2,838 matches
-
scos-o din Cruce (Crucea de Piatră, cartier bucureștean cu bordeluri), i-a furat-o "peștelui" Sandu- Mână Mică care n-a uitat că a fost deposedat de ceea ce credea că-i aparține, inima Didinei. Durul Bozoncea o ținea în frîu pe Didina cu puterea și cu banii lui făcuți din furturi și jafuri. La ea râvnea și Paraschiv, tânăr tâlhar în care clocotea sângele și care o urmărea cu lăcomie cum cânta și juca. La balul meseriașilor, Didina a pus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de teama de a nu trece drept un bufon, îi dai atunci frâu liber și, după ce ai întărit-o astfel, te lași adesea antrenat fără să te mai gândești că în conversații o faci pe farsorul." (Republica, Cartea X, 606c) Filosofii și moraliștii, după părerea lui Platon, vor avea mereu mai multă suspiciune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spiritul în atenție și care, printr-o sută de mijloace surprinzătoare, își atinge pe nesimțite scopul." De aceea regula unității de acțiune întâlnește multă rezistență. Adversarii ei se tem că ea va vesteji creația, restrângând foarte tare alegerea subiectelor, punând frâu imaginației. Pentru autorii baroci precum Rotrou sau Pichou, precum Rayssiguier sau Mareschal, care vor să facă din teatru o "Prescurtare a întregului univers" ("Abrégé de tout l'univers"), după cum se spune în Discurs către Cliton (Discours à Cliton), ea este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tăcere și inactivitate; care nu oferă ochilor decât pereți, ghimpi de fier, soldați, întristătoare imagini ale servituții și inegalității. Nu, popoare fericite, nu acestea vă sunt sărbătorile! În aer liber, sub lumina soarelui trebuie să vă adunați și să dați frâu liber dulcelui sentiment al fericirii voastre. Plăcerile voastre să nu fie nici efeminate, nici mercenare, nimic din ceea ce miroase a constrângere și interes să nu le otrăvească, să fie libere și generoase ca și voi, soarele să vă lumineze nevinovatele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă îi mână. Aceste situații sunt inspirate de verva specifică lui Molière și Aristofan. Terențiu nu este posedat de un asemenea demon. El poartă în sinea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
precursorul său în registrul cruzimii. Ceea ce suprarealiștii aduc nou în scenă, este modul lor de a cultiva, mai sistematic încă decât Jarry, ilogismul. Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului. Suprarealismul este definit aici ca un "automatism psihic prin care se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din piesele sale, interzice de la bun început orice figurație realistă. Cu privire la spectrul din Hamlet, scrie: Este materializarea momentană a Forțelor invizibile care domină orice acțiune, și mai este cererea formulată de autor către oamenii de teatru de a-și da frâu liber imaginației, și de a lăsa înțeleapta logică să somnoleze."20 Fiu al unei comediene, el însuși comediant foarte de tânăr, cunoaște bine arta actoriei, asupra căreia a reflectat întreaga viață, atât în practica personală, cât și în predarea ei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedere funcțional sistemului În al cărui vârf este așezat Zeus. Cunoașterea care produce o desăvârșită operă de artă se naște În inima societății și poate și trebuie să fie controlată, așa cum violența este un impuls natural ce trebuie ținut În frâu. Paternitatea lui Zeus este Însă garanția pentru menținerea ordinii, În mod analog suveranității sale, care acționează asupra unor zei din aceeași generație cu el, chiar și atunci când pot apărea forme ale unei lumi exterioare, amenințătoare și haotice, ca Hadesxe "Hades
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calendar, ca antesteriile, aloele, brauroniile În Atica, prin care tensiunile sociale și dintre sexe, crizele Între generații sunt proiectate temporar Într-un timp diferit. În spațiul locului de cult și În timpul limitat al sărbătorii, dezordinii și transgresiunii le este dat frâu liber pentru a se recompune apoi În caracterul cotidian al prezentului citadin. b) Controlarea timpului: sărbătorile și calendarul Chiar dacă uneori revin aceleași nume, fiecare cetate are sărbători și calendar proprii. Articulat În douăsprezece luni, calendarul civic-religios era un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
înfrângere și de campania împotriva Ierusalimului, Merodah-Baladan a căutat sprijinul micilor regate din Vest, în special al lui Iuda. Nu suntem însă siguri de aceasta. 2. Ezechia se pregătește de apărare În orice caz, după ce a luat din nou în frâu situația din Mesopotamia, Senaherib a întreprins o campanie împotriva rebelilor din vestul imperiului său. Ezechia se pregătește imediat să reziste invaziei asiriene. Regele lui Iuda supune cetățile filis-tene (2Rg 18,8; cf. 1Cr 4,34-43), îl ia prizonier pe Padi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în Babilon unde Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai repede unei campanii deja prea lungi. Ezechia, care asista neputincios la devastarea regatului său, a ales probabil fără ezitare soluția mai puțin dezavantajoasă - „răul mai mic” - când a văzut
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
creații, mai ales dramaturgice (B. P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu) sau în proză: Mihail Sadoveanu, abordat din unghiul componentei lui dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare cu arta portretului (dedus din operă sau înțeles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
mînă liberă; ulterior, avea să se căiască din plin pentru aceasta. Viena spera că se va declanșa doar un conflict sîrbo-austro-ungar, ceea ce nu avea să se întîmple. Balcanii erau considerați drept o zonă vitală, astfel că Statul Major a preluat frîiele de la diplomați, iar după ce s-au tras primele focuri de armă, toate Puterile au fost atrase de conflagrație în mare parte împotriva voinței lor. Dar toată lumea conta pe un război scurt și glorios în stilul "șarvei brigăzii de cavalerie ușoară
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai rezonabil în privința lui Iorga. Atît el, cît și restul regimului de la București Aristide Blank, Take Ionescu, Constantin Argetoianu sau viitorul rege Carol al II-lea îl considerau pe Iorga drept un excelent cal de curse greu de ținut în frîu. Uneori, Iorga putea da o mînă de ajutor în cîștigarea anumitor (nu a tuturor!) curse importante, dar după terminarea cursei trebuia dus înapoi "la locul lui", în staul (la Academie). Iorga cădea cu nonșalanță în orice cursă pe care i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
locul lui", în staul (la Academie). Iorga cădea cu nonșalanță în orice cursă pe care i-o întindeau Brătianu sau regimul politic de la București. În timpul neutralității României, lui Brătianu i-a fost încredințată dificila sarcină de a-l ține în frîu pe Iorga. Nu era o misiune ușoară 17. Dificultățile au apărut de la bun început. Iorga a scris un editorial incendiar, Nu alături de Austro-Ungaria!18 (în perioadele de criză, Iorga scria întotdeauna cîteva editoriale pe zi, retipărite în cotidianul de largă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îl invita pe acesta la reședința ei. Iorga a fost invitat la Consiliul de Coroană care l-a trimis pe prințul Carol în exil. La sosirea lui Brătianu, Iorga s-a simțit copleșit de ură. El nu și-a pus frîu limbii atunci cînd i s-a adresat Regelui Ferdinand, exprimîndu-și dezaprobarea față de exilarea prințului Carol, după care i-a atacat pe Brătieni. Regele i-a spus că "ei sînt sfetnicii mei!" "și o țară-ntreagă nu reușește să înțeleagă de ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vindece pe Goga de ambițiile lui dictatoriale". Iorga știa că Armand Călinescu, în calitate de ministru de Interne era reprezentantul personal al (deci omul) regelui. Iorga l-a avertizat pe Călinescu că "Goga, cu înclinația lui evidentă spre teatral, trebuia ținut în frîu". Iată de ce l-a numit Carol pe Călinescu în guvern și acest lucru era exact ceea ce făcea el. Goga susținea că primul act era scoaterea în afara legii a presei "evreiești". La scurt timp unul după altul, ziarelor "Adevărul", "Dimineața" și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
guvernul Goga-Cuza să reușească. Acesta urma să constituie o tranziție spre Dictatura Regală, dovedind că parlamentarismul nu avea nici o șansă și că nu exista altă alternativă pentru regim și pentru aliații României. Încercînd să se probeze aceasta, s-a dat frîu liber exceselor antisemite și corupției, care, prin atrocitățile lor au depășit chiar și Statul Legionar Național (dacă nu ținem seama de violența din timpul răscoalei legionare). Mommsen se referea la antisemitism ca la "mentalitatea gloatei". Goga-cuziștii nu aveau nimic să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germane În sectorul polițienesc (și nu numai) era poliția olandeză. Fără ea, nu am fi realizat nici 10% din obiectivele ocupației”. La polul opus se situează Iugoslavia: divizii Întregi din armata germană abia reușeau, cu maximă vigilență, să țină În frâu grupările partizane 11. Era doar una dintre diferențele Între Est și Vest. O alta era tratamentul rezervat de naziști națiunilor ocupate. Norvegienii, danezii, olandezii, belgienii, francezii și (după septembrie 1943) italienii au fost umiliți și exploatați. Dar, dacă nu erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cinci rânduri, dintre care cei vârstnici În 1945 apucaseră trei. Franța plătise un preț uriaș, suportând pagube teritoriale și materiale, suferință și pierderi de vieți omenești. Ministerul de Externe francez era torturat de faptul că nu putuse ține În frâu, după 1918, printr-un sistem de constrângeri și alianțe, Germania răzbunătoare. După Înfrângerea lui Hitler, prioritatea țării era să se asigure că greșeala nu se va repeta. Poziția inițială a Franței față de chestiunea germană era așadar foarte clară și se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
principala sursă de capital străin. Raportul s-a simplificat În timpul războiului, devenind cel dintre stăpân și sclav: Germania exploata la maximum pământul și oamenii pentru a-și susține efortul militar. După 1945, Uniunea Sovietică n-a făcut decât să preia frâiele, anexând Europa de Est la propria economie și profitând de ea fără milă. Uniunea Sovietică a cerut reparații Ungariei și României, ca foste aliate ale lui Hitler. Aceste reparații, precum și cele luate În natură din zona sovietică a Germaniei nu compensau pierderile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60 avea să traverseze o perioadă și mai turbulentă de conflict intercomunitar. Însă vechile elite politice și administrative (și ierarhia catolică locală), a căror supremație fusese amenințată pentru scurtă vreme În 1945, și-au recăpătat puterea, dând În același timp frâu liber reformelor de tot felul. În acest mod, pilarizarea s-a menținut până În anii ’60 - ecou anacronic al unei epoci prepolitice care a dăinuit Îndeajuns pentru a funcționa ca stabilizator cultural și instituțional Într-o perioadă de transformare economică febrilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probleme de fiscalitate, cheltuieli publice sau profilul investițiilor. Primele cheltuieli ale guvernelor postbelice au vizat În general modernizarea infrastructurii: construcția sau repararea de drumuri, căi ferate, case și fabrici. În unele țări, cheltuielile de consum au fost deliberat ținute În frâu, ceea ce a făcut - după cum am văzut - ca, după război, mulți oameni să trăiască În continuare În sărăcie, deși lipsurile nu erau aceleași. Gradul de schimbare relativă a depins, evident, și de punctul de plecare: cu cât țara era mai bogată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cei care „luptau În stradă” nu riscau, de fapt, mai nimic. În anii ’70, viitorul a devenit dintr-odată sumbru. Dacă Europa de Est, după invazia de la Praga, abia mai sufla În Îmbrățișarea frățească a patriarhilor Partidului, Europa de Vest părea să fi scăpat frâiele ordinii publice. Provocarea nu venea din partea stângii convenționale. Moscova era evident mulțumită de echilibrul internațional din acești ani: Watergate și căderea Saigonului au diminuat prestigiul Americii, În vreme ce Uniunea Sovietică, lider mondial În producția de țiței, a fost avantajată de criza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de comunism era o butaforie, statul leninist era cât se poate de real și autohton. Răspunsul e, În parte, că Gorbaciov reușise, fără voia lui, să eviscereze aparatul administrativ și represiv de care depindea statul sovietic. Odată ce partidul a scăpat frâiele, odată ce s-a Înțeles că armata sau KGB-ul nu vor fi utilizate fără milă pentru a-i suprima pe criticii regimului și a pedepsi opoziția (iar acest lucru nu a fost clar până În 1991), au Început să se manifeste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]