KorAP: Find »[drukola/base=găină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...281 >

7,015 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

ei și, cu două mâini, a apucat lădițele, și a întrebat-o, cum adică a închis ușa de la intrare, nu vede câtă lume mai stă aici, iar tanti Ani s-a răstit la el, să lase lădițele, ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă, mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
totul altfel. Bunicul a rămas tăcut, privind orașul, mai lua câte un gât de bere, priveam și eu orașul, văzându-l însă în detalii, edificii, locuințe, străzi și piețe, vântul a început să bată, mi s-a făcut pielea de găină pe brațe și picioare, atunci bunicul a început iarăși să vorbească, m-a rugat să-i dau crezare că orașul ăsta e cel mai frumos din toată lumea, chiar și acum, când cerul e înnorat, da, e un oraș fără pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Motivațiile, valorile, dorințele lui - nimic din toate astea nu-l deosebea, câtuși de puțin, de contemporanii săi. Prima reacție a unui animal frustrat este În general să Încerce cu și mai multă energie să-și atingă scopul. De pildă, o găină flămândă (Gallus domesticus), Împiedicată să-și obțină hrana de o plasă din sârmă, va face eforturi din ce În ce mai frenetice ca să treacă prin această Împrejmuire. Totuși, puțin câte puțin, acest comportament va fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
că e aceeași femeie, dar că organele de reproducere Îi fuseseră scoase. Cuvântul „ablațiune” Îi flutură o vreme prin minte, apoi fu Înlocuit de o imagine mai brutală. „M-au golit, Își zise ea; m-au golit ca pe o găină.” Ieși din spital după o săptămână. Michel Îi scrisese lui Walcott anunțându-l că va Întârzia; după câteva ezitări, acceptă să stea la părinții ei, În fosta cameră a fratelui. Annabelle Își dădu seama că Michel și maică-sa simpatizaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

flori în ghivece de pământ. Văd un aragaz din alte vremuri, o masă uzată de lemn și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
vremuri, o masă uzată de lemn și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
care începe să scormonească în pământ. — Ia uite, o găină ! mă trezesc spunând. — Da, o găină. O văd pe Iris cum mă privește amuzat-ironic. N-ai mai văzut niciodată o găină ? Ba da, la raionul de alimente congelate de la Waitrose. Găina vine cu ciocul întins drept spre picioarele mele în sandale deschise în față și mi le ascund repede sub scaun, încercând să par că oricum asta intenționam să fac. — Așa. Iris ridică aluatul, îl modelează în formă rotundă pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cum se curăță fasolea verde mai rapid, în apă fiartă, pentru soté cu unt. Acum o săptămână nu știam nici măcar ce e ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
acolo. Acea parte din viața mea s-a sfârșit. Când intru cu respirația tăiată pe ușă, căsuța lui Iris arată la fel de idilic ca întotdeauna. Poate chiar și mai idilic, pentru că acum o gâscă se plimbă în voie prin fața mea, printre găini. — Bună. Ridică privirea zâmbind din locul în care stă, cu o ceașcă de ceai în mână. Pari grăbită. — Mi-a fost teamă să nu întârzii. Mă uit în jur în grădină, dar Nathaniel nu se vede nicăieri. — Nathaniel a trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
loc. Ceva constructiv. Mă uit la Iris, dar nu pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-are cariera distrusă și expusă umilinței publice, pe internet. — Nu înțelegi nimic, îi spun, aproape cu lacrimi în ochi. Îmi pare rău, dar nu înțelegi. Uite ce e... cred că e mai bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
garnisită cu ulei și cu verdeață. Iau o gură - și e absolut divină. Cred că ți-a fost foarte greu când ți-a murit bărbatul, mă aventurez prudentă. — A fost o perioadă cumplită. O spune pe un ton alb. O găină rătăcește pe sub masă și Iris o gonește. Am avut dificultăți financiare. Eu nu mă simțeam bine. Dacă nu era Nathaniel, cred că pierdeam pub-urile. Dar el a avut grijă să repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Foarte amuzant, zic, trântând tava cu zgomot. Măi, măi, ce spiritual ești ! — Haide, măi, Samantha, ce Dumnezeu. Chiar te aștepți să iau toate astea serios ? Iisuse. Își scoate șorțul și-l aruncă pe masă. Să servești niște tipe cu creier de găină. Să le lași să te ia de sus. Am o slujbă de făcut, spun aspru, deschizând cuptorul ca să văd ce face somonul. Așa că dacă n-ai de gând să mă ajuți... Dar nu e munca pe care trebuie s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atît de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

le-ai mai trăit niciodată. Doar puțin să-ți dea ghes aripa fricii sau răsuflarea morții, că amintirile astea vechi, Îngropate cu mult dincolo de cuvinte, săpate adânc În oasele și sângele tău, prind iarăși viață. Pielea ți se face de găină, simți pe spinare gerul exodului nostru, inima ți se strânge de tot frigul pe care l-au Îndurat Krog și ai lui În călătoria peste puntea de gheață, măruntaiele ți se chircesc și ai fi În stare să dai afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la marginea străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței. Dar nimic nu era de găsit. Costelivele găini locale păreau acoperite cu păr, nu cu pene. În fundul unui freezer din piață, a găsit niște pachete cu aripi și pulpe de pasăre pietrificate, Înghețate toacă. M‑a informat că atunci când s‑au dezghețat au arătat și mai jalnic. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.): Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când? Unde-i buturuga regulamentară? CĂLĂUL (Mimetic.): Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji de ouă, firimituri. Nu mai vine tac-tu, zice femeia. Du-te tu Iliuță de închide găinile-alea. Acuși înserează. Iliuță, ascultător, se strecoară prin dreptunghiul luminat al ușii, pătrunzând în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace. Urâtă vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță cu drăgălășenie Virginica Toader, îmbunând inimile telespectatorilor și telespectatoarelor. În seara aceasta, la subsolul unui bloc de pe strada Calmului, în cartierul Pajura, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
nu și pe pământ, seara când soarele a sfințit și pe boltă rămâne așa, o lumină. Nu ține mult, nu sunt condiții să țină, dar Iliuță o recunoaște. E Maica Domnului. A rămas încremenit lângă ea în poartă. Cele șapte găini, simțind-o, au încremenit și ele neîndrăznind să zică nici câr. ─ Ilie dragă, spune ea. Nu te speria, vezi bine că-s eu, doar mă știi. Ți-amintești pătura albastră cu dungi portocalii? Pe care i-ai dus-o cățelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
în casă și vorbesc cu ea. Tu stai aici la poartă și să nu te miști. Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă, îl cheamă glasul maică-sii. E gata mămăliga. Ce e? Am găsit un câine... E la poartă... Pot să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Degeba își caută loc să se-ascundă Astfel bocindu-se și periscopându-se Se târăște pe coasta întunecată a lunii. A cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii, femeile, bărbații. De ce bărbații mai mult decât femeile? Au un cromozom altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]