6,037 matches
-
resignării" (p. 255). Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric desăvârșirea stilistică. Cuplată cu ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
anumite forme pure, la "interpretări" ale lor (aceste forme nefiind "simboluri", deși prin ceea ce s-a spus până acum despre ele s-ar putea induce sensul unei asemenea identități). De exemplu, de la elementele unei teorii pure ca obiecte nedeterminate (figuri geometrice), dar al căror rost este tocmai acela de a fi interpretate în teorii posibile, pentru că au fost constituite special pentru acest scop, către elementele unei teorii particulare cu obiecte determinate tocmai prin interpretarea "formelor" celei dintâi teorii (figuri geometrice integrate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
figuri geometrice), dar al căror rost este tocmai acela de a fi interpretate în teorii posibile, pentru că au fost constituite special pentru acest scop, către elementele unei teorii particulare cu obiecte determinate tocmai prin interpretarea "formelor" celei dintâi teorii (figuri geometrice integrate în schițele unor piese mecanice, ca în desenul tehnic); elementele teoriei particulare sunt imposibile, desigur, fără formele "teoriei pure". În demersul de față însă, mișcarea formei judicative originare S P este către "forme" logice mai complexe, dar care, totodată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Tbilisi. Călătoria a durat zece ore, dar măcar nu am fost nevoiți să schimbăm avioane pe parcurs și să pierdem timp așteptând alte conexiuni aeriene. Orașul Așgabat, situat în plină zonă deșertică, era format din ansambluri de blocuri de locuințe geometrice construite în stilul sovietic lipsit de har și marcate masiv de semnele degradării avansate. Un număr de resurse naturale de apă descoperite în imediata apropiere asigurau aprovizionarea orașului atât pentru nevoile de consum, cât și pentru acelea de irigație. Căci
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
clădire impozantă care amintea, mai cu seamă grație fațadei construite din cărămizi colorate galben-verzui, un palat italian din epoca Renașterii. De la poarta de intrare principală a universității, o scară largă din marmura albă, pigmentată cu nervuri colorate conducea, prin întorsături geometrice, la culoarele celor două etaje unde se aflau cabinete de profesori, sălile de curs și de seminarii. Primul contact cu această clădire impozantă, ca și timpul zăbovit între zidurile sale te săltau parcă la înălțimi amețitoare pe aripile imaginației, pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a Imperiului Rus avea un farmec deosebit casele construite de arhitecți italieni și vopsite în culori pastelate, deși spălăcite acum, după ani lungi de neglijare, bulevardul Nevski Prospect și canalele Nevei care ajung peste tot și fragmentează orașul în parcele geometrice, statuia țarului Petru cel Mare căreia Pușkin i-a dedicat o frumoasă poezie intitulată Călărețul de aramă (Mednii Vsadnik), Smolnîi, fosta școală de fete devenită reședința comandanților revoluției bolșevice din 1917 și atâtea alte obiective nu mai puțin atractive care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mare poetică, cuprinzând pe Homer, Teocrit, Museu, Hesiod,Mashu, Theognis, Orfeu, Bion, Focilide, Callimah, Dionisie, Cuvintele aurite ale lui Pitagora, Arat, Coluth, Nicandru, Trifiodor; Euripid. Între cărțile latinești a găsit: Concordanța Sfintei Scripturi, veche și nouă; Euclid despre principii (cele geometrice), cele dintâi șase cărți; Descrieri retorice; Ovidiu; Virgiliu; Alexandru cel Mare; Descrierea Europei; Faptele lui Iuliu Cezar; Politicele lui Aristotel; Manuscris pentru aritmetică. Cărțile italienești erau mai puține. Printre ele găsim: Istoria Sinoadelor ecumenice, tom unu și al doilea; Dialogurile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
elitistă“, cu prestanța lor muzeală. În ce mă privește însă, am o suspectă simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politică Un pic de desuetudine, o fărâmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decât să atenueze excesele geometrice ale virtuților, perfecțiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului și al umanității. Spuneam că demnitatea se manifestă, de obicei, pe un fundal de precaritate, de criză. Ca și cum ar fi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cardinale, cele care nu ne parvin prin educație, ci prin cutumă, cele a căror încălcare se amendează, de regulă, prin expresii vagi, de genul „nu se cade“, „nu șade bine“, „nu se cuvine“, „nu e frumos“. Se poate dovedi, cvasi geometric, de ce, într-o comunitate, e bine să respecți legile. Dar nu se poate dovedi, cu aceeași rigoare, de ce e bine să fii generos, sau cordial, sau respectuos. Se poate demonstra de ce furtul și omuciderea sunt transgresiuni inadmisibile. E imposibil de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bună starea capătă ceva obscen, libertatea - ceva deșucheat, iar democrația - ceva confuz. Scopuri onorabile în sine se schimonosesc pe drum, devin arbitrare și impure. De aceea, tranziția e mediul privilegiat al nostalgicilor (care optează, prin comparație, pentru un „ieri“ mai geometric) și al pescuitorilor în ape tulburi (care știu să valorifice echivocul). Între conceptele compromise, un loc aparte îl ocupă bogăția și luxul. Mai toți visează la ele și mai toți îi detestă pe cei care le au. „Îmbogățiți vă!“ - proclamă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pune niciodată (și nu vrea să se pună) în situația celuilalt. Subtextul atitudinii lui e ceva de genul: „eu n-aș fi făcut niciodată așa ceva!“ În consecință, sportul lui preferat e aruncatul cu piatra. E intransigent, necruțător, sigur de rigoarea geometrică a sentințelor sale. Din perspectivă creștină, acest tip de manifestare a moralității este unul din păcatele majore ale omului căzut. Judecata aspră nu-l ajută pe cel judecat (ci, dimpotrivă, îl îndârjește). La rândul lui, judecătorul e erodat lăuntric de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e fierbințeala sângelui iberic? Unde detaliul picant? Unde lacrima, vocea sugrumată de emoție, disoluția rimelului, unanimitatea europeană, tapajul, mica isterie, veselia amară a episodului prenupțial, „ia-ți, mireasă, ziua bună“ etc.? Nimic. Lucrurile s-au desfășurat cu o nobilă, aproape geometrică, simplitate, croiala și scenografia de ansamblu au fost de o solemnitate discretă, fastul a fost subordonat bunului-gust. Cu alte cuvinte, spectacolului i-au lipsit sosul, emoția udă, strălucirea de cabaret. E, între altele, un semn că manelele au învins. Au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
acele rămurele cu frunze ușoare și tremurătoare din aur cu care se împodobeau femeile din Ur în mileniul al treilea înaintea erei noastre. S-ar spune că orfevrul, giuvaergiul au avut, întotdeauna și pretutindeni, drept ideal să încastreze pietre dure, geometrice, inalterabile într-o montură de metal prețios ce evocă prin finețea lucrăturii grația, capriciul și precaritatea formelor vii. Să extindem problema. Oamenii din trecut nu-și puteau reprezenta forma pe care, timp de o fracțiune de secundă, o iau lichidul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
corpul animalului proveneau, trebuiau mai întîi aplatizați, înmuiați și vopsiți. Apoi trebuia să știi să-i îndoi, să-i înnozi, să-i împletești, să-i întrețeși, să-i coși. Vîrfurile lor ascuțite puteau provoca răni dureroase. Aceste broderii în stil geometric, pur decorativ în aparență, prezentau o semnificație simbolică. Erau niște mesaje cu un conținut și o formă asupra cărora meditase femeia care le brodase. Adesea, erau obținute printr-o revelație : cea care broda vedea în vis motivul complicat ce trebuia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Încă prea În grabă. Cu alte cuvinte, În calul care trage se dă, adică În Natura care ne menține În viață. Și totuși, Natura e așa cum e. Nu e musai s’o „Îmbunătățim“ ținând ritmul cu pretențiile noastre ce progresează geometric; oricum, chiar dacă o lăsăm În pace, tot vom fi obligați la evoluție, pentru simplul motiv că Însuși mediul, În ambele sale ipostaze, biotică și abiotică, evoluează de la sine. A interveni, modificând, În Natură, devine astfel ceva de genul celei de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
această formă; dar ce-a fost larg - conform unei potențialități pe măsură - a rămas, dar restrâns conform necesităților, deci elipsoidul rezultă cam asimetric, turtit la un capăt și ascuțit la celălalt... Ce poate Însemna asta, o asimetrie, decât o manifestare geometrică a negentropiei, aspect care dublează amintita negentropie chimică Întruchipată de fapt În concentrarea calciului disipat entropic În mediu? De ce atâta negentropie investită În efemerul unui ou, doar o etapă Între două manifestări vizibile ale vieții - găina și puiul? E refugiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
corp Într’un câmp fundamental, probabil de natură electromagnetică, așa cum o arată niște consecințe experimentale indirecte, provoacă acestuia o discontinuitate. Cu cât acel corp are o formă mai ordonată - iar piramida e așa ceva, mai ales dacă se apropie de parametrii geometrici ai „apartamentului“ lui Keops - cu atâta acea discontinuitate devine mai evidentă. Am putea face o paralelă lămuritoare cu un câmp magnetic deformat de prezența unei bucăți de fier. Și tot așa, mai puțin vizibil Însă, deformarea - de către materiale corespunzătoare/specifice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bogat. - Ești de-a dreptul imposibil. Toată vremea tuni și fulgeri Împotriva agresorilor Naturii, iar acum te pui În rând cu ei. Mai mult, vrei să-ți aduci nenorocirea În casă, mai precis În laborator. - De ce nenorocirea? Ambii sunt, prin geometrica lor coroană, cu multele etaje, chiar etaje, de ramuri Înserate grațios pe acel trunchi zvelt și drept, perfecțiunea Întruchipată. - Uite Cristi ce știu de la verișoara mea sălbăticuță, Felis silvestris, și ea ca și mine, posesoarea unui biocâmp excedentar, motiv pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mi-aduc aminte de vorba voastră, aia cu lupii - alt prădător suprem - care se mănâncă Între ei. Aha! Acolo, În vârf, nu se află doar o piatră, ci mai multe. Parcă și amintita piramidă a lui Keops, acea perfecțiune, absolutul geometric, are În loc de vârf o platformă. Și-mi aduc aminte și de povestea, nu tristă dar chiar de groază, a prietenului meu: prădătorii supremi se devorează Între ei. Și, pentru ca geometria atât de dragă lui Cristi să nu poată deveni un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
O capitală nu produce mărfuri, ci În primul rând coordonare; sau, cum spune un istoric englez, Toynbee, capitala produce funcționari; de hrana acestora se ocupă hinterlandul. Și atunci sunt mai Înclinat să cedez nu Bacăului, ci unui punct din centrul geometric al regiunii, În care să așez În câteva bărăci instituțiile reprezentative ale regiunii; cu interdicția perpetuă ca acolo să se desfașoare și o altă activitate... Dar și așa, tot Iașii vor rămâne capitala din umbră. Iașii celor 7 coline, 7
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
forța intuiției sale, a realizat o descriere ce pare a se apropia de real: locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară, dar încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de o anumită eleganță rustică. Era o construcție geometrică, puțin ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în lături. Un pridvor înalt în față, la care suiau pe vreo șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că stă să apară "Orașul amintirilor", de Eug. Herovanu. Și câte nu-s de aflat din aceste opuri uitate! Iată, de pildă, realitățile stradale ale târgurilor moldave, acum cucerite definitiv și iremediabil de zeul automobil ce proliferează în îngrijorătoare progresie geometrică. Azi, alegem, după cum ne permit băierile pungii, între Logan și Volkswagen. Atunci, opțiunile oscilau între "Lorenz" și "Victoria", cele mai renumite mărci ale caleștilor de fabricație austriacă. Șuțu spune că trăsurile ieșenilor înstăriți erau "totdeauna în cea mai bună stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
febril, în ultima zi de viață a lui Socrate. Mozaicul din Sulmona Azi m-am întors din nou cu gândul la vila din Sulmona, de lângă sanctuarul lui Hercule Curinul, la poalele Muntelui Morrone. Păstrez încă vie în memorie amintirea figurilor geometrice ale mozaicului din piscină: un cerc înscris în pătrat, apoi felurite motive decorative și peștii fantastici ce par să danseze vioi de jur împrejur. Peștii din mozaic, cu gesturi aproape omenești, mi-au aprins mereu fantezia. Sunt foarte asemănători delfinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
egiptenilor. La drept vorbind, se deosebesc: aceștia sunt mult mai mici și colorați. Localnicii îi numesc „boii Domnului” și îi venerează, pentru că îi consideră sacri. Geții studiază cu atenție mișcările lor când se distribuie, imprevizibil, pe scoarța copacilor, în figuri geometrice neobișnuite, fiindcă, după spusele lor, indică apropierea unor evenimente cosmice iminente. De exemplu, apariția lor bruscă anunță ploaia. După cum se pare, lucrurile stau aici așa: chiar și în balegă se află ocultat sacrul! Sulmona Uneori îngrijirile, mângâierile, devoțiunea absolută și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se destramă. Ea mă privește poznașă și surâde. Apoi îmi face semn cu degetul ridicat. Tăcere! Bicisnic În grădina mea sunt brazi de un verde așa de închis, încât bat în negru. Îi înconjoară niște mesteceni albi; aceștia sunt dispuși geometric, formând un cerc magic. Și sanctuarul circular de la Sarmisegetuza e înconjurat de asemenea șiruri duble de brazi și mesteceni. Acești arbori, pe care geții îi consideră însemne ale morții și ale vieții, reușesc să-mi dea un sentiment peren de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]