58,766 matches
-
pour le chocolat"/), de la filmul de actualitate, cu buget modest ("O chestiune de gust"/ "Le Gout des autres"/, "Nationale 7") la ampla frescă istorică ("Saint Cyr"). Nu poate trece neobservată nici o anume schimbare de aspect și de tonus a filmului francez - reputat a fi, mai ales, un cinema de autor (intimist și psihologic, adeseori mult prea literar), el cunoaște la ora actuală explozia genurilor spectaculare și de mare succes la public: filme de suspense ("Mulțumesc pentru ciocolată"), filme negre ("Harry, un
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Un cinema vital, care practică fără complexe toate genurile, inclusiv (sau mai ales) cele populare, fără a-și trăda, însă, angajamentul și atașamentul față de un cinema de autor, creator și creativ, totodată - un cinema care, pentru mine, la Sărbătoarea Filmului Francez, s-a numit: *"O chestiune de gust" - de și cu Agnes Jaoui. "Supradotata" Jaoui (scenaristă, actriță, producătoare), acum la debutul ei ca regizoare, abandonează căutările și efectele de stil, scrie dialoguri și partituri excelente pentru actori (de aici și senzația
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
acest film se află sub semnul lui Hitchcock și al lui Polanski. Indiscutabil, Moll e un cineast ce nu trebuie pierdut din vedere! *"Sub nisip" - de François Ozon. Iată cel mai provocator și mai greu de catalogat dintre tinerii cineaști francezi. După ce și-a creat o solidă reputație de realizator de scurt metraje cu opere cinice având ca temă sexualitatea, debutează în 1997 cu lung metrajul "Sitcom", despre o familie incestuoasă, cu deviații și transgresiuni de toate felurile. Aceleași obsesii și
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că are cu adevărat ce spune.
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
oară, cu armele din care moartea pleacă în toată lumea, fie ele gloanțe, rachete ori avioane pline de oameni? * La Tîrgul de Carte de la Frankfurt (10-15 octombrie), invitatul de onoare a fost anul acesta Grecia. Din păcate (citim tot în presa franceză, Liberation, de data aceasta), evenimentele din Afganistan au pus în umbră Tîrgul. Între război și carte, oamenii aleg, s-ar zice, războiul. Grecia a fost la Frankfurt cu 35 de scriitori și 75 de editori (de două ori și jumătate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
Mariana Neț Romanul lui Gao Xingjian La montagne de l'âme (670 p.) a obținut, anul trecut, Premiul Nobel. Juriul a citit excelenta traducere franceză semnată de Noël și Liliane Durant, la Editions de l'Aube. Și la fel a făcut (păstrînd proporțiile cuvenite) și recenzentul României literare. Datele esențiale ale cărții le sînt demult familiare cititorilor: autorul este un chinez născut la Beijing în
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
neatins. Este un macrobasm modern și o macrosinestezie, între altele. Sînt experimentate aproape toate stilurile cunoscute, de la poem în proză sau în versuri albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și întortocheate; ecourile tardive ale noului roman francez se întrețes cu tehnici proprii existențialismului și cu stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului dramatic. Totuși, naratorul-martor preferă, cel mai adesea, stilul indirect liber. La montagne de l'âme se numește, în chineză, Lingshan. E
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
am prilejul să o fac. S-au consacrat exclusiv acestei îndeletniciri, ratînd alte posibilități de împlinire la Paris, scriind și publicînd în revistele și editurile de acolo. Ei au optat decis, încă de pe vremea cînd lucrau la postul de radio francez, pentru dezbaterea critică a fenomenului românesc, trăind, în capitala Franței, exclusiv pentru comentarea realităților românești. E, aici, un sacrificiu însemnat, pe care nu-l vom putea niciodată omagia îndeajuns. Și azi, cînd dezlegarea a venit, cele două personalități pînă mai
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
o fractură la nas și brațul drept cu un hematom de la umăr la mînă, medicul declarînd că nu se poate exclude, timp de două săptămîni, o congestie cerebrală. Agresata a cerut însă imediata externare. Știa că �numai reacțiile din presa franceză îmi puteau evita recidiva. Era important să se știe imediat la București că incidentul nu face decît să-mi sporească agresivitatea. Ar fi fost contraindicat să-mi ofer o vacanță forțată, microfonul rămînea singura mea apărare, o metodă de supraviețuire
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
ofer o vacanță forțată, microfonul rămînea singura mea apărare, o metodă de supraviețuire�. Și-a continuat apostolatul. S-a încercat și un atentat împotriva d-lui Virgil Ierunca. Numai că securistul trimis împotriva lui s-a predat în Germania, poliția franceză, înștiințată, l-a avertizat pe dl Ierunca de faptul că de obicei Securitatea Română trimite doi atentatori, sfătuindu-l, de aceea, să nu iasă o săptămînă din casă. Dl Virgil Ierunca a refuzat sfatul, fiind chiar bucuros că a intrat
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
cu multă vreme în urmă, în colecția Sinteze a Editurii Univers a fost publicată o carte de referință a culturii occidentale. Cunoscută. deopotrivă, specialiștilor în romanistică și studenților din cîmpul umanioarelor care au avut de susținut vreodată examene la literatură franceză sau comparată, Iubirea și Occidentul este nelipsită din bibliografiile de specialitate, a fost reeditată periodic, tradusă în numeroase limbi, contestată sau doar criticată pentru ambiguitatea influențelor, și mai ales mereu revizuită de autorul ei, conștient de gravitatea temei și de
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
autorul ajunge la concluzia că diferența între cele două fenomene ar fi de la instinct real (în cazul insectelor), la instinct virtual, echivalent, în cazul omului, acelei funcții fabulatorii de care vorbea Bergson. Roger Cailliois - Mitul și omul, traducere din limba franceză de Lidia Simion, cu o prefață a autorului, Editura Nemira, București, 2000, 139 de pag., f.p. Partea literaturii Tot Editura Univers ne propune două volume de eseuri filozofice aparținînd lui Richard Rorty, despre care, în România literară a scris Andreea
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Permanenta confruntare a operei cu biografia și a ambelor cu cea mai înaltă expresie a răului, într-o epocă în care se proclama "moartea autorului", rămîne aspectul cel mai provocator al cărții. Georges Bataille - Literatura și răul, traducere din limba franceză, introducere și note de Vasile Zincenco, Editura Univers, București, 2000, 231 de pag., f.p.
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
mare amestec între tipurile omenești, nici o legătură cu diferențele de limbă vorbită. Te întîlnești cu un slovac care seamănă perfect a român. Dai peste un român ardelean care ar putea foarte bine să fie, după fizionomie, austriac din Tirol sau francez. Antropologii germani au stabilit, în epoca anterioară hitlerismului, că faimosul tip de "rasă nordică, de care s-a făcut atîta caz în Germania (omul foarte înalt, foarte blond și cu craniul dolicocefal) nu reprezintă - dacă ținem seamă de totalitatea locuitorilor
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
Cum adică "mașină de căutare"?". Mini-discuția rezumă destul de bine atitudinile curente față de adaptările terminologiei: nemulțumire estetică sau naționalistă, acceptare în lipsă de ceva mai bun, ignoranță. Oricum, oscilația din română pare să fi existat și în alte limbi romanice (în franceză moteur/machine, în spaniolă motor/máquina), unde mi se pare a fi rezolvată în favoarea primului termen (în italiană circulă cu adevărat doar motore di ricerca). De altfel, în mai multe limbi europene sintagmele respective au fost deja incluse în edițiile
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
ediției din acest an - a 5-a - o somptuoasă coproducție franco-britanică: "Vatel". Este al treilea film de epocă (după "Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986 - și "The Scarlet Letter") realizat de Roland Joffé (născut la Londra, dintr-un tată francez). Buget mare, distribuție internațională (Gérard Depardieu, Uma Thurman, Tim Roth, Julian Sands, Arielle Dombasle), sute de figuranți, costume, decoruri impresionante, muzică (compusă, orchestrată și dirijată) de celebrissimul (peste 350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducție europeană ce
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
S.U.A., Danemarca) arată că astăzi "Dogma 95" nu mai e un fenomen izolat - asemeni experimentului numit "The Blair Witch Project" (Proiect - Vrăjitoarea) și, cine știe, în timp, ea va ajunge, poate, să aibă același efect precum, în epocă, Noul val francez sau - păstrând proporțiile - neorealismul. Cât despre Søren Krag-Jacobsen (cineast de 53 de ani, deci trecut bine de a doua tinerețe și, deja, celebru în Danemarca prin șapte filme pentru tineri), "Mifune" dovedește că "preceptele" Dogmei 95 pot, de asemenea, servi
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
sintagma definește la el modul specific al lui homo religiosus de a trăi spațiul, timpul și Universul ca realități sacre. Curioasă această incapacitate a lui Eliade de a nu observa compatibilitatea dintre modernitate și trăirea sacrului. De altfel, la ediția franceză a cărții, Eliade se vede nevoit să scrie o scurtă prefață în care constată, ca "tendințe și orientări", formele și accepțiunile pe care sacrul le capătă în modernitate, precizând că lucrarea lui nu e expresia unei "nostalgii secrete", ci a
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
care era deja proprietatea unei firme. Lucrările nu-mi mai aparțineau. Știu dintr-o legendă locală că ai vîndut cîteva tablouri bodyguarzilor din suita lui Mitterand. Așa e? O fi. Îmi place legenda. Dacă șeful de-atunci al Centrului Cultural Francez din Iași, băiat drăguț, căruia i-am vîndut cîndva tablouri, o fi fost și bodyguard mitterrandist, ceea ce mă îndoiesc, atunci da. Oricum, Mitterrand nu mi-a confirmat nimic... Totdeauna am privit maniera ta de a picta fixată undeva în stadiul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu m-am dus spre Mondrian. Prea sec, prea aseptic-abstract. Mai degrabă spre, dacă au fost totuși niște repere timpurii, mai cordialii Cézanne, Matisse. "Filiera franceză", pe care mi-o depista Ion Frunzetti. Dar, decisiv, spre asprii expresioniști nordici. Și aici aș reține observația subtilă a lui Pavel Șușară, cum că adevăratul expresionism al picturii mele se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
că asta înseamnă viață literară... Nu știu..., restul e în mare parte folclor. Există lucruri mai simple și legături omenești care te îmbogățesc... Ca scriitor și cititor în același timp, ce puteți spune despre buna sau reaua orientare a literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi ori în poezia despre care știm că nu se mai bucură de o mare audiență acum. Presupun că, în ce privește romanul, proza în
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
simple și legături omenești care te îmbogățesc... Ca scriitor și cititor în același timp, ce puteți spune despre buna sau reaua orientare a literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi ori în poezia despre care știm că nu se mai bucură de o mare audiență acum. Presupun că, în ce privește romanul, proza în general, sunteți foarte informat și știți cu exactitate ce se face și, ca atare, aveți o
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
într-un moment în care mă străduiesc, mai ales prin revista internațională MEET, publicată de Casa Scriitorilor Străini și a Traducătorilor de la Saint-Nazaire, care oferă premiul Laure Bataillon pentru cea mai bună carte tradusă în cursul unui an în limba franceză, să citesc foarte multă literatură tradusă sau netradusă, pot spune că literatura franceză n-o duce deloc rău. Citesc, în același timp ceea ce se publică aici și acum și, așa cum vă spuneam în urmă cu câteva zile, lăsând la o
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
publicată de Casa Scriitorilor Străini și a Traducătorilor de la Saint-Nazaire, care oferă premiul Laure Bataillon pentru cea mai bună carte tradusă în cursul unui an în limba franceză, să citesc foarte multă literatură tradusă sau netradusă, pot spune că literatura franceză n-o duce deloc rău. Citesc, în același timp ceea ce se publică aici și acum și, așa cum vă spuneam în urmă cu câteva zile, lăsând la o parte orice etnocentrism lingvistic, mi se pare că literatura franceză contemporană - vorbesc efectiv
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
spune că literatura franceză n-o duce deloc rău. Citesc, în același timp ceea ce se publică aici și acum și, așa cum vă spuneam în urmă cu câteva zile, lăsând la o parte orice etnocentrism lingvistic, mi se pare că literatura franceză contemporană - vorbesc efectiv despre proza de ficțiune - este excelentă. Se întâmplă că ea are, poate, o pondere mai mică acum în străinătate decât ar fi cazul, dar acestea sunt fenomene aleatorii, care nu vin de la scriitorii înșiși. Sunt momente în
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]