele, pielea lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga îi mai aruncă o privire când se întoarce după-amiaza de la școală, flămândă și îngrijorată, o privire mută, de parcă ar vrea să se asigure că încă mai e acolo, culcat pe spate, cu ochii deschiși, cu privirea ațintită înainte. Trupul său lung se micșorase, umerii i se adunaseră, părea că se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui nici măcar nu îi pasă cum mă simt, la asta se reduce totul, nu mai am nici o putere asupra lui, dacă i-ar păsa, nu ar pleca, nu este impresionat nici de ceea ce îi spun, continuă să își hrănească rucsacul flămând, Tanahul nou acoperit de praf, pe care nu îl deschisese niciodată, îl lasă aici să putrezească împreună cu mine, încerc să gândesc repede, ce să mai spun, trebuie să găsesc ceva care să trezească îndoiala înăuntrul său, care să îl rețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-un zâmbet flămând, o pereche de aripi negre se desfac dinaintea ochilor mei, se închid și se deschid, iar eu dau din mâini încolo și încoace pentru a le alunga, încă nu am murit, strig eu, ajutați-mă, nu am voie să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spus ceva? Ea ridică din umeri, n-am idee, abia l-am auzit, dar eu o privesc plină de suspiciune, mi se pare că știe mai multe decât spune, mă așez în fața ei, dornică să știu totul, asemenea unui câine flămând în fața unei oale pline cu carne, care nu poate îndepărta capacul de pe ea. Mă târăsc după ea la bucătărie, privesc acoperișurile, numai să nu mă uit la ea, sunt ani de zile de când îmi feresc privirile obosite de ea, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
profet bătrân îl trădase, și eu sunt profet ca și tine, îl mințise, iar îngerul lui Dumnezeu mi-a spus să te ascund în casa mea, să îți dau de mâncare și de băut. Omul lui Dumnezeu, care era deja flămând și însetat, îl crezuse, dar în timp ce stăteau la masă și se ospătau s-a auzit cuvântul Domnului, trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi, pentru că n-ai ascultat cuvântul Domnului, iar în clipa în care a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai poți avea un sicriu dacă, pe lângă preț, nu dai o sută de ouă și nu cumperi o perucă! Altcineva îmi povestea zilele trecută că, la o crescătorie de porci de lângă București, există o sumedenie de animale schilodite oribil: oameni flămânzi, țigani, paznici etc., taie pur și simplu hălci de carne de pe animalele vii. Sigur că la noi a apărut suprarealismul în literatură, notam atunci, dar n-aș fi crezut că voi ajunge să-l descopăr în viața de toate zilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ce am intrat noi în Librăria 8 și-am scos afară toate cărțile despre/cu/și de Nicolae Ceaușescu și-am făcut un foc mare și-am dansat Hora Unirii până pe la zece seara, când ne-am dus acasă murdari, flămânzi și învingători, urlând printre blocuri JOS CEAUȘESCU, JOS COMUNISMUL, cu vocile noastre feminine, în Schimbare? Și tovarășul profesor revoluționar Curcă vorbea de la un balcon și oamenii aruncau de pe acoperișul Prefecturii literele uriașe de fier, vopsite în roșu. Întâi au aruncat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de timp. Iar când apare o problemă reală, serioasă, gravă, nu mai suntem în stare s-o vedem, fiindcă nu mai e treaba noastră. Mie întreaga poveste mi-a amintit de o scenă dintr-un film american cu doi vagabonzi flămânzi și rămași fără bani, care bat la ușa unei case și cer ceva de mâncare. De după ușa cu plasă le răspunde cetățeanca responsabilă: „Plecați de pe proprietatea mea! Soțul meu plătește lunar o contribuție la fondul de caritate al bisericii! Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În dreptul meu. N-am Încetinit pasul și nici n-am privit În jur, prefăcîndu-mă că-l ignor, ca și cînd ar fi fost propria mea umbră. Un ton blînd și implorator se Încolăci În jurul urechii mele reci ca un șarpe flămînd. — Ce s-a Întîmplat ? Nu vă interesează asemenea femei? După părerea mea, are picioare minunate... și vara lasă impresia unei perne moi și răcoroase. De gustibus... De ce tăceți? SÎnteti uluit, nu? Asta a fost... dar n-am vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
preocupare pentru bogăția muzicală. Militantismul s-a păstrat, dar a coborât de pe scenă și a fost asumat ca exercițiu individual. Mihnea și-a dus rucsacul în mijlocul coloanei care a mărșăluit de la Cluj la Roșia Montană. Asta, în ciuda frustrării unui public flămând de adrenalină. A fost, experiența asta, un mesaj limpede despre filosofia trupei - navigăm după propriile noastre criterii de valoare; ne însoțește cine se regăsește cu noi. Nu sunt mulți curajoși în piața muzicală care să riște să iasă de bunăvoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]