3,095 matches
-
Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește um un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din leucocitele umane . Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . Unitățile Internaționale sunt determinate prin compararea activității ln interferonului alfa- 2b
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
de interferon alfa- 2b înalt purificat , produs prin tehnica ADN- ului recombinant . ai greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din um leucocitele umane . Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . Unitățile Internaționale sunt determinate prin compararea activității interferonului alfa- 2b
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
recombinant . Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din t iza leucocitele umane . Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . au Interferonii sunt o familie de molecule proteice mici
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
recombinant . Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din t iza leucocitele umane . Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . au Interferonii sunt o familie de molecule proteice mici
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
de interferon alfa- 2b înalt purificat , produs prin tehnica ADN- ului recombinant . 150 greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din leucocitele umane . t corespunzând la 2, 6 x 108 UI . Unitățile Internaționale sunt determinate prin compararea activității iza interferonului alfa- 2b recombinant cu activitatea preparatului de referință internațional al interferonului leucocitar uman , stabilit de Organizația
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
recombinant . Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din leucocitele umane . t iza Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . Unitățile Internaționale sunt determinate prin compararea activității interferonului alfa-
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
recombinant . Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din leucocitele umane . tor Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . Unitățile Internaționale sunt determinate prin compararea activității au interferonului alfa-
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
recombinant . Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din tor leucocitele umane . Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , te Interferonii sunt o familie de molecule proteice mici cu greutăți moleculare de aproximativ 15. 000 - 21
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
recombinant . Interferon alfa- 2b recombinant este o proteină solubilă în apă , cu o greutate moleculară de aproximativ 19. 300 daltoni . Se obține dintr- o clonă de E. coli care găzduiește un hibrid plasmidic modificat prin inginerie genetică , care cuprinde o genă de interferon alfa- 2b din leucocitele umane . tor Activitatea Viraferon este exprimată în UI , 1 mg de proteină de interferon alfa- 2b recombinant , corespunzând la 2, 6 x 108 UI . Unitățile Internaționale sunt determinate prin compararea activității au interferonului alfa-
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
denumite homozigote, în timp ce organismele cu două alele diferite a unei gene date sunt denumite heterozigote. Setul de alele pentru un organism dat este denumit genotip, în timp ce trăsăturile observabile ale organismului sunt cunoscute ca fiind fenotipul sau. Cand organismele au o genă heterozigota, adesea una dintre alele este denumită alela dominantă din moment ce ea determina fenotipul organismului, în timp ce alte alele sunt denumite alele recesive din moment ce ele au caracter recesiv și nu se observă. Unele alele nu au dominantă completă și atunci au semi-dominanță
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
dintre cele două alele de la fiecare părinte. Aceste observații ale moștenirii discrete și a segregației alelelor sunt cunoscute împreună că Prima Lege a lui Mendel sau Legea Segregației. Geneticienii folosesc diagramele și simbolurile pentru a descrie moștenirea și ereditatea. O genă este reprezentată printr-una sau mai multe litere. Adesea simbolul „+” este folosit pentru marcarea unei alele non-mutante obișnuite pentru o genă. În experimentele de fertilizare și de împerechere (și în general când este vorba de Legea lui Mendel) părinții sunt
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
Lege a lui Mendel sau Legea Segregației. Geneticienii folosesc diagramele și simbolurile pentru a descrie moștenirea și ereditatea. O genă este reprezentată printr-una sau mai multe litere. Adesea simbolul „+” este folosit pentru marcarea unei alele non-mutante obișnuite pentru o genă. În experimentele de fertilizare și de împerechere (și în general când este vorba de Legea lui Mendel) părinții sunt reprezentați prin generația „P” iar progeniturile prin generația „F1” (engleză:"First filial"). Cand fecare membrul al generației F1 se împerechează cu
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
prin multe combinații diferite. (Unele gene nu se separă independent, demonstrând liknageul genetic, un topic discutat mai jos în articol.) Adesea gene diferite pot interacționa într-un mod care influențează același caracter. De exemplu, la specia "Omphalodes verna" există o genă cu alele care determină culoarea florii: albastru sau magenta. Altă genă, totuși, controlează dacă florile să fie colorate sau albe. Cand o plantă are două copii ale acestei alele albe, florile sale sunt albe - indiferent dacă prima genă are alele
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
liknageul genetic, un topic discutat mai jos în articol.) Adesea gene diferite pot interacționa într-un mod care influențează același caracter. De exemplu, la specia "Omphalodes verna" există o genă cu alele care determină culoarea florii: albastru sau magenta. Altă genă, totuși, controlează dacă florile să fie colorate sau albe. Cand o plantă are două copii ale acestei alele albe, florile sale sunt albe - indiferent dacă prima genă are alele albastre sau magenta. Interacțiunea dintre gene este denumită epistazie, a doua
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
există o genă cu alele care determină culoarea florii: albastru sau magenta. Altă genă, totuși, controlează dacă florile să fie colorate sau albe. Cand o plantă are două copii ale acestei alele albe, florile sale sunt albe - indiferent dacă prima genă are alele albastre sau magenta. Interacțiunea dintre gene este denumită epistazie, a doua genă fiind epistatică pentru prima. Multe trăsături nu sunt caractere discrete (de exemplu, florile violet sau albe) însă sunt caractere continue (de exemplu înălțimea omului și culoarea
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
totuși, controlează dacă florile să fie colorate sau albe. Cand o plantă are două copii ale acestei alele albe, florile sale sunt albe - indiferent dacă prima genă are alele albastre sau magenta. Interacțiunea dintre gene este denumită epistazie, a doua genă fiind epistatică pentru prima. Multe trăsături nu sunt caractere discrete (de exemplu, florile violet sau albe) însă sunt caractere continue (de exemplu înălțimea omului și culoarea pielii umane). Aceste trăsături complexe sunt produsul mai multor gene. Influență acestor gene este
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
caractere continue (de exemplu înălțimea omului și culoarea pielii umane). Aceste trăsături complexe sunt produsul mai multor gene. Influență acestor gene este mediata, în măsura variabilă, de mediul înconjurător pe care un organism l-a experimentat. Capacitatea prin care o genă a unui organism contribuie la o trăsătură complexă se numește eritabilitate. Măsurătorile eritabilității unei trăsături sunt relative - într-un mediu mult mai variat, mediul are o influență mai mare asupra variației caracterului. De exemplu, înălțimea umană este un caracater cu
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
tuturor cromozomilor) este denumit genom. În timp ce organismele haploide au doar o copie a fiecărui cromozom, majoritatea animalelor și a plantelor sun diploide, conținând doi din fiecare cromozomi și astfel și două copii a fiecărei gene. Cele două alele pentru o genă sunt localizate într-un loc identic cu cei doi cromozomi omologi, fiecare alela moștenind caracterele de la un părinte diferit. Multe specii au așa-zișii cromozomi sexuali. Scopul lor este de a determina sexul organismului. La om și la multe alte
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
Genain, care au fost frați cvadripleți identici dignosticați cu schizofrenie. Ereditatea este proprietatea ființelor vii de a avea o informație genetică, care se transmite de-a lungul generațiilor. Variabilitatea este proprietatea ființelor vii de a se deosebi unele de altele. Genă este un segment din moleculă de ADN, care determină apariția unui caracter. Hibridarea este încrucișarea între indivizi diferiți. Hibridul este rezultatul hibridării. Genotipul este totalitatea genelor sau a informațiilor genetice. Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculița de oțet ("Drosophila
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
hibridării. Genotipul este totalitatea genelor sau a informațiilor genetice. Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculița de oțet ("Drosophila melanogaster"), deducând din cercetările sale că factorii ereditari sunt de fapt genele. Pentru fiecare caracter trebuie să existe cel putin o genă. Genele sunt așezate pe cromozomi. Fiecare genă ocupă un loc pe cromozom, numit "locus". Genele stau într-o succesiune lineara. Genele de pe un cromozom se transmit în bloc, toate odată. Cromozomii pereche pot schimba reciproc între ei fragmente de mărime
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
informațiilor genetice. Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculița de oțet ("Drosophila melanogaster"), deducând din cercetările sale că factorii ereditari sunt de fapt genele. Pentru fiecare caracter trebuie să existe cel putin o genă. Genele sunt așezate pe cromozomi. Fiecare genă ocupă un loc pe cromozom, numit "locus". Genele stau într-o succesiune lineara. Genele de pe un cromozom se transmit în bloc, toate odată. Cromozomii pereche pot schimba reciproc între ei fragmente de mărime variabilă prin procesul de recombinare genetică ("crossing-over
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
este determinată de capacitatea de legare cât mai rapidă de CD4, dar și de numărul de receptori CD4 aflați în jurul locului de penetrare a virusului în organism. În interiorul celulei are loc eliberarea RNA din anvelopa virală. Enzimele încep să producă gena pol, care la rîndul său codează revers transcriptaza, enzima care transcrie fragmentul de ARN într-un model de [[ADN]] proviral, utilizând aparatul metabolic și de sinteză proteică a celulei parazitate. Acest ADN proviral va fi integrat în ADN-ul celulei
HIV () [Corola-website/Science/299911_a_301240]
-
factorii externi. Așa-numiții epi-marks constituie un "strat" suplimentar de informație adăugat structurii genetice, pentru a controla expresia genelor. Genele conțin instrucțiunile de funcționare, dar epi-marks controlează modul în care sunt urmate aceste instrucțiuni: când, unde și în ce măsură o anumită genă se exprimă în cursul dezvoltării. Acești epi-marks sunt, în mod obișnuit, creați la fiecare generație, nu moșteniți, dar cercetări recente demonstrează că, în unele cazuri, ei pot trece de la o generație la alta și astfel pot contribui la similarități între
Orientare sexuală () [Corola-website/Science/299312_a_300641]
-
Fibroza chistica (OMIM# 219700) ("cystic fibrosis" în engleză, "mucoviscidose" în franceză) este una din cele mai răspândite boli monogenice recesive și este provocată de mutații în genă "CFTR" ("Cystic Fibosis Transmembrane Conductance Regulator"). Proteină codificata de această genă controlează secreția glandelor exocrine din numeroase organe, mutațiile determinând îngroșarea secrețiilor și afectarea funcției sistemului bronhopulmonar, sistemului digestiv, reproductiv și a altor organe. În limbajul familial fibroza chistica este
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
Fibroza chistica (OMIM# 219700) ("cystic fibrosis" în engleză, "mucoviscidose" în franceză) este una din cele mai răspândite boli monogenice recesive și este provocată de mutații în genă "CFTR" ("Cystic Fibosis Transmembrane Conductance Regulator"). Proteină codificata de această genă controlează secreția glandelor exocrine din numeroase organe, mutațiile determinând îngroșarea secrețiilor și afectarea funcției sistemului bronhopulmonar, sistemului digestiv, reproductiv și a altor organe. În limbajul familial fibroza chistica este uneori numită "„boală celor 65 de trandafiri”". Numele a fost creat
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]