3,294 matches
-
tău Și astfel viața ți-o trăiești Mereu în lux și în desfrâu... În timpu-acesta toți cei mulți Își duc povară lor de ani Dar în durerea lor n-asculti În goana-ti oarbă după bani... Ei astăzi suferă și gem Și-n ochii lor de ai privi Tu ai găsi un greu blestem Ce sigur te-ar putea strivi... Dar dacă viața ți-o trăiești, Sorbind din toate-a ei plăceri, Tu uiți ca om ai fost și ești Supus
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
liceu - cum mergeam cu mașina cantinei pe undeva prin Țicău unde era un depozit de comerț cu ridicata și vedeam cum magazionera noastră nu avea ce să cumpere. Și ne-a înnebunit cu gem de pere. O iarnă întreagă numai gem de pere ne-au dat și noi ceream și un ou,și un salam. Dar ea spunea: "Băieți, nu am de unde. Haideți cu mine și vedeți!". Și ne arăta în depozit unde erau numai compoturi și gemuri. D.T.: Fenomenul s-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Nu, o sabie este prea puțin. Poate un aruncător de flăcări, o bombă cu fragmentație, niște gloanțe dum-dum. Salvarea vine să facă puțină curățenie. Poliția este calmă, foarte calmă. Mai apuc să aud: Haideți în mașina noastră, dom' Sorin. Dar..., geme mulțimea. Dar ce? se rățoiește și polițistul. Ce prost sînt! Eu îl credeam vinovat pe Sorin. Habar n-aveam că cineva, o mînă criminală, a tras bariera cu un metru mai spre stînga. Adică exact cît trebuia ca să încapă BMW
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea, așa cum am spus, să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe că ei doi... Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
timp să răspundă pentru că un pumn în plină față îl face să-și piardă vocea. Stele verzi, galbene și roșii roiesc peste tot în capul lui. Dar asta era doar începutul. Raj se înfuria rău de tot pe măsură ce lovea. Deși gemea pe jos, Tudorel era copleșit de picioarele turbatului minor. Dă-mi cuțitul, șefu', strigă Raj. Fără cuțit, spune șeful ferm. Cuțitul este pentru cînd o să fii mai mare! După ce Tudorel nu mai mișcă, este controlat de bani, de inele, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și stă tot ghemuită. Oftează și boscorodește a nemulțumire, a revoltă. Bărbatul nici nu suflă de frică să nu se răzgîn dească. Are dreptate. Orice bruscare verbală o va răsturna cu cracii în sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura: Ai adormit, hoașco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de părere că interzicerea importului de sare și vin din Moldova și înlocuirea cu produse similare aduse din Transilvania nu putea fi făcută decât cu mare precauție, spre a se evita o emigrare masivă a locuitorilor satelor, pentru care sarea gemă moldovenească era un produs absolut necesar creșterii animalelor. În același timp, spre a se putea realiza o înviorare a comerțului și a economiei agrare bucovinene, între altele, se considera necesară îmbunătățirea rasei cabaline din țară, astfel încât aceasta să devină optimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Jos și din Balcani 180. Problema sării, produs de bază în alimentația oamenilor și a animalelor, a reprezentat una din preocupările importante ale administrației austriece care, sub influența ideilor iosefiniste, a căutat să se pună capăt importului de sare gemă din Moldova și să dezvolte propria exploatare a resurselor de sare din provincie 181. În scopul reducerii dependenței de sarea din import, mai întâi s-a căutat să se aducă din Transilvania sarea bulgări necesară creșterii animalelor, care constituiau principala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
scop un depozit de sare în incinta fostei mănăstiri Solca, ce urma să deservească întreaga provincie. Comercializarea sării în Bucovina a constituit aproape un monopol pentru negustorul evreu ardelean Abraham, care dobândise dreptul de a fi singurul furnizor de sare gemă pentru provincie. În condițiile în care acesta desfăcea acest produs la un preț foarte mare, fapt ce se arăta a fi păgubitor pentru locuitorii din mediul rural al provinciei și implicit pentru vistieria statului, Vasile Balș a intervenit, dând îndrumări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acest produs la un preț foarte mare, fapt ce se arăta a fi păgubitor pentru locuitorii din mediul rural al provinciei și implicit pentru vistieria statului, Vasile Balș a intervenit, dând îndrumări pentru reducerea monopolului și pentru optimizarea vânzării sării geme de la ocnele ardelene în Bucovina 182. Totodată, el a sprijinit toate acțiunile consilierului aulic Thadeus Peithner von Lichtenfels ce au vizat prospectarea și analizarea tuturor izvoarelor sărate din Bucovina, precum și înființarea unor fierbătoare de sare pe lângă principalele slatine din provincie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu pot deloc să vândă roadele sau le vor vinde pentru un preț de nimic și, în asemenea împrejurări, din cauza ieftinătății rachiului, pierd banii disponibili, zilele lucrătoare și sănătatea lor, singurele lor foloase însă le aruncă numai către evreime. Sarea gemă, care se ia din Moldova, constituie și ea o sumă anuală de aproximativ 50.000 de guldeni care se scot din Bucovina și, totuși, dacă s-ar ordona să se înființeze în Bucovina un impozit pe sare sau să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
compune și o poezie romantică, însă de mare profunzime, arătând în „N-ai dezmierda” dualitatea omului: N-ai dezmierda de n-ar fi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce în ochi lumină. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un strop de iad în tine. Dar în toate aceste încercări teribile susținerea se găsește la Dumnezeu și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
din Colorado, ținut la respect de Natura Americii, dar flagel În Europa. Ocean și pământ? Pe zeul Okeanos Îl văduviți de balene și pești, răsplătindu-l cu gunoaie, inclusiv radioactive. Zeița Geea e Împănată cu sticle și anvelope; tot ea geme sub greutatea blocurilor; tot ea se Înnăbușă sub șosele; tot ea e otrăvită de pesticide și Îngrășăminte, dar și de mercurul bateriilor ori cianura care vă ajută să adunați aur. Iarăși rămân dator. Iată de ce eu, zeița Bastet, Îmi doresc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de-același sânge și de aceeași seminție, Iau DOBROGEA, mijlocia, ce căzu și ea-n robie... Du-te vreme, vino vreme, au trecut așa mulți ani, La hotarele rămase, se iviră alți dușmani E OLTENIA acum cea care sub cizmă geme Slavă Domnului că, totuși, a durat puțină vreme! Numai că pe-aceeași mână, hrăpăreață și haină, A intrat nefericita, blânda, dulcea BUCOVINĂ... Însă, ca și cum prăpădul nici așa n-a fost destul, Pururi fiind dușmanul și hain și nesătul! Iată, vine
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Întâi, ce poartă numele vechilor voievozi Basarabi, care au urcat în Istoria neamului românesc până în secolul al XVI-lea, prin Tihomir, Basarab Întâiul, Alexandru, Dan, Mircea și Laiotă, coborâtori din Negru Vodă, descălecător și ctitor de țară, care încă mai geme sub stăpânire străină. Mai apoi, prin vremi și peste vremi, ca o ironie a soartei, Basarabia a devenit stindardul românismului în fața năvălitorilor din Răsărit, care de secole au adus asupra românilor numai lovituri de harapnic, umilință și ocupație, fiind nedreptățită
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fără umbre caricaturale: Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele 109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cele mai sensibile dintre toate sunetele: Urechea mea pândește să le-auză / Abia-nțelese, pline de-nțeles / Cum ascultau poeții vechi de muză136. Toate sonurile acestea misterioase sunt înglobate (și învățate) din cântecul elementelor naturii: Melodica șoptire a râului ce geme/ Concertul ce-l întoană al paserilor cor/ Foșnetul trist și timid a frunzei care freme, toate sunt în fapt apanajul dorului, indestructibil legat de cântec: Ele m-umpleau de cântec, cum mă umpleam de dor137. Eminescu este un poet înzestrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
s-a făcut țărână, iar o plăsmuire izvodită de pix rămâne să viețuiască! Recunosc c-am fost adesea surprins de informația bogată, uneori inedită, tezaurizată în această carte de citire a trecutului urbei și nației. Poate fi vorba de "istorie gemă" iată, de pildă, ce aflăm despre Maria Obrenovici, adusă la "Eternitatea" de la Dresda, în 1876: fiul ei, Milan, va ajunge rege al Serbiei, ea va avea doi fii deloc... legitimi cu Al. Ioan Cuza, până la urmă, înfiați de generoasa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rără Pe moșie revărsată. Înviați-vă dar graiul Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării-n care geme. Stângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Voi români din lumea-ntreagă Nu dați limba românească, Pe nici o limbă străină Că e limba strămoșească. Că de îți vei uita
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu, facându-se ghem, gemând și plângând ca un copilaș neputincios, vreo două zile și nopți. La vreo câteva zile, într-o după-amiază, obosit, răzbit de foame, Grivei s-a sculat din cușcă, s-a apropiat de tigăița, unde se afla prima sa porție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
e pus!" sau "Heute rot Morgen tot" (cu înțelesul românesc privind inevitabila moarte: "astăzi viu, mâine-n sicriu!") Cele mai dramatice clipe le-a trăit, credem, Florinel. El n-a dormit zile și nopți. Umbla ca un smintit, plângând, regretând, gemând. Fiindcă el s-a aflat încolțit, împresurat, acuzat din două părți. De propria-i conștiință, care-l întreba: "Ce-ai de spus? E mama ta! Ești sau nu vinovat? Cum ai condus? N-ai fi putut evita tot ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tardivă, ineficientă, zadarnică. Oamenii în halat ne-au rugat s-așteptăm pe hol. După câtva timp am înțeles că nici un miracol nu mai era posibil. Timpul se oprise în loc. Inima-mi bătea năvalnic. Sângele-mi zvâcnea la tâmple. Întreaga ființă gemea în adâncuri, neputincioasă. Bițu fratele și prietenul cel mai apropiat, nănașul în seama căruia fusesem lăsat, specialistul în drumuri și poduri, care vreme de patru decenii fusese implicat în realizarea și modernizarea întregii rețele rutiere din sudul Bucovinei, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de jeg și muci, de-ai fi zis că tocmai Îl salvase dintr-un cataclism și gesticula În toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână În alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea și nu mai mugea și nu mai dădea din mâini. Cam dădusem buzna și profitasem, ăsta-i adevărul. Picasem nu prea bine acolo-n agoniseala ei, măcar că Andrei i-l salvase pe Florinel de garoii ăia, iar eu unul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ocupăm, eu și părintele Andrei și Pepino, și cu un mic efort de imaginație și Hansi. Noi făceam desigur parte din categoria pe care o avea În vedere puștanul, iar părințelul vru să știe dacă au tras În ei. - Mmmmâââomoarămmmââî?... gemu Pepino. - De unde dracu’ v-a venit? Am mai auzit de două ori tâmpenia asta de azi-dimineață. - Azi-noapte au tras, spun. Am auzit, toată noaptea s-au auzit Împușcături. - Or fi făcut manevre. Dar pe zi În nici un caz n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]