3,203 matches
-
Apoi, după ce le ascultă preț de câteva minute explicațiile despre ecstasy, sfărâmă Între dinți pilula roz, strâmbându-se de cât de amară era. — În hotelul acela făcut numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic, cu tavanul acoperit cu fresce, iar toți barmanii de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai buni barmani, pe lângă irlandezi, desigur. Știți de ce? Noriko clătină din cap. Pupilele nu i se dilataseră Încă. — Bărbații italieni, ca și cei irlandezi, sunt un neam de vânători până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a face un pas Înainte, și acest pas poate deveni un monument, de exemplu, o frescă uriașă sau o simfonie compusă de un muzician german, al cărui nume nu mi-l amintesc. Bărbatul acela reușea să mă depășească Într-o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Bărbatul acela reușea să mă depășească Într-o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari de soare, nu le vine În minte decât Ray-Ban. Totuși, numai bărbații sunt În stare să accepte provocarea de a picta această frescă și, prin aceasta, să creeze cuvinte noi, concepte noi. Noriko era distrusă de aceste cuvinte și concepte, complet Învinsă. Era mult mai fragilă decât mine, așa că deja era de mult adusă În starea de supunere. Când i-am scos dopurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
motiv, Petru, în lume, nu ieșea pe de-a-ntregul. Își trimitea sufletul să pășească pe celălalt trotuar; la biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi. În pronaosul bisericii, 2 metri pătrați de frescă: Cătălina, ctitora mânăstirii Fântânele, alături de Înaltul Macarie, episcopul Năsăudului; în stânga și în dreapta, Arhanghelii Mihail și Gabriel. 17 octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii. Dimineață, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție a clipei. Sfinții, unul câte unul, coborau din icoane, din fresce, de pe catapeteasmă, într-o ordine bine stabilită, pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un ierbar cu multe semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi. Sfinții coboară de pe fresce și ne binecuvântează, cerul se deschide precum un parc de distracție peste noi. Spune-mi, părinte, ne este îngăduit să urcăm în carusel și să zburăm din cerul acesta în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu mai sunt singur în biserică. Vă rog, treceți la locurile voastre, vin părinții și găsesc frescele goale. Vă rog, urcați în culoare! Eu nu comand plutonul de execuție. Cine v-a pus cu fața la zid, cine? Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
una într-alta. M-am gândit că era mult mai atrăgătoare așa, mult mai periculoasă. Nu avea vârsă, ca o călugăriță. Și casa îmi amintea acum de una din bisericile care se găsesc în localitățile de mare. Biserici moderne, fără fresce, cu un Iisus de ghips și flori false într-o vază fără apă. Locuința este a ta? — Era a bunicului meu, dar înainte de a muri a vândut-o. Eu venisem la el să-l ajut, își rupsese femurul, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
măsura posibilităților sale materiale. El a depus mare osârdie și cheltuială, iar după ce a văzut-o terminată, a înzestrat-o cu multe odoare și veșminte scumpe. În biserica mănăstrii s-a păstrat un ansamblu pictural de o mare valoare artistică. Frescele sunt mărturie pentru noi, că pictorii au stăpânit arta compozițională, au depășit sintezele abstracte și de teologie simbolică. Personajele au spontaneitate în atitudini și naturalețe în gesturi, deși în unele compoziții se mai observă convenționalismul caracteristic picturii bizantine. Pictorii au
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Personajele au spontaneitate în atitudini și naturalețe în gesturi, deși în unele compoziții se mai observă convenționalismul caracteristic picturii bizantine. Pictorii au redat secvențe din viața și minunile Mântuitorului, ale sfinților și ale pătimirilor acestora, reușind să ne prezinte o frescă a vieții umane, care tâlcuiește aspirațiile profunde și permanente ale sufletului omenesc. Cetățuia a avut spre sfârșitul secolului al XVII-lea rolul misionar de a apăra credința creștin-ortodoxă prin difuzarea cărților teologice. La insistența patriarhului Dosithei al Ierusalimului s-au
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o manifestă față de lume unește creația cu veșnicia. Prima jumătate a construc ției este biserica luptătoare, iar a doua parte cea care deschide cerul cu ajutorul crucii este biserica triumfătoare. În fiecare locaș de închinare, în fiecare piatră, element decorativ sau frescă descifrăm ideile și sentimentele adânci de iubire pentru Dumnezeu și pentru oameni ale celor care au trăit înainte de noi pe aceste locuri. Meșterii constructori și pictorii sunt exemple de hărnicie, pentru că ceea ce au înălțat ei astăzi sunt monumente apreciate de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
treia periodă este cea paleologă din secolele XIII-XV. Apar modelele antice și ideile renascentiste. Conturul este înlocuit de modeleu, personajele capătă volum, apar figuri monumentale și puternice, frumoase și cu o armonie a proporțiilor, caracter sculptural al figurilor, iar în frescă găsim tendința narativă. Acum este epoca umaniștilor, a oamenilor de litere. Pe Iisus Hristos îl întâlnim în icoane reprezentat astfel: dogmatic - Pantocrator, Arhiereu, Sfânta Treime, Judecata de apoi; liturgic - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, liturghia îngerească, împărtășirea apostolilor
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de artă din apus, cât și prin arta rusească și grecească, care la rândul lor se dezvoltau sub această influență. Acesta este contextul istoric și artistic în care se încadrează și pictura bisericii de la Mănăstirea Cetățuia. Este o pictură în frescă, realizată îndată după terminarea bisericii de construit. ,,Meșterii care au executat această pictură sunt frații: Mihai, Dima și Gheorghe, aromâni originari din țara turcească, de la Enina, chemați în Moldova de Gheorghe Duca”<footnote Constantin A. Stoide, Știri despre câțiva zugravi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de asemenea, două figuri de sfinți: Sfântul Mercurie și Sfântul Nichifor. Pictura din pridvor este mai bine conservată datorită faptului că aici nu se obișnuiește aprinderea lumânărilor decât în rare ocazii și ca atare fumul nu s-a depus pe fresce și nici nu le-a distrus. Restauratorii nu au venit cu nici o inovație, ci au respectat figurile și compozițiile inițiale, au întărit, cum au crezut ei, culorile frescelor acoperite de praf și fumul lumânărilor, deși ar fi fost mai bine
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în rare ocazii și ca atare fumul nu s-a depus pe fresce și nici nu le-a distrus. Restauratorii nu au venit cu nici o inovație, ci au respectat figurile și compozițiile inițiale, au întărit, cum au crezut ei, culorile frescelor acoperite de praf și fumul lumânărilor, deși ar fi fost mai bine dacă le spălau. Acolo unde nu se distingea figura, ori compoziția, deoarece fusese distrusă, ei au refăcut-o. Frații Mihai, Dima și Gheorghe după ce au pictat biserica Mănăstirii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Bucovina. De aceea și la Cetățuia avem un exemplu ingenios de felul cum au reușit să sintetizeze vechea concepție folcloristică română a vămilor văzduhului, cu tema scării cerului”<footnote Petru Comarnescu, Îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei. Arhitectura și fresca în secolele XV-XVI, Casa regională a creației populare Suceava, f. a., p. 293 footnote>. Ceea ce se remarcă de la prima vedere la pictura bisericii mănăstirii Cetățuia este caracterul ei narativ, numărul mare de teme iconografice, tratate în cicluri de scene sau într-
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
exprima din cauza intervențiilor de restaurare neadecvate, făcute în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Se observă și diferențe calitative, datorită faptului că au fost realizate de mai mulți pictori, dintre care unii începători sau mai puțin talentați. „Judecând după frescele neretușate sau nerestaurate constatăm o tratare vioaie prin care sa imprimat, cu putere, figurilor expresivitatea scenei și a momentului; observăm apoi, că s-a realizat o sugerare vădită a perspectivei cu vechile mijloace, că s-a putut face admirabil legătura
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
biserică credinciosul este pregătit treptat pentru reculegerea cuvenită. Scenele din partea superioară a bisericii sugerează lumea cerească. O judecată de amănunt se poate face doar atunci când toată pictura se va curăța și se va îndepărta adaosul. Pictura Mănăstirii Cetățuia reprezintă o frescă a vieții umane în ce are bun și rău, o sinteză reușită a influențelor orientale, occidentale sau locale, care tălmăcesc aspirațiile profunde și permanente ale sufletului omenesc. Prin toate aceste trăsături, pictura de la Cetățuia poate fi socotită între lucrările de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai luați de proști, că dacă vrem, vă frecăm și noi la cap cu Heidegger și Derrida până vă deconstruim de tot! Da! Încercăm și noi să punem cap la cap niște bucățele de viață; poate, în final, iese o frescă, sau măcar niște linii cât de cât coerente, să-nțelegem și noi ce-i cu noi (știi cântecul ăla „Viața noastră unde eee?/ viața noaaastră ce-ați făcut cu eaa?”). Poate ne regăsim în cyberspațiu, dacă nu ne-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Înțeleg pînă la capăt religia clasicismului, Îmi dau seama foarte bine că toată istoria rătăcirilor lui Ulise a fost spusă pentru a i se Întoarce spatele, pentru a descoperi ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de carnea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca de pe zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor din frescă, andocați fără voie lângă coapsele Dunării noastre, cu mirosurile ei de curvă de lux, care îmbată orice ființă de jos sau de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]