4,992 matches
-
te plătea ca să-i satisfaci lui găozul, femeie cum e, la pușcărie. Când am auzit, am întrebat de bani și mi-a convenit. Mi-am luat un tovarăș cu mine și l-am făcut pe ăsta, două mii de dolari, o geantă cu patru baxuri de băuturi, o geantă cu Kenturi. Mi s-a părut amuzant că omul avea prea mulți bani și era ce era. Tovarășul ăsta al meu fusese la minori, era mai micuț, mai frumușel și eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
femeie cum e, la pușcărie. Când am auzit, am întrebat de bani și mi-a convenit. Mi-am luat un tovarăș cu mine și l-am făcut pe ăsta, două mii de dolari, o geantă cu patru baxuri de băuturi, o geantă cu Kenturi. Mi s-a părut amuzant că omul avea prea mulți bani și era ce era. Tovarășul ăsta al meu fusese la minori, era mai micuț, mai frumușel și eu l-am luat victimă, ca să-i explic lui ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la șefu’ ăla mare.“ Șeful ăla mare fiind Tudor Stănică. Acuma am înțeles că se ocupă cu box și astea. „Lasă, bre, eu stau de vorbă cu el și-atâta tot.“ Eram un puști, eram copil. Când i-am deschis geanta - era geantă de școală -, s-a uitat... „Ce-i, mă, cu astea?“ - (șoptit) „Eu le-am luat“ - „Lasă-le aici! Altceva?“ - „Am mai luat ceasuri, am mai și vândut“ - „Pleacă acasă!“. 8 Indiferent cât aș fi luat eu ca sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ăla mare.“ Șeful ăla mare fiind Tudor Stănică. Acuma am înțeles că se ocupă cu box și astea. „Lasă, bre, eu stau de vorbă cu el și-atâta tot.“ Eram un puști, eram copil. Când i-am deschis geanta - era geantă de școală -, s-a uitat... „Ce-i, mă, cu astea?“ - (șoptit) „Eu le-am luat“ - „Lasă-le aici! Altceva?“ - „Am mai luat ceasuri, am mai și vândut“ - „Pleacă acasă!“. 8 Indiferent cât aș fi luat eu ca sume, ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și se uita mai lung la o rochie, o agățam și i-o luam. Dacă trebuia să mă duc undeva și trebuia să fie o fată frumoasă lângă mine, atunci mă duceam și-o îmbrăcam de tot. Am luat multe genți în cap și multe înjurături. Dar uneori mai mergeau cu mine. Nu-mi plăceau blondele, nu le suport. Sunt niște vorbe urâte despre ele. Nu că sunt proaste, nu, nu, nu. Sunt niște vorbe, nu... nu-mi permit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în jos la cei doi, cu fața lui lungă. — Frumoasă! Voia să spună, probabil, că Tomoe e frumoasă și i-a oferit mâna cu familiaritate. Tomoe, scârbită, nu a putut să-l refuze categoric, așa că i-a întins, în schimb, geanta. El râse fericit, cu gura lui de crocodil. Când au ajuns sus, pe punte, soarele strălucea drept în ochii lor, care tocmai se obișnuiseră cu întunericul de dedesubt. Bucătarul cel gras și marinarul care le arătase drumul erau și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în ceai. N-a mai scos nici un cuvânt. Probabil că și-a dat seama și Gaston că și-a ofensat partenerul. S-a întors spre Takamori și l-a privit trist. Tomoe s-a ridicat stânjenită și și-a luat geanta. — Hai să plecăm! spuse ea. — Plec și eu, spuse Ōkuma. Takamori a privit iar spre ușă. Bărbatul în jachetă, vîzându-l că se uită în direcția lui, s-a ascuns repede. Ōkuma și Tomoe, nebănuind pericolul care-i păștea, stăteau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă sînt de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt un stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce să privească spre partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și Înșfac mînerul portierei. Odată porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și o frunzăresc cu gesturi furioase, pînă ajung la paginile de acum patru săptămîni. Oi fi eu complet dezorganizată, dar agenda mea conține toate informațiile de care am nevoie. În plus, sînt obsedată să-mi Înregistrez datele ciclurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că țin foarte mult la ea) e năucitor de superficială. La Început, mi s-a părut amuzant. Lisa a turuit Întruna despre niște blugi Chloé super-scumpi, pînă și i-a luat, după care i s-a pus pata pe o geantă Prada. Într-un final, Andy i-a cumpărat una de la un client de undeva, din străinătate. Apoi a venit obsesia legată de un inel Cartier. Repet, o iubesc foarte tare, dar stilurile noastre de viață sînt foarte diferite. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
scris liste peste liste, a trebuit să Împachetez mai Întîi pentru vacanță, apoi pentru zborul cu avionul, m-am trezit noaptea În sudori reci, am sărit din pat ca să iau Calpol-ul din dulăpiorul cu medicamente și să-l Îndes În geanta pe care o luăm cu noi la bord. A trebuit să Împachetez jucării, scutece, șervețele și gustări, cărți, cremă de soare pentru bebeluși, servețele antibacteriene și schimburi de haine. Am luat pătuțul pliant, scăunelul pentru mașină, scaunul de masă portabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cunoască pe ceilalți. Așa, dă-mi-l pe Tom, Îl iau eu. — Ca să pună maică-ta iarăși mîna pe el? Îi arunc eu În față. Nu prea cred. Tom o să stea aici cu mine. Îmi fac de lucru scotocind prin geanta de plajă, după crema Factor 30. — Haide, du-te. Hai, ne descurcăm noi. După douăzeci de minute (timp În care mă calmez considerabil, deși a Început să devină obositor să mă reped după Tom, care tot Încearcă disperat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi atît de amabil să-mi faci o favoare și să telefonezi la British Airways? Întreabă-i dacă sînt disponibile rezervări pentru locuri mai bune. Spune-le că e pentru mine.“ „Dragă, sună la Hermès și vezi dacă au niște genți Birkin pe undeva, pe acolo. Spune că Întrebi pentru mine.“ I-am Întîlnit pe acești oameni zilnic la Calden. Uimită de Încrederea lor degajată, de abilitatea lor de a-i fermeca pe toți și a obține astfel ce-și doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uit În podea. — Mă duc să-mi strîng cîteva lucruri, zice Dan. O să stau cu ai mei pînă se mai limpezesc puțin apele. Iese și Îl aud intrînd În dormitor, deschizînd ușile dulapurilor și sertarele și Îndesînd haine Într-o geantă sport. O vreme, nu sînt În stare să mă mișc. Stau pe canapea, nevenindu-mi să cred că totul e adevărat, că noi chiar am avut conversația asta, că soțul meu mă părăsește. Că totul a luat sfîrșit. Mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un fel, mă simt ușurată. E mai ușor să lași un mesaj decît să vorbești. Iar asta nu Înseamnă neapărat că Dan mă evită. Ca de obicei, mobilul e probabil Îndesat bine Într-un buzunar sau pe fundul unei genți, undeva de unde nu are cum să-l audă. — Bună, Dan. Eu sînt. Ăăă, Ellie. Uite, nu te sun decît pentru că au trecut aproape trei luni de cînd am vorbit ultima dată și cred că trebuie să discutăm. Au rămas atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine. Nu mă simt În largul meu În apartamentul Lisei fără să fi obținut Înainte Încuviințarea ei, dar n-o să stau decît puțin. Mă duc direct În biroul ei, care se găsește Într-o nișă lîngă bucătărie, scot documentul din geantă și-l bag În aparat. Încerc să nu mă uit la nimic. Stau În picioare În dreptul ferestrei și mă uit afară, În timp ce faxul Își face treaba. Apoi, exact cînd intră pagina trei, sînt convinsă că aud un zgomot. Rămîn nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adus în fața mea fără să-i pese că eram gol pușcă. Bărbatul s-a uitat la mine temător, în vreme ce eu mă înfășuram într-o pânză de in. L-am liniștit vorbindu-i în limba lui, după care am scos din geantă pergamentul eliberat la Brescia și pe care îl folosisem și la Antiohia. Era redactat în ebraică și-mi garanta un credit mare. L-a citit atent, a scos din buzunar un ciudat obiect de aramă, care mie nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timpul călătoriei am putut să aflu ce probleme avea și cum progresase. Mi-a cerut sfatul, și am încercat să i-l dau pe cel mai înțelept. Nu mai era mult până la mănăstire, când fiul meu a scotocit ceva în geanta pe care o ținea agățată la brâu și, aplecându-se spre mine, mi-a întins precaut un sul mic de pergament spunând: - Tată, tu știi cel mai bine de cât timp e nevoie ca să faci o copie frumoasă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-adevăr frumos, ordonat și clar, și se putea citi repede în ciuda scrisului mărunt. - Mi se pare o idee bună, Ansoald. Ai mai vorbit cu cineva despre asta? A făcut semn că nu. - Bine, am spus eu vârând sulul în geanta mea. Și nici să nu vorbești. N-ai face decât să stârnești împotrivirea celor în vârstă și invidia tinerilor. Așteaptă să ajungi notar, pe urmă o să vorbim cu Rotari. M-a privit descurajat, spunând: - Da, tată, dar mai sunt doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio Își luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat de romane introspective, ambientate În mediul Înalt-burghez, convertit acum În ghost-writer, și răspunse: — Cobor. Ușile automate ale ascensorului se Închiseră fâșâind. Elio se analiză În oglinda mică. Un norișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prima. Antonio Împinse ușa grea și, pe când lumina albă a zilei Îl Învăluia, continuă să repete, serios și fără a-l privi, că era Într-adevăr ultima. a zecea oră Băiatul de serviciu o anunță că telefonul Îi sună În geantă. Doamna Fioravanti dorea să răspundă? Maja Întoarse capul, resemnată să nu aibă liniște nici măcar la coafor, În unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unei femei - când tânărul frizer, grațios și delicat ca un balerin, Îi masa tâmplele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu părul lung, vopsit violet și Împletit În niște codițe Încâlcite, la capătul cărora atârnau niște biluțe strălucitoare. Avea un inel În nas și o biluță de argint Înfiptă În limbă. În ciuda acelor Însemne tribale, purta În mâna dreaptă o geantă diplomat din piele. Se dădu la o parte pentru a-i face loc să intre. Tânărul mirosea a câine. Zero luă loc sub lunga catedră ridicată pe podium, la care trona foarte influentul profesor Ferrante, minte luminată În domeniul dreptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
profesorul nu credeau. La un moment dat - În timp ce-i explica mecanic diferența dintre momentul consumat și tentativă, de exemplu furtul din supermarketuri -, În imensa aulă goală se ridică un sunet ușor, un țârâit insistent ca o muzică Îndepărtată. Venea din geanta lui. Din păcate, uitase să-și Închidă celularul. Pentru o clipă se blocă Înghețat, apoi hotărî să ignore neplăcutul incident, prefăcându-se că telefonul nu era al său, și continuă să dezbată raportul dintre furt și Însușirea de bunuri necuvenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de tatăl său, de lumea aceasta În care fusese Împins să naufragieze, de viața sa, de sentimentele pe care le nutrea față de o persoană nepotrivită - dar de asta, nu. Stamattina mi sono alzato e ho trovato l’invasor. Răscoli prin geantă și Închise telefonul. Îl privi pe profesor calm și angelic. — Merg mai departe? Întrebă politicos. La urma urmelor, profesorul nici măcar nu-l asculta. Își făcea notițe În palmbook, avea lucruri mai bune de făcut decât să evalueze pregătirea umililor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Zero. Ești Aris Fioravanti. Sunt fiul, da, sunt fiul, sunt fiul. Nu răspunse studenților care se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În grabă ca de la locul unui delict. Își scoase telefonul din geantă. Voia să o sune pe Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și demnitate ce-i mai rămăsese, pentru a salva Battello Ubriaco, dar Își dădu seama că nu spaniola fusese cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]